Ce spun eu si ce intelegi tu de Deborah Tannen-Editura Litera

Ce spun eu şi ce înţelegi tu de Deborah Tannen-recenzie

Editura Litera
Colecția Dezvoltare personală
Nr. pagini: 335 pagini
Traducere : Adrian Cotora
Titlul original : You Just Don’t Understand
An apariție în România : 2015 (reeditare)

Deborah Tannen este autoarea a numeroase cărți și articole despre modul în care limbajul folosit în conversațiile noastre de zi cu zi ne afectează relațiile. Ce spun eu și ce înțelegi tu, publicată în limba engleză în 1990, s-a aflat aproape patru ani pe lista de bestselleruri New York Times, din care opt luni pe primul loc, și a fost tradusă în 31 de limbi.

O carte clasică despre dificultățile de comunicare cu sexul opus.

De ce simt majoritatea femeilor că bărbații nu vorbesc cu ele, ci doar le critică și le țin prelegeri? De ce au majoritatea bărbaților impresia că femeile doar îi cicălesc și nu trec niciodată la subiect? Poate ne-am întrebat adesea, cu exasperare, de ce un bărbat și o femeie rămân, după o conversație, cu idei complet diferite despre ce s-a vorbit.
Autoarea ne arată că nu e nimic în neregulă cu noi, cu partenerii sau cu relația noastră și că diferențele conversaționale dintre bărbați și femei ar trebui înțelese foarte bine, dacă dorim să atenuăm prăpastia ce însoțește bătălia dintre sexe. Ne oferă, totodată, instrumentele necesare pentru a înțelege ce nu a fost în regulă în cadrul unei discuții și pentru a găsi un limbaj comun care ne va consolida relațiile acasă, dar și la serviciu.

Cartea ce va schimba definitiv modul în care privim o conversație!

„O carte reconfortantă și ușor de citit despre complexitățile comunicării dintre bărbați și femei.“ (New York Times Book Review)

„Cartea care a îmbunătățit cu 100% relațiile dintre bărbați și femei.“ (Glamour)

Descrierea cărții mi-a stârnit curiozitatea și am dorit să descopăr singură despre ce este vorba. Cartea te acaparează de la primele pagini, se citește ușor, iar exemplele oferite sunt convingătoare și pe înțelesul tuturor.

Încă de la început, autoarea subliniază ideea că suntem diferiți, iar conștientizarea acestui lucru îi face pe oameni să realizeze că nu este nimic în neregulă cu ei, cu partenerii lor sau cu relațiile lor.

Autoarea ne explică faptul că, în general, femeile vorbesc și înțeleg un limbaj al conexiunii și al intimității, în timp ce bărbații vorbesc și înțeleg un limbaj al statutului și al independenței.

„Dacă intimitatea spune: ‘Suntem apropiați și la fel’ și independența spune: ‘Suntem separați și diferiți’, este ușor de văzut că intimitatea și independența corespund conexiunii și statutului. Elementul esențial al conexiunii este simetria: oamenii sunt la fel, simțindu-se în egală măsură apropiați unii față de alții. Elementul esențial al statutului este asimetria: oamenii nu sunt la fel, poziționându-se diferit într-o ierarhie.“
Același gest de ajutorare a unei persoane poate să transmită metamesaje de conexiune sau de statut, în funcție de ton, de mimică, de gesturi. Metamesaje – adică informații despre relațiile dintre persoanele implicate și atitudinile lor față de ceea ce spun sau fac și față de persoanele către care spun sau acționează.
De exemplu, o ”bătaie liniștitoare” pe umăr poate să întărească ideea de condescendență, iar un zâmbet spontan poate sugera o manifestare a preocupării între egali.

Diferențele dintre cele două sexe se observă încă din copilărie. Fetele se joacă în grupuri mici și accentul se pune pe prietena cea mai bună. Fetele nu dau ordine, ci își exprimă preferințele ca sugestii. Jocurile băieților în schimb au învingători și învinși și generează sisteme de reguli care adesea devin subiect de ceartă. În timp ce fetele pun accentul pe intimitate și conexiune, băieții se situează unii față de ceilalți într-un raport de independență și de stabilire a statutului.

