Probabil m-am născut sub o aură specială pentru că adesea m-am simțit protejată de o forță mai presus de înțelegea mea. Am fost ajutată indirect să îmi găsesc locul în lume, să cresc modest alături de părinți tineri, care, la rândul lor, erau blocați în propriul destin. Și totuși în felul lor au reușit să îmi ofere ceea ce aveam nevoie pentru a deveni persoana de astăzi. Deși am trecut prin suferință și multe lacrimi am șters, aceste experiențe m-au ajutat să înțeleg și să aleg înțelept calea pe care să o urmez și astăzi.

  Întotdeauna am întâlnit o șansă pe drumul meu și am făcut tot posibilul pentru a străluci și ridica de nevoie. Acum, această dorință mă motivează să continui în aceeași direcție. Chiar dacă uneori simt că nu voi reuși, îmi aduc aminte și încerc iar și iar până se concretizează. Și atunci când pare să nu existe o cale, întotdeauna se întoarce karma cu o soluție perfectă pentru nevoile mele.

  Astăzi, la cei 40, simt o aura pozitivă și liniștitoare în jurul meu. Sunt recunoscătoare pentru familia minunată și imperfectă care m-a enervat și susținut constant de-a lungul anilor, pentru partenerul care a fost mereu alături de mine devenind prietenul meu de visuri. Și cercul nu ar fi complet fără acele persoane care au apărut în calea mea și m-au ajutat să înfloresc. Ceea ce sunt astăzi reprezintă un rezultat al tuturor emoțiilor, dorințelor, trăirilor și intențiilor pe care le-am avut până acum. 

  Chiar dacă puțini cred, de fiecare dată când mi-am dorit ceva, am obținut la un moment dat, sub diverse forme. Cred cu tărie în puterea invizibilă care ne ghidează și încerc să trăiesc după câteva principii de viață simple.

„Atunci când crezi că nu mai poți, mai poți un pic”

  Chiar dacă au fost perioade grele, sunt recunoscătoare pentru că aceste experiențe m-au ajutat să cresc și să mă dezvolt. La 40 îmi dau voie să zâmbesc mai mult, să greșesc, să trăiesc ca un copil și să apreciez fiecare moment de simplitate.

  Zâmbesc pentru că am învățat să trăiesc din plin mai târziu decât alte persoane.

  Zâmbesc pentru că reușesc să văd frumusețea în lucrurile simple.

  Zâmbesc pentru că încă mai știu să apreciez surprizele… mai ales cele spontane de ziua mea.

  Zâmbesc pentru că se împlinesc 5 ani de când mi-am dat voie să schimb direcția și ceea ce mi-am pus în gând atunci, astăzi trăiesc.

  Zâmbesc pentru că acum aproape 10 ani am devenit pentru prima dată mătușă și astăzi nepoțica cea mare îmi este cea mai bună prietenă.

  Și tot de 10 ani ani susțin și cred în puterea cuvintelor ce apar astăzi pe literaturapetocuri.ro.

  Mai sunt alte n motive pentru care zâmbesc, dar ele prind o altă formă și ajung în lume fie prin pictură sau fotografie, alte proiecte dragi sufletului meu.

  La 40 viața pare altfel, iar eu sunt mulțumită pentru alegerile aparent (ne)inpirate care m-au adus astăzi aici.

  Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am trăit și pentru tot ceea ce am învățat pe parcursul acestor ani minunați.

  Astăzi, ar fi păcat să fiu singura care crede în simplitate și recunoștință. Și voi meritați la fel de multe. Deschideți ochii, prețuiți armonia, bunătatea și tot ce vă înconjoară. Viața este un dar și tot ce ne rămâne de făcut este să învățăm cum să îi dăm culoare. Trăiți așa cum știți și vă aduce bucurie, important este să aveți cât mai puține regrete.