Interviu cu autoarea Rodica Pușcașu – Literpress Publishing

Interviuri LiterPress

1. Câteva cuvinte despre omul ăi autorul Rodica Pușcașu.

  Rodica Pușcașu: Sunt – așa cum am mai spus și în alte interviuri – un om simplu. Îmi place să fiu înconjurată de oameni fericiți, îmi place să ascult oamenii și să învăț din poveștile lor. În tot ceea ce fac, caut să fiu cea mai bună versiune a mea, să fiu cât mai aproape de cine sunt eu cu adevărat. Pentru unii, sunt o persoană retrasă, destul de rezervată… dar, dacă mă cunoști mai bine, descoperi că sunt mereu veselă și cu inima deschisă.

 2. În opinia ta există diferențe înte autor și scriitor? Ce înseamnă autor și ce înseamnă scriitor? Sau nu există nicio diferentă?

  Rodica Pușcașu: Cred că termenul de autor implică o arie de acțiune mai complexă. Poți fi autor și dacă furnizezi conținut video sau audio, iar termenul de scriitor se referă doar la conținutul de tip text. Nu judec alte aspecte ale conotațiilor acestor doi termeni.

3. Câteva cuvinte despre carțile tale?

  Rodica Pușcașu: Cărțile pe care le-am scris până acum reflectă întocmai starea pe care am avut-o în perioada respectivă. Prima carte, „Maria și fulgii de nea” s-a născut în serile în care îi spuneam povești fiicei mele. Ea prefera poveștile inventate pe loc. A fost o provocare cu final fericit. A doua carte „Povestea secretă a Cezarei” (alcătuită din două povești) e o carte de suflet, inspirată din fapte reale. Cât la sută e realitate și cât e imaginație? Ei bine, cred în dreptul fiecărui cititor de a stabili acest lucru. Când citești, creezi – în mod inevitabil – în mintea ta, o lume pentru personajele din carte, le atribui caracteristici din prisma valorilor tale, de aceea sunt convinsă că o carte prinde cu adevărat viață, nu atunci când vede lumina tiparului, ci mai ales, atunci când este citită. A treia carte, „N-o să te mai văd niciodată” este o poveste de suflet, scrisă în urma unei conversații de tip confesiune cu o persoană căreia i s-au întâmplat lucruri atât de minunate, încât m-a rugat să le pun în cuvinte… chiar dacă povestea are alura unei ficțiuni. A patra carte e un volum de versuri publicat la Liter Press Publishing și scris alături de Vero Budea – un om minunat, cu un talent deosebit și o sensibilitate profundă. Sunt versuri pe care le-am scris de-a lungul anilor și reflectă întreaga pleiadă de stări emoționale prin care fiecare din noi trece în decursul existenței.

4. Scrii poezie, dar si proză și cărți pentru copii. Te-ai gândit să abordezi și genul fantasy?

  Rodica Pușcașu: Când e vorba de scris, nu pronunț cuvântul „niciodată” pentru că nu se știe în ce zonă te aruncă inspirația. Da, cu siguranță voi scrie și fantasy. Am spus, în trecut, că nu voi scrie proză… și am scris. Așadar, nu spun „niciodată”. Aștept, ascult și merg în direcția în care mă duce inspirația.

5. Care este sursa de inspirație în creațiile tale?

   Rodica Pușcașu: Uneori, textul curge ca într-o transă. Poate fi suficient să arunc o privire în interior, în inimă, iar de acolo încep să curgă ceea ce noi numim „idei”. E ca și cum aș deschide o ușă spre niște lumi unde se întâmplă lucruri care așteaptă să fie scrise.

6. Au existat momente în timpul scrierii care te-au facut să râzi, să plângi, ți-au revenit în minte amintiri, etc?

  Rodica Pușcașu: Tot ceea ce am scris m-a făcut să trec printr-o stare anume. Am plâns, am fost revoltată, am simțit tristețea profundă a personajelor, apoi am început să simt mugurii trecerii timpului, am văzut cum personajele începeau să se vindece de povești incredibile, iar la final, am plâns… de bucurie. A fost un proces de vindecare și pentru mine, dat fiind faptul că m-am încărcat cu un bagaj emoțional foarte mare atunci când am scris.

7. Premiile literare – ce părere ai despre ele? Influențează cititorul? Sunt oneste?

  Rodica Pușcașu: Firește că fiecare competiție are rolul său. Este un proces din care înveți, indiferent de rezultat. Mie mi s-a întâmplat un lucru minunat pornind de la un concurs. Primul concurs literar la care am participat pe site-ul Literatură pe tocuri a fost punctul decisiv pentru activitatea mea ulterioară. De atunci, viața mea a luat o altă turnură și acum se învârte în jurul cărților. Cât despre premiile literare acordate la nivel național sau internațional, sunt convinsă că există o competiție acerbă și, desigur, numeroase controverse după decernări. E natural să fie așa.

8. În culisele lumii literare există preconcepții în legatură cu  genurile literare: romance , fantasy, thriller, erotic, young adult. Crezi ca numai proza și poezia reprezintă literatura și sunt demne de critica literară?

  Rodica Pușcașu: Dat fiind faptul că literatura este un domeniu care include toate genurile enumerate mai sus, cred că problema e de perspectivă, iar preconcepțiile sunt rezultatele unui nivel foarte scăzut de înțelegere și toleranță. Mă întreb, mai degrabă, cum ar arăta lumea literară, dacă în culise ar fi liniște și nu s-ar întâmpla nimic. Vedeți voi, poate că tocmai aceste valuri acide din spatele cortinei nasc provocări care duc spre perfecționare. Cât despre critica literară, ea poate fi aplicată pe orice text, indiferent de gen. Eu sunt convinsă că din ideea de competiție pot lua naștere uneori, gândiri extreme, însă cred în echilibru.

