De mână cu tine – Andreea Pîrlea – LiterPress Publishing – recenzie
De mână cu tine – Andreea Pîrlea – LiterPress Publishing – recenzie
Titlu: De mână cu tine
Autor: Andreea Pîrlea
Editura: LiterPress Publishing
Nr. Pagini: 175
Mitologie, realism fantastic, legendă, tradiționalism și un puzzle ușor amețitor, cam așa aș descrie cartea autoarei Andreea Pîrlea.
În cele 7 povești care ne sunt puse la dispoziție, firul narativ încearcă să creeze conjuncturi favorabile, astfel încât personajele prezentate să aibă parte de un deznodământ revelator.
Vise, premoniții, momente intuitive dincolo de realitatea cotidiană, sentimente contradictorii și senzații de deja-vu îmbinate cu elemente din mitologia românească pe care o regăsim spre exemplu și în operele lui Eliade.
Cele 7 întâmplări ne poartă spre un tărâm de basm unde la final învinge dragostea.Nu este o lectură pentru toată lumea în ciuda faptului că este extrem de accesibilă, dar pentru cei pasionați de izul dragostei naive, pasionale și capabile să definitiveze destinul unei persoane, poate fi o incursiune atemporală printre scenarii pe care nu le poți regăsi prea ușor în realitatea contemporană.
Spre exemplu, una dintre povești ne poartă pașii cu iz de melancolie, devotament și curaj, spre un episod în care oniricul se intercalează cu realitatea și cotropirea turcească din 1714 separă un cuplu aflat în pragul căsătoriei, nevoit să supraviețuiască separat din cauza războiului. După un an de așteptare și foamete, dorința de a obține o finalitate, împinge eroina să coboare din munți și să își riște viața, sperând că astfel își va regăsi alesul, doar pentru că cititorul să fie ulterior aruncat în mijlocul unui alt scenariu în care contextul anterior să nu fie altceva decât o trăire extrasenzorială a unei iubiri neclarificate.
O altă poveste ne induce în eroare în timp ce creionează aparent două destine ce par să se completeze reciproc în timp ce încearcă să elucideze misterul unui prunc abandonat pe câmp, doar pentru a constata spre final că acest context de fapt, a fost folosit ca introducere pentru reactivarea unei întâmplări petrecută cu ani mulți în urmă, în care personajul feminin fusese salvat dintr-o situație blocantă, situație care planase indirect asupra gândurilor și deciziilor sale ulterioare.
Dialogul pare atemporal. Decent, diplomat, calculat. Personajele își manifestări trăirile prin replici și acțiuni nederanjante, neprovocatoare. O scriere cu bun simț, plină de optimism în care autoarea încearcă să așeze lucrurile pe un făgaș normal chiar dacă jonglează cu scenarii ireale.
O carte pe care o recomand cititorilor care vor să redescopere stilul părtinitor al autorilor clasici ce își doreau cu ardoare să transpună cititorul într-o lume fantastică, revelatoare, în care orice poate părea posibil în numele dragostei.
„A ajuns repede la marginea apei, însă imaginea acesteia îl lăsă fără respirație. Cerul părea că luase foc în timp ce săruta lacul. Copacul era poleit cu lumină și oferea impresia că doarme. Apa se retrăsese din jurul său și lăsa să se vadă un petic de pământ acoperit cu iarbă și flori albe. Valurile moi brodau pe maluri doruri seculare. Tânărul privi în jur căutând ceva, deși nici el nu știa ce ar trebui să găsească.”
„Visez la o dragoste care să mă mistuie, să mă răscolească, să-mi facă sângele să ardă de viață. Sper la o iubire care să-mi restabilească limitele, să mă înalțe pe cele mai înalte culmi sufletești. Vreau priviri care să-mi pătrundă-n suflet, pe care să le simt în fiecare celulă. Vreau să simt că trăiesc!”
