Dincolo de furtună, de Corina Ozon – Editura Herg Benet – recenzie

Dincolo de furtună 

Autor: Corina Ozon

Editura: Herg Benet

Colecția: Radical din 7

Data apariției: 2019

Număr de pagini: 288

Autori români

Recenzii cărţi Corina Ozon

   Corina Ozon este absolventă a Facultății de Filologie, secția română-franceză, Universitatea Timișoara, și a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București. Timișoreancă mutată în București, a trecut atât prin jurnalism, cât și prin procesul de scriere. A făcut 10 ani de jurnalism de investigație în ziarul Ora și la un post național. De alți 10 ani se ocupă de PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. A absolvit programul MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, și a fost desemnată de revista Capital în Top 100 Femei de Succes în 2017. În 2018 a fost nominalizată la Public Relations Professional of the Year la Gala PR Award. În literatură a debutat acum 5 ani, în 2014, cu Zilele amanților. Pe parcurs s-a dezvoltat o adevărată serie de succes în jurul acestui subiect. A abordat și alte genuri în cărți precum Tentații, Codul lui Zoran sau Până când mă voi vindeca de tine. Dincolo de furtună am primit-o ca pe o îmbrățișare caldă, ca după furtună. O carte de dragoste, despre trecut, despre iubiri ce nu s-au consumat, dar au rămas în inimile celor care le-au trăit.

   Iasmina este desemnată de mătușa ei Rosana să meargă la o expoziție a pictorului Dinu și să caute un tablou prețios. Cei doi au trăit o poveste veche de dragoste, care niciodată nu s-a materializat, dar care a rămas în eternitate. Atât Rosana, cât și Dinu, au știut mereu că există cineva acolo care le poartă o dragoste imensă. Dorul și iubirea sunt aici exprimate ca un fel de liniște, un fel de acceptare. Stările colaterale pe care le trăiește Iasmina la reîntâlnirea cu fostul iubit sau cu un bărbat în avion m-au marcat mai puțin. Nu mi-au pus inima pe jar la fel ca povestea pictorului Dinu, căsătorit de conveniență, părăsit de Rosana, dar care-și găsește totuși femeia potrivită pentru a-i fi soție până la sfârșitul zilelor.

”

Dragostea, când vine, e ca o furtună, în diferite grade. Te ia pe nepregătite, dar te fascinează. Vrei să fugi, să te adăpostești undeva, însă a-i sta pe loc să vezi dacă-i reziști. Te ferești de ramurile rupte, care te pot lovi, de obiecte care-ți pot cădea în cap, te ții de un gard ca să nu te ia vântul pe sus, nu ai curaj să mergi mai departe. Și apare o mână care te ia de braț, apoi te cuprinde protector de umeri și dintr-odată apare soarele, iar lumina lui îți inundă sufletul. ȘI cu imaginea aceea vei rămâne toată viața, chiar dacă vei mai trece prin furtuni.”

   Dragostea și furtuna sunt ridicate la rangul de laitmotive ale cărții. Furtuna vine, te sfâșie pe interior, nu mereu totul este ceea ce pare a fi. Trebuie să suferi, să cauți, dar până la urmă vei găsi persoana potrivită, cu care vei trăi toată viața. Fiecare din noi are o jumătate, însă nu o va găsi cât ai bate din palme.

   Povestea Rosanei, care a fost căsătorită, și-a iubit soțul, dar mereu a avut în inimă un alt bărbat, e tristă, dar cumva împăciuitoare. Poți iubi mai multe persoane o dată. Doar că le iubești în mod diferit, nu la fel. Pentru fiecare ai altfel de sentimente, nu împarți pur și simplu dragostea la doi.

”Ea l-a iubit pe unchiul Adam, a fost femeia lui, i se încredințase, dar pe Glad îl iubea la modul sublim, era iubirea care nu se consumase și nu se stinsese niciodată. Când am crescut, am înțeles aceste sentimente și am întrebat-o dacă nu a suferit purtând acea iubire în inimă. 

– Dimpotrivă, mi-a fost hrană pentru toate zilele, mai ales atunci când am trecut prin greutăți. Era suficient să mă gândesc la el și îmi apărea ca un far în noapte, mi-a explicat ea zâmbind.

-Nu ți-e dor de el?

-În fiecare zi, mi-a spus.

– Și ce faci? Cum trăiești așa?

– Foarte bine, ca și cum mă ung cu un balsam pe suflet zilnic, m-a lămurit ea.”

   Ca și personaj, Rosana mi s-a părut o femeie puternică, înțeleaptă și cu capul pe umeri până în cel din urmă ceas. Pictorul Glad Dinu a fost un om boem , care s-a mulțumit cu ce a găsit. Iar soția sa a fost o femeie supusă care s-a nimerit să fie la momentul potrivit acolo. Lucrurile nu se așează în viață așa cum vrem noi, dar e bine să le dăm câte un imbold. Tocmai de aceea m-am supărat pe Iasmina încă din prima clipă când a decis să își sune fostul iubit, chiar dacă nu mai vorbiseră de mai bine de 5 ani. De ce să dezgropi morții? De ce să intri în sufletul cuiva care nu te-a mai căutat oricum? O relație care s-a stins și nu a avut sorți de izbândă e clar că a avut o problemă. Niciodată nu e bine să reînnozi relații de genul. Așa a fost să fie, pur și simplu. Dacă erau două jumătăți ale aceluiași întreg, luptau. Dar așa… neexistând interes, nu merită. Tocmai de asta nu mi-a plăcut Iasmina. S-a agățat de ceva ireal. Da, poate că finalul e fericit, dar părerea mea că în viața reală nu e chiar așa. Oricum, mesajul general e că dragostea învinge și dăinuiește în timp. Nimic nu o poate dezbina, iar cel care îți e scris sigur te va lua de mână și va trece cu tine prin furtună.

Cartea Dincolo de furtună, e Corina Ozon o găsiţi pe site-ul Editura Herg Benet

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti