Cred în fericire, de Kelly Moran – Literpress Publishing – recenzie

Cred în fericire

Kelly Moran 

Seria Cattenach Ranch – Volumul 2

Editura: LiterPress Publishing

Titlul original: Benediction

Colecția: PrimRose

Număr pagini: 290

An apariție: 2021

Gen: Romance

  Cărțile romantice sunt pansament pentru sufletul meu, căci îmi permit să evadez din cotidian și, astfel, uit de toate relele și problemele. Ele îmi aduc bucurie, seninătate, speranță, îmi dau o stare bună de sprit și mă fac să trăiesc, alături de personaje, o nouă poveste de dragoste. Uneori, poveștile sunt atât de credibile și transmit atât de multe emoții, încât reușesc să mă transpun în pielea personajelor, simțindu-le din plin angoasele, bucuriile sau oricare altă stare. Iar romanul de față, “Cred în fericire„, este un astfel de exemplu.

  Cu toate că prima carte din serie, “Fericirea în brațele tale”, are mai multă acțiune și răsturnări de situație, pe aceasta din urmă am simțit-o mai aproape de sufletul meu, poate pentru că, după atâtea chinurile îndurate, voiam să văd că draga de Amy ajunge să-și găsească fericirea. Povestea este intensă, plină de emoții și momente tensionate, dar și plină de eros pe alocuri. Personajele sunt bine dezvoltate, acțiunea curge fluid, iar stilul de scriere te face să te pierzi complet în ea.

  De asemenea, am avut plăcerea să mă reîntâlnesc cu personajele din primul volum – Olivia și Nate, dar să și descopăr ce se întâmplă mai departe cu Amy Woods si Nakos Hunt, cei doi buni prieteni ai Oliviei.

  Încă de când am aflat că ei vor fi protagoniștii volumului doi, m-am tot gândit cum va decurge relația lor, având în vedere că Amy avea un trecut tumultos și tocmai încheiase o căsnicie de coșmar, după ce soțul ei o luase razna în timpul unei discuții aprinse despre bani, ajungând să o abuzeze și să o umple de vânătăi, iar despre Nakos știam că fusese îndrăgostit încă din adolescență de Olivia, unica proprietară a ranch-ului Cattenach unde el era supraveghetor de aproape zece ani. Însă, undeva în subconștient şi în adâncul inimii, el știuse de la bun început că nu era omul pe care ea îl dorea, motiv pentru care nu-şi îngăduise niciodată să tânjească și să-și permită o speranță. Mersese atât de departe încât îi apropiase pe Olivia și Nate când ei se poticniseră în fața atracției lor reciproce.

“Pentru că toată suflarea pământului ştia că Nakos avea o slăbiciune pentru Olivia.

  El dădea vina pe șocul cultural. Fiind crescut cu alți indieni Arapaho, văzându-i prima dată copil fiind, părul roșcat, pielea albă şi pistruii, fusese ca și cum încasase un pumn în burtă ce nu dispăruse niciodată.”

  Nate o știa pe Amy de foarte mult ani, încă din ziua în care fusese prezentat Oliviei și cei trei fuseseră aproape inseparabili. Deşi era incredibil de frumoasă şi aproape singura persoană care putuse să scoată un râs din partea lui, între ei nu fusese niciodată vreo conotație sexuală și nici măcar odată n-o văzuse ca pe o femeie. Sau cel puțin așa crezuse el. În timp ce Olivia calma nebunia, Amy tulbura apele, pentru că ea întotdeauna părea a fi într-o stare de haos.

  Cu toate astea, de câteva luni, sentimentele lui Nakos pentru ea deveniseră tumultoase. Atracția șı admirația ce nu fuseseră până atunci prezente își făcuseră simțită prezența, mai ales de când o găsise sângerând pe duşumeaua murdară a șopronului, din cauza fostului ei soț.

  La rândul ei, Amy invățase să își pună o mască și să pretindă că n-avea nevoie de un războinic precum Nakos, că își putea distruge proprii monştri, dar adevărul se găsea în eşecurile ei. Era obişnuită cu dezamăgirea sub o formă sau alta. Petrecuse prea mult timp sperând că părinții ei să o iubească, se măritase cu primul tip care manifestase un oarecare interes față de ea, iar din cauza nenumăratelor dăți când soțul îi spusese „grăsană” în ultimii ani, Amy devenise o persoană complexată și nesigură.

“Singurătatea și disperarea determinau oamenii să facă gesturi prostești. Cum ar fi măritişul cu un bărbat care n-o iubea, care nu-i permitea să lucreze, refuza să-i sprijine interesul în fotografie sau s-o bage în seamă decât dacă era destul de beat ca să i se scoale.”

  În momentul de față, Amy nu-și poate explica interesul lui Nakos față de ea, pentru că-l știa îndrăgostit de Olivia. Se simte derutată și îi este teamă să-și mărturisească sentimentele, pentru că mai fusese rănită și înainte.

  Însă, nu doar căsnicia alături de un bărbat violent își lăsase amprenta asupra ei, ci și o traumă prin care trecuse cu mulți ani înainte de căsătorie, iar vinovăția o făcuse să creadă că nu merită să fie iubită.

“Ceva nu era în regulă. Revelația îi înțepa pielea și simți în pântece un ghem de gheață. Dacă ea credea că tot ce merita era… tipul ăla, atunci fusese o chestiune anterioară apariției lui Chris și apoi măritișului cu el. Ce dracu’ îi scăpa lui Nakos? Pentru că era încurcat.”

  Nakos simte că ceva nu este în regulă cu Amy, așa că încearcă să afle ce anume o sperie cu adevărat. Însă despre toate astea vă las pe voi să aflați, citind cartea.

“Mă tot întorc la toate acele clipe în care pretindeam că nu te am mereu în minte, când nu mă uitam la fiecare pereche și îmi doream să fi fost noi. Viața m-a învățat că visurile n-au sens și să vreau ceva nu înseamnă că o să și capăt vreodată.”

  “Cred în fericire” este o poveste de dragoste pe cât de emoționantă, pe atât de incitantă, despre prietenie, familie, dăruire și suferință, dar și despre forța nemărginită a iubirii, care poate învinge traumele trecutului.

Carte disponibilă pe site-ul Literpress.ro

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: bookzone, libris, cartepedia, cărtureşti

Recenzii cărți