Canonul demonilor (cartea a doua a seriei Stringent) – Dyana Pîslaru – recenzie

Titlu: Canonul demonilor

Autor: Dyana Pîslaru

Editura: Celestium

Nr. pagini: 398

An aparitie: 2022

Gen: dark fantasy, romance

Seria Stringent

  Evenimentele petrecute la finalul cărții ,,Fiica infernului”, m-au îndemnat să trec imediat la următorul volum, ,,Canonul demonilor”, dornică să descopăr prin ce peripeții vor mai trece personajele, dacă Aelis va reuși să își țină în frâu latura demonică, să văd ce planuri machiavelice va mai pune la cale Demonul Suprem L’ewilh și să aflu cine este misteriosul lider al Ordinului Agh’tara. Descrierea de pe copertă m-a lăsat să cred că acțiunea va fi interesantă, însă nicio clipă nu am bănuit ce imens impact emoțional va avea asupra mea.

  Intriga bine închegată, înșiruirea de evenimente ce se succedau într-un ritm alert, relațiile complicate dintre personaje – toate acestea m-au ținut într-o permanentă stare de agitație. Plot twistul m-a luat pe nepregătite, dezvăluirea anumitor lucruri m-au bulversat și m-au făcut să-mi pun o grămadă de întrebări, momentele romantice mi-au oferit o falsă impresie de calmitate, iar finalul m-a lăsat mută de uimire. Abia aștept să intru în posesia volumului trei, ,,Stăpânul lumilor”!

  În ceea ce privește personajele, mărturisesc că am avut ușoare sentimente contradictorii. I-am admirat enorm pe cei doi vrăjitori solitari, Cora și Kai, pentru că au considerat-o pe Aelis familia lor. Nu i-am văzut înspăimântați de natura ei demonică și nu s-au retras nici când au realizat că, fiind în compania ei, erau supuşi celor mai sângeroase lupte. L-am adorat pe Rraghal, tigrul cu care Aelis își împarte spiritul, cu tot sarcasmul lui și cu tendința exagerată de a o proteja pe aceasta. În rest, am simțit că nu pot avea încredere în nimeni și am ajuns să fiu suspicioasă la cel mai mic gest făcut de cineva. Doar o singură persoană m-a impresionat mult și a reușit să-și dovedească loialitatea – Aelis, personajul central al seriei Stringent. Este curajoasă, inteligentă, dar și o ființă mistuită de trăiri puternice care pot declanșa haosul în lumea ei, ceea ce o face extrem de periculoasă, chiar dacă ea, ca persoană, este doar o creatură vulnerabilă. Uneori este nesăbuită, se aruncă cu capul înainte, se lasă complet controlată de furie și face o grămadă de greșeli, dar își asumă consecințele.

,,Războiul şi moartea mă urmau oriunde aş fi mers şi ajungeam, de fiecare dată, să-i rănesc pe cei dragi. Acest lucru făcea ca loialitatea familiei mele să fie și mai prețioasă; mi-au rămas alături chiar dacă știau că, la un moment dat, putea fi o misiune sinucigaşă.” 

   Aelis este fiica a două dintre cele mai puternice, mârșave şi însetate de putere fiinţe – Zeena, Marea Preoteasă a Azraatului, și L’ewilh, Phiara, cel mai puternic demon din Infern. În ea zace o forță imensă, care este învăluită în întuneric, dar, în mod surprinzător, are un suflet bun. Există toate șansele să ajungă un simbol de putere în lumea ei, însă totul depinde de deciziile pe care le va lua și de faptele pe care le va face. Dacă acestea o vor conduce spre întuneric, Ordinul Agh’tara (forța superioară în fața căruia răspund toți liderii importanți, fie Mare Preoteasă, Demon Suprem sau vrăjitor) nu va putea permite ca o creatură ce însumează două mari forțe, să umble liberă prin lume şi s-o pună în pericol. Deocamdată, Aelis se luptă din răsputeri să își țină sub control partea întunecată, cu toate că are momente când este condusă de instinctul demonic din interiorul ei. De câte ori este furioasă, riscă să lase energia aceea să o consume și să preia controlul asupra sa. Dar e ceva ce o ajută să lupte împotriva întunericului. Iar acel ceva i-a fost răpit și caută să-l recupereze – Lucas Mitchell, bărbatul pe care îl iubește.

,,De fiecare dată când îmi ţineam mâna pe piept, închideam ochii și aveam impresia că simt bătăile inimii lui Lucas. Acel sunet era singurul care mă asigura că el era teafăr. Nu înțelegeam cum, dar pur şi simplu ştiam că era în siguranță. Eram convinsă că, dacă ar fi fost în pericol, puteam simţi asta; dacă ritmul inimii sale s-ar fi accelerat, la fel aș fi păţit și eu; dacă inima lui s-ar fi oprit, chiar şi a mea şi-ar îi stopat bătăile puternice și constante.”

  Cu toate că mi-a lipsit Lucas, m-am trezit fascinată de misteriosul Thoran, liderul Ordinului Agh’tara, de felul strategic în care gândea, de conexiunea dintre el și Aelis, de ușurința cu care îi citea gândurile micului demon.

,,- Vrei să ştii ce cred eu? rosti el, părând să încerce să mă provoace. Cred că te simţi atrasă de mine, cred că te-a încântat acea conexiune, de aici şi teama de a te apropia prea mult de mine. Cred că visele avute nu demult nu au făcut altceva decât să exprime o dorinţă pe care tu încerci s-o negi. Cred că alergi cu disperare spre Lucas şi te chinui să te gândeşti doar la el, pentru că ţi-e teamă că atracţia faţă de mine te va face să-l uiţi pentru totdeauna! Şi nu încerca să negi; ştiu ce simţi, atunci când spiritul tău se lasă posedat de al meu.”

