Renașterea – David Gilman – recenzie

Renașterea – David Gilman – recenzie

by -
2
Renașterea - David Gilman - recenzie

Renașterea – David Gilman – recenzie

Titlu: Renașterea
Autor: David Gilman
Editura Lebăda Neagră
Colecție Black Spot
Data apariției: Octombrie 2024
Traducător: Bogdan Piticariu
Nr. pagini: 472

  “David Gilman este un scenarist și romancier englez, care a devenit scriitor cu normă întreagă începând cu anul 1986. Până atunci, a lucrat în diverse zone ale lumii ca șofer, lucrător forestier, pompier, fotograf, vitrinier, manager de marketing și soldat într-un regiment de parașutiști. Vasta sa experiență de viață se va reflecta și în volumele sale de mai târziu și-l vor ajuta să obțină o serie de distincții, printre care amintim Premiul Polar Jeunesse (pentru “The Devil’s Breath”). A fost selecționat pentru Manchester Book Award și Spellbinding Award, nominalizat pentru Medalia Carnegie și ales pentru lista de lecturi recomandate de guvernul Regatului Unit pentru băieți. A fost, de asemenea, pe lista scurtă pentru premiul Isinglass Teen Read Award 2010-2011 din New Hampshire, SUA. ,,Englezul”, aflat pe lista Wilbur Smith Adventure 2021 pentru cel mai bun roman, este primul volum din seria thrillerelor care îl prezintă pe Dan Raglan, un cavaler contemporan care a servit în Legiunea Străină Franceză. A doua carte din serie, ,,Trădarea”, a fost publicată de editura Lebăda Neagră în octombrie 2022.”

  “Cartea indragitului autor britanic de gen oferă o acțiune explozivă prin care ne este solicitată adrenalină la cele mai înalte cote.
O nouă misiune a agentului Dan Raglan, disputată cu înverșunare fie pe tărâmurile de la granița Sudanului cu Republica Centrafricana, fie în suburbiile Moscovei. Raglan îi înfruntă pe rebelii africani sau pe agenții și mercenarii lui Putin, sfidând pericole teribile, iar uneori chiar neșansa.
O misiune cu accente adesea sinucigașe, a cărei izbândă adversarii și-o dispută cu înverșunare fie pe tărâmurile aride de la granița Sudanului cu Republica Centrafricana, fie pe bulevardele sau în suburbiile Moscovei.”(Claudiu Christescu)

   Noul roman al lui David Gilman ne poartă alături de Dan Raglan în și mai multe aventuri uimitoare. La începutul poveștii îl găsim pe Dan Raglan în satul pe care, cu câțiva ani în urmă, îl cumpărase și-l făcuse “raiul” legionarilor. Aici cei ca el, “ieșiți” în pensie din legiune, își găseau o casă, își întemeiau familii. Satul avea de toate, școală, dispensar, magazine. Pe drumul de intrare în sat era mereu o patrulă de pază, legionarii nu uitau de pericole. Raglan, ca șef al satului, își ajuta oamenii cu tot ce putea, chiar îi ținea pe copii ocupați jucându-se cu ei și citindu-le. Câteodată mai accepta misiuni, uneori pentru francezi, dar cel mai mult pentru englezii de la MI6 unde șef era Maguire, un prieten fost legionar și el. De data asta Maguire, adus cu mașina de prietenul lui Raglan, Sokol (Pasărea), vine în sat să-l caute. Voia să-i încredințeze o misiune urgentă, periculoasă și cu impact chiar asupra lui Raglan. Urgența era dată de moartea unui vechi spion, ucis în plină zi în metroul din Londra, de un grup de agenți ruși din GRU. Aceștia voiau o hartă pe care știau că acesta vrea s-o ducă la MI6.

  Ce nu știuseră agenții ruși era că bătrânul spion observase că era urmărit de câteva zile, trimisese harta originală pe altă cale la agenție, și în buzunar avea una falsă. Harta indica locul unde, în deșert, cu foarte mulți ani în urmă, se prăbușise un mic avion și pilotul murise. Avionul rămăsese îngropat în nisipuri până când, după o furtună, fusese descoperit de un geolog, care făcea prospecțiuni în zonă. Acesta anunțase autoritățile engleze (cărora le aparținea avionul), dar important nu era aparatul, ci mesajul pe care îl ducea pilotul, un mesaj bine ascuns. Acesta, găsit și descifrat, ar fi avut un impact major chiar și acum, pentru că apărea acolo numele unui spion rus, aflat în funcții înalte, activ și acum, care încă le livra englezilor informații importante.

  Dar care era legătura cu Raglan, de ce ar fi avut un mare impact pentru el?

  Prin anii ’80-’90, când tatăl lui Raglan era atașat pentru apărare la ambasadă, îl racolase pe rus și îl ajutase să scape din Africa, iar cu pilotul mort trimisese datele la Londra.

  Părea ca și cum Raglan ar închide o acțiune inițiată de tatăl lui. Sigur că acesta acceptă, urma să fie însoțit de un grup al serviciilor de informații franceze, condus de Dragonovic, și el un fost legionar. Dar răspunderea și conducerea acțiunii era a lui Raglan, ceea ce sigur va aduce și animozități în echipă. Ajunși la avionul care îi aștepta, se schimbă toți în salopete de luptă, Raglan avea prinsă pe beretă, ca un talisman, o insignă primită de la o fetiță din satul lui. Era o insignă de legionar a tatălui ei care murise în luptă, și chiar îl va ajuta pe Raglan într-o împrejurare dificilă. Sigur că el simte de la început atitudinea șefului și a echipei, dar pornește la drum conștient fiind că ceea ce căutau ei era râvnit de mulți.

  Și așa începe o goană contra cronometru, pe de-o parte francezii și englezii, pe de alta rușii. Toți căutau avionul prăbușit și mai ales mesajul. Cei mai înverșunați erau rușii, unde rivalitatea dintre servicii ducea la o atmosferă de teroare, urzeli și lupte pe sistemul “care pe care”. Din păcate, cu toate măsurile luate, avionul lor este doborât în Ciad, o parte dintre oameni mor, ceilalți continuă cu determinare drumul. Urmează lupte cu rebelii Janjaweed, pe care-i distrug, dar sunt reținuți de oamenii lui Faraj Hamed, un lider din miliția Sudaneză, în al cărui “castel” sunt duși. Acolo era ținută prizonieră și o femeie Lisa, care spusese că este doctoriță la Organizația Medici Fără Frontiere, și că pilotul care o adusese fusese ucis, dar avionul era ascuns în deșert (fuseseră nevoiți să aterizeze din cauza unei defecțiuni).

  Le-a mai spus că pilotul murise torturat de oamenii lui Hamad, acesta ceruse răscumpărare doar pentru ea. Raglan pare să o creadă, dar are dubiile lui, mai ales după ce vede cadavrul pilotului și-l recunoaște pe Iuri, un agent GRU, băiatul unui tip extrem de influent din Rusia. GRU îl avea acum la conducere pe Alexei Verskiy, care aflând despre document își trimisese echipa la Londra. Asta află Maguire și ai lui când, căutând date despre Lisa nu găsesc, dar o identifică în filmările de la metrou ca fiind agenta care l-a ucis pe Burton. Nu au cum să comunice cu Raglan, dar acesta avea semnele și intuiția lui. Verskiy cere mercenarilor din Grupul Wagner să-l ajute, și aceștia atacă fortăreața lui Hamad.

   Profitând de asta Raglan, Dragonovic, oamenii lui care mai trăiau și doctorița evadează cu șalupa lui Hamad. Apoi găsesc avionul, sunt atacați de ruși și Raglan află că bănuielile lui fuseseră fondate. Lisa era de fapt maiorul Galina Menshikova din GRU, ea era responsabilă pentru acțiune și, la ordinul lui Verskiy, îl ucisese pe colegul ei, pilotul rus, pentru a-l împiedica să vorbească sub tortură. Dar surpriza o constituie Dragonovic care era agent rus și el. Toți ceilalți oameni, în afară de Raglan, pe care Galina hotărăște să-l părăsească în deșert sigură că va muri acolo, sunt uciși de cei doi. Apoi aceștia iau mesajul și pleacă.

  Raglan este salvat de tribul Masalit, care datorită insignei îi recunosc apartenența la Legiune. Legionarii salvasera, cu ani în urmă, tribul Masalit de milițiile rebele și ei nu uitau asta. Ajuns acasă, Raglan decide totuși să răzbune oamenii uciși, să-și regleze conturile cu Galina și Dragonovic, încercând să-l salveze și pe agentul rus. Pleacă la Moscova, de data asta cu Sokol, care-l va ajuta cu relațiile și prietenii lui, aranjând și cazarea lor într-un loc rău famat Valea Garajelor numit și Mahalaua Shanghai.

  La Moscova Verskiy caută să afle cine ar fi trădătorul, cerându-i lui Andrei Goliev, acum șef la arhivă, să caute numele celor implicați în acțiunea derulată cu 30 de ani în urmă în Africa. Sigur că nu-i spune acestuia că fiul lui, Iuri, este mort și a fost ucis la ordinul lui. În același timp încearcă să decodeze mesajul. Dar căutarea și aluziile lui Verskiy fac valuri și ridică întrebări. El face greșeala de a-și subestima colegii care nu mai aveau funcții atât de înalte. Greșit!!! Așa că în Moscova începe o luptă cu timpul, urmăriri, arestări, torturarea unui preot, un posibil om de legătură, încercări de salvare, și în final înlăturarea presupusului trădător, chiar uciderea lui. Dar…

  Cel ucis este și adevăratul trădător? Sau? Cum aflase Goliev despre moartea fiului său? Cum se răzbună pe vinovați? Ce se întâmplă cu Galina și Dragonovic? Cum scapă Raglan? Cine îl ajută la Moscova? Ce va face pe mai departe?

  Nu vă spun mai multe, trebuie să parcurgeți cu Raglan toate întâmplările, luptele și capcanele din Moscova, și sunt multe. Sigur că romanul este mult mai complex, acțiunea mai intensă, rapidă, plină de adrenalină. Dar veți trăi totul alături de Dan Raglan și prietenii lui citind romanul.

  Eu recunosc că aștept cu nerăbdare altă aventură “marca Raglan”, istorisită de David Gilman.

  Iată și o părere avizată: “De la o crimă în metroul londonez la o misiune care merge prost în Sahara, Gilman continuă acțiunea să curgă cu furie în cea mai recentă ieșire a lui Dan Raglan, un fost ofițer MI6 și soldat în Legiunea străină franceză. Povestea de fundal a lui Raglan și intriga politică întortocheată adaugă un strat suplimentar în această aventură internațională inteligență și satisfăcătoare. (The Financial Times, „Best Summer Books of 2023: Thrillers”)

Recenzii cărți

blog tour

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Renașterea

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.