9. Făcând o analiză a literaturii care se scrie acum, peste tot în lume – ai rezerve? Sau ești entuziasmată?

  Rodica Pușcașu: Lumea literară poate fi privită și din poziția de observator. Nu trebuie neapărat să te plasezi pe un piedestal de unde totul să ți se pară nereușit, nici să te consideri atât de jos, încât să-ți fie teamă. Inevitabil, raportezi totul la tine și la valorile tale. Se scrie mult în lume în ultima vreme. Este un fapt. Desigur, de aici se vor dezvolta, cu siguranță, niște tendințe, poate chiar niște curente, vor exista și controverse care vor ajuta la consolidarea unor idei și la destabilizarea altora. Lumea literară e în mișcare, asta e sigur.

10. Nu am să te întreb despre piața de carte din România. Dar aș fi curioasă să știu cum ar vrea Rodica Pușcașu să fie piața de carte românească? Ce lipsește? Sau poate nu lipsește nimic. Care sunt așteptările tale? Au fost depășite sau nici măcar atinse?

  Rodica Pușcașu: Totul este așa cum trebuie să fie, iar fiecare are oportunitatea de a alege ceea ce crede de cuviință. Așa cum am mai spus, lumea literară e în proces de dezvoltare, iar fiecare nivel de carte are corespondentul său la nivel de cititor. Cuvântului „nivel” nu îi asociez atributul „inferior” sau „superior”, ci doar „diferit”. Am prietene care citesc Eliade, Cărtărescu, altele citesc Ileana Vulpescu, Doina Ruști, unele citesc Theo Anghel, altele Lucian Ciuchiță. De curând, o prietenă a citit cartea lui Cosmin Lazăr și a fost fascinată de poveste. Pe altă prietenă a captivat-o stilul Ninei Marcu. Mamei mele i-au plăcut foarte mult poeziile scrise de Vero Budea și Daniela Marchetti.  Există un mare respect pentru alegerile celuilalt, iar acest lucru este esențial.

11. Este greu pentru un autor român să se impună, să se facă cunoscut, publicat, în străinătate? Dar în România?

  Rodica Pușcașu: Publicarea nu mai este, în mod clar, o problemă. După cum am spus și mai sus, se scrie foarte mult și se publică la fel de mult. Cred că piața de carte românească (dar și de carte străină) traversează o perioadă prolifică. Cititorul, indiferent de gusturile sale literare, are de unde să aleagă. Cred că a deveni un autor cunoscut presupune un complex de circumstanțe, dar nimic nu este imposibil, nici chiar în România. Avem și aici autori care au scris mai întâi pe blog-uri, iar apoi au devenit foarte apreciați de către public.

12.Ce hobby-uri are Rodica Pușcașu?

Rodica Pușcașu: Când nu scriu, colecționez cristale și le aflu întreaga poveste: de la locul de proveniență, până la diverse povești și legende. Îmi plac florile și le îngrijesc cu drag.

13. Câțiva scriitori pe care îi admiri?

  Rodica Pușcașu: Am citit literatură rusă în adolescență și recitesc cu drag și acum. Le găsesc noi sensuri și sunt convinsă că scrierile lui Gogol, Tolstoi, Dostoievski vor furniza noi sensuri dacă le voi citi peste zece ani. În altă ordine de idei, sunt mulți scriitori tineri români pe care îi admir, atât pentru talent, cât și pentru modalitatea prin care își fac operele cunoscute. Îmi place Cosmin Lazăr, Nina Marcu, îl admir foarte mult pe Lucian Ciuchiță pentru romanele sale excepționale.

14. Ești pasionată de literatura rusă. De ce?

  Rodica Pușcașu: Primele călătorii în literatura rusă au fost ca niște reîntoarceri într-un spațiu familiar. Găsesc că modalitatea de transmitere a emoțiilor la scriitorii ruși (în special la clasicii ruși) are un farmec deosebit. Există o nebunie a trăirilor, un dramatism deosebit și un straniu mod de a etala viața așa cum este ea. Îmi place muzicalitatea limbii ruse. Mi-l imaginez adesea pe Dostoievski sau pe Tolstoi citindu-mi din scrierile lor. De câțiva ani învăț și limba rusă. E o provocare. Una extrem de plăcută. Bunicii mei știau limba rusă, tatăl meu vorbea rusa și el. Poate că de aici s-a născut și afinitatea mea spre limba și literatura rusă.

15. Ce proiecte de viitor ai?

  Rodica Pușcașu: Vreau să valorific cât mai eficient clipa prezentă, astfel încât să fiu împăcată cu ceea ce fac și cu ceea ce sunt. Din împlinirile clipelor prezente, se nasc versurile, proza… de aici vin și poveștile. Proiectele mele sunt cărămizi așezate pe clipa prezentă. Filă cu filă, vom vedea cum vor crește și în ce direcție se vor îndrepta, însă totul este despre scris, cu siguranță.

Mulțumesc, Rodica! Succes și inspirație!

Eu vă mulțumesc pentru sprijinul acordat și pentru fiecare moment în care ceea ce am scris a fost apreciat și publicat!

Cartea Aripi de gând disponibilă pe literpress.ro

Interviuri autori români

Interviu cu autoarea Rodica Pușcașu – Literpress Publishing