,,- Oh, dar mi-ai simţit prezenţa în preajma ta, mă simți chiar acum, prin toţi porii, chiar dacă nu ştii care-i chipul meu. Şi poţi nega faptul că tocmai misterul te atrage? Eşti dornică să afli ce se ascunde sub mantie, eşti dornică să simţi mai mult decât o simplă amprentă spirituală care-ţi face inima s-o ia la trap. Cât despre a mă cunoaşte…; ai nevoie de o faţă pentru a cunoaşte pe cineva? Chipul poate minţi, micule demon, dar legătura asta imaterială niciodată!“ 

  Așadar, mi-a fost destul de ușor să o înțeleg pe Aelis, de ce se simțea atât de confuză cu privire la atracția pe care o avea față de Thoran, deși îl iubea sincer pe Lucas. Şi nici măcar nu ştia cine era Thoran cu adevărat. Nu i-a văzut chipul nici măcar o dată, dar legătura dintre ei se simțea tot mai puternică, pe zi ce trecea. Iar faptul că el era doar vocea din capul lui Aelis și privea totul prin ochii ei, îi îngreuna situația. Thoran îi invada gândurile într-un mod agasant și aproape pervers, iar modul său de a se juca cu nervii ei părea atât de uman, încât o făcea să uite că era fiul Zeului Creator și că el controla întreaga lume, soarta fiecărei fiinţe şi putea decide cine moare și cine trăieşte.

,,Mă uram pentru faptul că i-am permis să se apropie atât de mult de mine, pentru faptul că mă simţeam atrasă de el. Inima mea îi aparținea lui Lucas, iar ceea ce-mi făcea Thoran mă durea. Voiam să cred că atracţia pe care o simţeam era doar un efect al puterii pe care o exercita asupra mea. Asta m-ar fi făcut să mă simt mai puţin vinovată. M-ar fi făcut să cred că nu îl trădăm pe Lucas, pentru că ăsta era ultimul lucru pe care-mi doream să-l fac.”

  În ceea ce privește acțiunea, nu greșesc dacă spun că această continuare este și mai antrenantă, intensă și plină de neprevăzut. Aelis se confruntă și cu mai multe probleme. În primul rând, trebuie să deschidă portalul între lumea ei și cea în care a fost expulzată în urmă cu 50 de ani, pentru a-i aduce acasă pe frații ei, dar și pentru că vrea să se întoarcă la Lucas. Și cum data trecută, mama ei, Marea Preoteasă, a fost cea care a reușit să deschidă un portal între lumi, pentru a-și aduce fiica înapoi, Aelis trebuie să o convingă să îl redeschidă. Dar cum Marea Preoteasă i-a interzis să pună piciorul în Azraat, prezenţa ei acolo ar putea duce la o luptă, iar Aelis și-a pierdut îndemânarea și nu ar fi în stare să lupte cu o întreagă armată, ținându-și puterile în frâu. Nu mai știe ce înseamnă să țină o sabie în mână, abia ce și-a recăpătat puterile și nu e convinsă că le poate folosi corespunzător. Nu poate acționa pripit pentru că s-ar pune în pericol. Are nevoie de pregătire și aliați valoroși.

,,Dacă vrei cu adevărat să-ţi recuperezi familia, vei fi nevoită să închei un pact cu singura forță mai crudă decât însuși întunericul.”

  În al doilea rând, trebuie să înveţe să lupte împotriva naturii sale, să controleze partea demonică. Dacă și-ar dezlănţui puterea întunecată, acest fapt l-ar aduce pe Lewilh (Demonul Suprem, Phiara, care conduce cohortele de demoni, și, totodată, tatăl lui Aelis) mai aproape de împlinirea planului său, iar Ordinul Agh’tara nu ar ezita să scape de ea dacă asta se va întâmpla.

  Ideea e că există o profeție care spune că, în timpul domniei asupra Infernului, demonul Phiara, adică L’ewilh, își va crea un moştenitor care va distruge echilibrul puterilor în lume. Mai bine spus, își va folosi moştenitorul pentru a dobândi supremaţia. Există un ritual prin care i-ar putea lua puterile lui Aelis, dar nu o poate face, atâta timp cât natura ei demonică este ţinută sub control.

  Aelis refuză să-i permită lui L’ewilh să se folosească de ea. Nu e doar un instrument, ci o fiinţă vie, capabilă să-şi dicteze propria soartă, iar sacrificiul pentru supremaţia lui L’ewilh nu e în planul ei. Trebuie să găsească o cale de a-l distruge, înainte ca el să încerce. Iar singurul capabil să o ajute să-și controleze puterea este Thoran, liderul Ordinului Agh’tara. Însă nu-l poate considera aliat pentru că ar ucide-o fără rețineri, dacă ar face un pas greșit. În plus, Aelis este sigură că tot ajutorul pe care i-l acordă are un scop. Să fie oare așa? Va reuși ea să facă față laturii malefice? Există cineva suficient de puternic, cât să deschidă un portal între lumi? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile! Lectură plăcută!

  Canonul demonilor, cartea a doua a seriei Stringent, te poartă într-o lume fantastică, plină de aventuri palpitante, comploturi, secrete, trădări, iubiri potrivnice, decepții și un final răvășitor, care te îndeamnă să treci imediat la următorul volum.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți