Diamantul din șatră, de Nelu Sorin Stancu-recenzie

Editura Show Bizz Event, 2016

Număr de pagini: 411

Dăruiește-te vieții și nu te teme de moarte! (proverb rrom)

    Atât de bogată și atât de puțin cunoscută este literatura rromani! Dorința lui Nelu Sorin Stancu, după propriile afirmații, este să contribuie la cultura scrisă a etniei rrome, monografiind în Diamantul din șatră un univers guvernat de un sistem de norme și concepte puternic ancorate în prezentul continuu (Rromanipen) și relatând povești despre iubire și trădări. Astfel, Nelu Sorin Stancu marchează un moment de grație al culturii rrome, alăturându-se autorilor de etnie rromă, care au zugrăvit viața nomazilor, Ion Budai-Deleanu, Anton Pann și Miron Radu Paraschivescu.

   Romanul începe ex-abrupto, cu una dintre intrigi: comoara. În 1942, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, țiganii sunt deportați în Transnistria, în lagăre. Șatra numeroasă a bulibașei Godrun reușește să-și ascundă aurul, peste care vrăjitoarea Gaia aruncă un blestem: să fie folosit doar pentru dăinuirea șatrei, iar secretul locului comorii este păstrat într-un talisman oferit spre păstrare micuței Sia.

   56 de ani mai târziu, îi regăsim primăvara, într-o șatră de la periferia Bucureștiului, la petrecerea organizată cu ocazia logodnei țiganului romanizat Paris cu frumoasa Amanda.

Astăzi, din vechea șatră mai erau în viață doar el și Sia. Fetița de altădată era numită acum Mama Sia. Deprinse tainele descântecelor, farmecelor, preparării leacurilor…

De comoara ascunsă nu se atinsese. În străfundurile sufletului, îi era frică de blestemul ce proteja comoara. La urma urmelor, oamenii din șatră aveau tot ce la trebuie. „Prea mult aur sucește mințile oricui.”

Godrun îl pusese în locul lui, ca bulibașă, pe Gabor, ce se dovedea foarte priceput în a-i conduce pe cei din șatră.

   Dacă la început, timpul pare să aibă foarte mare răbdare cu oamenii (vorba lui Marin Preda), șătrarii bucurându-se de bunul lor cel mai de preț: libertatea, pe măsură ce înaintăm cu lectura, observăm că acțiunea devine mult mai concentrată, evenimentele se succed cu repeziciune, cu suspans, pentru a asista la un final grandios și surprinzător.

   Liniștea șatrei este tulburată de aflarea legendei despre comoară. În drumul spre Transnistria, în pelerinaj la mormintele străbunilor, începe o serie de crime săvârșite de un șătrar obsedat de aur, a cărui identitate o vom afla abia în cele din urmă pagini ale romanului. Acesta își trădează șatra, mulți dintre semenii lui fiind executați în timpul unui asalt comandat de un interlop transnistrean, Regele Alb.

   Titlul, strălucitor pe coperta roșie ce înfățișează o rromesă dansând, face trimitere, de fapt, la personajul principal de sex masculin, Șandor. Asemeni unui diamant, Șandor e de neprețuit; este personajul-cheie pentru salvarea șatrei. Înzestrat cu o minte genială, dar autodidact, Șandor își echivalează studiile liceale în Franța într-un interval de șase luni, frecventând apoi cursurile a două facultăți de la Sorbona. El va fi cel care va salva șatra și tot el va afla unde se află comoara.

  Acțiunea se sfârșește cu motivul drumului, care ar putea sugera finalul deschis spre o continuare a romanului.

Ochii lui Papurică scânteiau.

–În ce direcție o luăm, bulibașă?

–Înainte, Papurică, înainte.

Papurică zâmbi, dezvăluindu-și cei doi dinți din aur.

   Ceremoniile legate de marile evenimente din viața omului reprezintă secvențe extrem de importante în economia romanului, din dublă perspectivă. Descoperim,  pe de o parte, obiceiuri străvechi, pe de altă parte, realizarea scenică, reacțiile personajelor și statutul lor.

Bulibașa se așeză cu bărbații la o masă, iar femeile la alta, după datină.

Anghelina boscorodea continuu femeile care se așezaseră la masă, trimițându-le către diverse treburi. Doar căutătura bulibașei o mai astâmpăra.

Tradiția cerea ca viitoarea noră să aducă apă proaspătă de la fântână pentru a o da de băut  pețitorilor. (logodna)

Trecuseră multe ore de la intrarea celor doi amorezi în „Cuibușorul dragostei”, cum îl denumise tatăl lui Paris. Tânărul mire ieși din rulotă cu cămașa albă a Amandei, pe car se zărea acum o pată roșie. O arătă tuturor ca pe un trofeu. […]

După datină, femeia care dansa cămașa fecioarei avea să primească un cocoș din partea socrilor mici. (jocul cămășii)

Potrivit unui obicei vechi al rromilor șătrari, mireasa nu are voie să mănânce și să bea la propria nuntă, mai mult chiar, în afară de dansul mirilor, nu îi este permis să joace sau să stea prea aproape de mire. (nunta)

Îl îngropaseră (pe Tamango, n.n.) la umbra unei sălcii plângătoare, nu înainte de a-i lega mâinile și picioarele cu ață roșie și albă, conform tradiției.

După cum cerea aceeași datină strămoșească, dădură pradă focului toate bunurile lui Tamango. (înmormântarea)

   La fel de importantă este relația cu supranaturalul; fiecare șatră are câte o vrăjitoare, care poate blestema, poate vindeca sau poate prezice viitorul. Mama Sia prepară o licoare care ar trebui să-l facă pe Gheog să o uite pe Amanda, dar destinul face ca Paris să fie cel blestemat, vindecă o fetiță de boala muțeniei, prezice viitorul sumbru al șatrei și face pact cu diavolul, pentru a o salva pe Iris, iubita lui Șandor, din ghearele morții.

Noapte neagră, oglindă întunecoasă,

Trimite-l pe diavol la mine.

Reneg pe Dumnezeu și Fiul Lui,

Reneg pe Maica Domnului,

Reneg botezul ce l-am primit.

Te invoc pe tine, diavol, stăpân al infernului!

   Viața nomazilor este presărată și cu momente amuzante, când își fac farse sau se ironizează unul pe celălalt. Agarici este cel mai ușor de păcălit, mai ales că își dorește o femeie. Papurică, Găligan și Fane Pensetă îl trimit la Zara, o frumoasă rromesă, însă…

Încurajat și convins că Zara îl aștepta, Agarici se îndreptă plin de speranță către cortul indicat. Grupul de năzdrăvani îl urmărea de la distanță.

–Am lovele multe, am daravelă mare, și-am venit să te cordesc!

–Bine-ai venit! se auzi o voce din cort, imediat făcându-și apariția posesoarea glasului.

Baba Zenobia ieși în fața cortului, numai un zâmbet. Stafidită, cu doi dinți în gură – și aceia stricați – , cu o piele neagră ca fundul tuciului, cu părul vâlvoi, baba era o hidoșenie înspăimântătoare.

Lui Agarici îi pieri pe loc orice poftă, tulind-o cât îl țineau picioarele, direct la căruța lui.

   Numele personajelor sunt de un pitoresc aparte și nu ai cum să nu simpatizezi oameni precum Ciocolată, Secundă, Fane Pensetă, Zuzulea, Bucurie sau Papurică. Limbajul personajelor este neaoș, presărat cu elemente de argou și expresii licențioase, însă fără a părea vulgar sau defăimător.

–Doamneee! Pupa-ți-aș tălpile Tale, Doamne! Ce de lovele! sau

–Jur pe ce am mai scump, de nu ești cea mai śukară rromesă din lume, o abordă el, aproape de cortul Zarei… . Mânca-ți-aș gurița ta de frumoasă!

   Pe alocuri, autorul strecoară cuvinte, formule de salut sau secvențe în limba rromani, cum ar fi versurile cunoscutului Gelem, gelem, imnul internațional al țiganilor:

Gelem, gelem, lungone dromentza

Maladilem bahtale romentza…

  La nivel structural, Diamantul din șatră cuprinde nouă părți, fiecare cu un moto, un proverb rrom, sugestiv pentru conținutul acestora. De exemplu, Nu trebuie să sari peste propria ta umbră sau Arborii, ca și femeia, leapădă o haină, dar își păstrează secretele. Cele o sută șaptesprezece capitole îmi par episoadele unui serial TV, având fiecare o idee centrală, rezumată în idei principale sub formă de titlu.

   Roman exotic, erotic și al experienței, Diamantul din șatră poate deveni prin simplitatea expresivă un titlu de referință în bibliografia oricărui cititor de beletristică; prin documentarea temeinică pe care a demonstrat-o autorul, poate constitui o sursă de informare pentru cei interesați de viața rromilor, de tradițiile și obiceiurile lor.

Mie mi-a plăcut? Foarte mult! Baro talento!

Mulţumim autorului pentru exemplarul oferit!