Căsătorii în High-Life

Căsătorii în High-Life

   Căsătorii în High-Life întâmplări adevărate.

   Eram adolescentă când am cunoscut o pereche a cărei poveste de viaţă m-a făcut să visez şi să vreau şi eu o dragoste ca a lor.

   Erau o pereche în vârstă (aveau în jur de 60 de ani, dar pentru mine atunci părea ceva matusalemic). Am locuit la ei câteva zile, când am mers la Bucureşti, şi Ilona mi-a spus povestea lor.

   Ea era o croitoreasă de lux în oraşul ei din Moldova, unguroaică, căsătorită cu un subofiţer chipeş. S-au iubit mult, dar a venit războiul, el a plecat pe front şi nu s-a mai întors. A primit vestea, a plâns mult, dar s-a luat cu munca şi timpul a trecut. Nu avea pe nimeni, ai ei muriseră, aşa că nu avea prea mult timp de jelit. La vreun an după terminarea războiului i-a bătut la uşa un ofiţer, un bărbat frumos, care i-a adus lucrurile soţului şi o medalie. La o cafea (doar nu putea să nu fie o gazdă bună) i-a povestit ultima bătălie, în care fusese şi el rănit destul de grav, a trecut o vreme până la terminarea războiului şi în sfârşit ajunsese acasă. Au povestit fără să-şi dea seama cum a trecut timpul, el a plecat cu regret cerându-i permisiunea să mai treacă pe la atelier, spunându-i că dacă are nevoie de ceva să-l caute. Îl chema Alexandru. Ilona nici nu se gândea s-o facă, ştia că el e dintr-un neam vechi boieresc, ea doar o simplă croitoreasă, nu avea nici un rost. Gândiţi-vă că erau alte vremuri, alte mentalităţi şi reguli înguste, dar asta era societatea…

   Dar Alexandru nu şi-a putut-o scoate din minte pe Ilona şi făcea ce făcea şi mai trecea s-o vadă. Beau o cafea, povesteau, doar inimile lor ştiau ce-şi spuneau. Şi-ntr-o seară n-a mai rezistat, a plecat de la o sindrofie plicticoasă organizată de mama lui, direct la Ilona. I-a spus c-o iubeşte şi-o va lua de soţie. Ilona a încercat să-i explice că nu se poate, în primul rând este diferenţa socială, familia lui nu ar fi de acord cu mezalianţa. Apoi ea era săracă şi fără titlu iar un ofiţer, în acele timpuri, nu putea face decât o căsătorie în “înalta societate”. Toată lumea ar fi considerat-o o intrusă, iar argumentul suprem a fost că ea era cu câţiva ani mai mare ca el (lucru iarăşi de neacceptat în acele vremuri). Şi totuşi cu toate argumentările logice, între ei a început o frumoasă poveste de dragoste, deşi Ilona nu-şi făcea iluzii.

   Normal că s-a aflat şi mama lui Alexandru a făcut un scandal monstru cu fiul ei şi apoi cu Ilona pe care a ameninţat-o că nu va mai avea de lucru. A intervenit şi restul familiei, mai ales că fratele lui doar ce se căsătorise cu fiica unui boier. Prietenele mamei şi cumnatei lui Alexandru au refuzat să-şi mai coasă rochiile la atelierul Ilonei. Ilona a luat o hotărâre drastică- a închis atelierul, s-a despărţit de Alexandru şi a plecat din oraş fără a spune cuiva unde, a dispărut pur şi simplu.

   La Bucureşti s-a angajat la un atelier micuţ şi fiind o croitoreasă desăvârşită şi-a făcut repede clientela. Patroana atelierului, o doamna mai bătrână, a prins drag de ea şi cum nu mai avea pe nimeni se purta cu ea ca şi cum ar fi fost fiica ei. Într-un an au mărit atelierul, au angajat personal pentru că Ilona atrăgea cu stilul ei clientele.

   Pe de altă parte, pierzând-o pe Ilona, Alexandru a cedat presiunilor familiei, oricum nu-i mai pasa de nimic, s-a căsătorit cu fiica unui boier prieten de familie cu părinţii lui. O tipă cu fumuri, răsfăţată şi egoistă, de care nu s-a putut nici măcar ataşa cât de cât, necum să o ia partenera de pat. La început a încercat, dar o vedea doar pe Ilona în faţa lui, iar fumurile, aerele şi prostia tipei îl dezgustau. Ei nu-i pasa, făcuse o căsătorie bună şi asta era tot ce o interesa, îşi luase discret un amant (aşa era high-life-ul pe atunci) şi era mulţumită.

   La vreo doi ani după evenimentele acestea Alexandru a fost chemat la Bucureşti la minister pentru nişte acte. Terminase şi se plimba pe stradă când i s-a părut c-o vede pe Ilona intrând într-un atelier. Iniţial a ezitat crezând că visează, dar apoi s-a hotărât. A intrat imediat şi cea care l-a întâmpinat “pe client” a fost chiar Ilona. Au rămas încremeniţi, parcă timpul ar fi fost suspendat, apoi Ilona l-a chemat în birou i-a dat o cafea şi s-au privit la nesfârşit. Alexandru a povestit ca un şuvoi tot ce a păţit, ce a simţit, ce simte şi acum. I-a spus şi Ilona despre viaţa ei, apoi el a luat-o în braţe şi din nou timpul s-a oprit. Ilona a plâns şi i-a spus că trebuie să plece acasă, dar Alexandru i-a cerut să-l aştepte.

   A plecat, dar acum avea un scop şi pe drum a redevenit căpitanul care conducea bătălii. A făcut planuri şi le-a îndeplinit pas cu pas.
Şi-a anunţat soţia că pleacă într-o aplicaţie militară, dar a pândit-o şi împreună cu un avocat şi doi martori a prins-o cu amantul. Aşa că ea a fost nevoită să-i acorde divorţul fără comentarii, pentru a nu se face de râsul târgului nici pe ea şi nici pe amant. S-a certat cu familia lui, mai ales cu mama şi cumnata lui, dar nu i-a păsat de ele, nu era viaţa lor. A mers la Bucureşti la minister la şeful lui căruia i-a povestit tot şi i-a spus că e hotărât să demisioneze din armată. Când a văzut că nu-l poate face să renunţe, colonelul, care-l aprecia foarte mult i-a spus că-i acceptă demisia, dar îl recomandă la un bun prieten de-al lui la ministerul cultelor. Alexandru s-a prezentat la minister, prietenul colonelului a citit recomandarea acestuia, i-a verificat pregătirea, şcolile urmate şi i-au plăcut. Dar cred că şi mai mult i-a plăcut sinceritatea cu care Alexandru i-a vorbit despre povestea vieţii lui, aşa că l-a angajat.

   A două zi Alexandru a mers la Ilona cu geanta cu lucrurile lui şi cu un inel şi i-a spus: ”gata de azi vrei nu vrei sunt al tău” apoi i-a povestit tot. Peste o săptămâna s-au căsătorit şi au trăit fericiţi toată viaţă. Şi după ce au venit alte vremuri şi-au văzut de serviciu amândoi. Când i-am cunoscut eu erau de câţiva ani la pensie, dar la fel de fericiţi. Nu au avut copii, dar au fost tot timpul unul pentru altul.

   Partea amuzantă a fost că după ce a murit tatăl lui Alexandru, mama lui a fost nevoită să locuiască cu nora pe care n-a dorit-o, pentru că cealaltă, boieroaica, nici n-a vrut să audă de aşa ceva. La început a încercat să fie rea şi ironică cu Ilona, dar Alexandru i-a retezat-o ferm şi a anunţat-o că dacă nu-i respectă soţia şi ce face ea poate să plece unde vrea, pe el nu-l interesează.
Când am stat eu la ei erau cum spuneau amândoi râzând “în vacanţă”. Alexandru o trimitea pe mama lui în fiecare an 1-2 luni în staţiune, apoi plecau ei aşa că mai aveau şi câte un pic de vacanţă.

Întâmplări adevărate

Căsătorii în High-Life.