La maturitate, aducerea unei probleme în discuție reprezintă pentru femei o invitație pentru exprimarea înțelegerii (”Știu cum te simți” sau ”Așa m-am simțit și eu când mi s-a petrecut ceva similar”). Cu alte cuvinte, relația dintre femei e consolidată prin transmiterea metamesajului ”Suntem la fel; nu ți se întâmplă numai ție”. Abordarea diferită a bărbaților, care în loc să le ofere o înțelegere, oferă sfaturi sau minimizează problema, le nemulțumește pe femei, întrucât ele recepționează metamesajul: ”Nu suntem la fel. Tu vii cu problemele, noi venim cu soluțiile.”, ceea ce le așează într-o poziție de inferioritate.

Bărbații, la rândul lor, neînțelegând această nevoie de intimitate și conexiune a femeilor, se plâng că femeile preferă să se ”bălăcească” în necazurile lor, vorbind mereu despre ele, în timp ce bărbații doresc să scape cât mai repede de problemele lor, fie găsind soluții, fie luându-le în derâdere.

Neînțelegerea acestui mod diferit de abordare naște tensiuni, întrucât femeile și bărbații se judecă fiecare prin prisma propriului sistem.
”Când bărbații și femeile își vorbesc unii altora, problema este că fiecare așteaptă un alt tip de răspuns. Abordarea bărbatului urmărește indirect să liniștească spiritele prin atacarea cauzei lor. De vreme ce femeile se așteaptă ca sentimentele lor să fie susținute, abordarea bărbaților le dă sentimentul că sunt atacate ele însele.”

Necesitatea de a nu te simți singur, de a comunica implică însă și riscuri. Dezvăluirea secretelor unei alte persoane îi dă acesteia putere asupra ta, dar nevoia de conexiune a femeilor este atât de puternică încât de cele mai multe ori își asumă acest risc.

Afirmarea independenței și stabilirea statutului se face uneori de pe poziții de forță. Un exemplu este al unui bărbat care se lăuda că este unul dintre cei mai puternici membri ai echipei de vânzări.
„Când vorbea la întâlniri, era foarte rar contrazis. Se simțea foarte mândru și avea impresia că meritul era al statutului său înalt. De fapt, nimeni nu îl contrazicea, deoarece era cunoscut pentru temperamentul aprins și pentru limba ascuțită și nimeni nu își dorea să fie ținta izbucnirilor sale. Efectul fricii nu poate fi deosebit uneori de efectul respectului.“
Femeile, în schimb sunt mai conciliante și, în general, nu sunt predispuse la izbucniri furioase, fapt ce le face incapabile să își exercite puterea în felul acesta.
„Mult mai rău, evitarea confruntării le face susceptibile de exploatare. Într-un cuvânt, nu își apără drepturile.“

Un alt exemplu extrem de interesant este conflictul între feminitate și autoritate, care se observă cel mai bine în politică. O femeie candidat trebuie să aleagă dacă vrea să fie percepută ca un lider puternic sau ca o femeie bună.
„Dacă un bărbat pare convingător, logic, direct, stăpân pe el și puternic, își accentuează valoarea lui ca bărbat. Dacă o femeie pare convingătoare, logică, directă, stăpână pe ea și puternică, riscă să își submineze valoarea ei ca femeie.“

Pentru a-și susține punctul de vedere, autoarea ne aduce numeroase argumente extrem de interesante, descriindu-ne mai multe situații inspirate din viața reală.
Vă invit să descoperiți singuri exemplele prezentate în carte, veți observa că multe dintre ele le-ați întâlnit deja și poate le veți reconsidera acum dintr-o perspectivă nouă.

Suntem diferiți, din fericire după părerea mea, și cu cât mai repede conștientizăm acest lucru, cu atât mai bine reușim să ne adaptăm relațiilor cu sexul opus.

„Odată ce oamenii își dau seama că partenerii lor au stiluri diferite de conversație, au tendința să accepte diferențele fără să se învinuiască pe ei înșiși, pe parteneri și relația lor. Cea mai mare greșeală este să credem că există un singur mod de a asculta, de a vorbi, de a purta o conversație – sau de a avea o relație.“

Cartea Ce spun eu şi ce înţelegi tu de Deborah Tannen fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.