„- Nu faceți pe Miss Marple, ne-am înțeles?”

Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni de Mario Giordano

Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni, de Mario Giordano – Editura Rao – recenzie

Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni

Titlul original: Tante Poldi und die sizilianischen Löwen

Mario Giordano

Seria Tante Poldi

Editura: Rao

Biblioteca Rao

Anul apariţiei: 2019

Traducere: Alexandru Szollo prin Lingua Connexion

Număr pagini: 295

Gen: Comedie, Polițist

Cotație Goodreads: 3,41

   „Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni” este prima carte din seria „Tante Poldi”, singura tradusă la noi. Nu este un roman polițist clasic, ci o lectură amuzantă, relaxantă, cu intrigă și tentă polițistă, ce-i drept.

Mi-a adus aminte de vacanță petrecută acest an în Sicilia: Taormina, Catania, Etna, Palermo…

Cu vedere la mare, situată într-o zonă pitorească, Taormina este unul dintre locurile preferate ale turiștilor din Sicilia. Goethe vizitase locul, urmat de Oscar Wilde și de Thomas Mann, apoi de vedete de film precum Greta Garbo, Marlene Dietrich și Elizabeth Taylor. În mijlocul unui amfiteatru roman – numit impropriu Teatro Greco -, au loc vara festivaluri de film, concerte și spectacole de balet de primă clasă. Mă rog, există mereu riscul ca vedetele internaționale de film să fie surprinse de câte o erupție vulcanică, pentru că o gaură din mijlocul scenei oferă o priveliște superbă a muntelui Etna.

Dar cine este tușica Poldi?

   Este mătușa naratorului, o femeie trecută de prima tinerețe, cu veleități de anchetator. Nemțoaică la origine, și-a cunoscut răposatul soț în Sicilia, unde s-a întors la momentul acțiunii, la insistențele rudelor italiene, ce se temeau s-o lase singură, cu depresia și alcoolul în care se afunda. În timp ce acestea încercau s-o scoată din starea neplăcută, apare un caz ce-i scoate la suprafață talentul de detectiv și-i redă bucuria de a trăi.

„- Nu faceți pe Miss Marple, ne-am înțeles?”

   Valentino, un tânăr bun la toate, dispare și ulterior este găsit mort chiar de către Poldi. Aceasta se hotărăște să investigheze cazul, dorind să-l prindă pe autorul crimei, dar și să câștige competiția cu Montana, anchetatorul oficial, de care se îndrăgostește. Nici Poldi nu îi este indiferentă, între ei existând o atracție palpabilă.

„- Deci, ai mințit.

– Pentru o cauză bună. Pe lângă asta, n-a fost o minciună propriu-zisă, a fost oratorie.

– Ai mințit un funcționar public și ai încercat să-l mituiești. Aș putea să iau asta în nume de rău.

– Flirtezi cu mine, commissario?”

   Acțiunea înaintează lent, în stilul italian dolce far niente. Dacă ceva nu mi-a plăcut la roman, acesta este ritmul destul de lent în care decurgea investigația. Firul narativ este presărat cu umor și condimentat cu relația dintre Poldi și Montana, dar totodată, de multe ori autorul se abate de la subiect, face popasuri, ocolește.

   Personajul Poldi este cel mai bine conturat. O femeie excentrică, ieșită din comun, amuzantă, cu un fel de a fi contagios.

Una dintre cele mai timpurii amintiri din copilăria mea este cu ea și cu unchiul Peppe, stând pe veranda părinților mei din Neufahrn. Poldi purta un trening portocaliu-deschis și avea o bere într-o mână și o țigară-n cealaltă. Toată lumea-i ținea isonul când râdea, folosindu-și parcă tot corpul. Râsul ei era continuu și colorat – presărat cu glume deocheate și cu expresii porcoase, care m-au transformat în vedeta terenului de joacă de la școală când am trecut pe acolo a doua zi.

„De fapt, Poldi avea un hobby: fotografierea polițiștilor arătoși din trafic, din toate colțurile lumii. Călătorind mult în ultimii treizeci de ani, umpluse cinci albume mari cu bărbați în uniforme călcate cu fierul cu aburi, din Alaska în Australia și din Belgrad în Buenos Aires. Toate fotografiile erau datate cu grijă și multe aveau scrise pe ele numele, ceea ce arăta că Poldi ajunsese să-i cunoască destul de bine pe respectivii oameni ai legii.”

„Deși mergea la Biserica Santa Maria del Rosario în fiecare duminică, n-o făcea pentru că ar fi fost vreo mare credincioasă, ci pentru că-i plăcea de Padre Paolo, care fuma țigară după țigară, și pentru că Fecioara de la altar părea sfâșietor de tristă, întruchiparea tristeții însăși.”

   Cum am spus, lectura este amuzantă, unele scene și schimburi de replici părând desprinse dintr-o comedie:

„- Dumneavoastră l-ați împușcat, signora?

– Nu.

– De unde știți cine e?

– După tatuajul de pe braț.

– Aha. Și de unde-l cunoșteați?

– Valentino… îl cheamă Valentino Candela. Mă ajuta ocazional prin casă. Lipsea de patru zile.

– Înțeleg. Și ce căutați pe-aici atât de devreme?

– Am venit să înot.

– Să înotați?

– E nemțoaică.

– Înțeleg.”

   Vor reuși Poldi și comisarul Montana să-l prindă pe ucigașul lui Valentino? Va ieși câștigătoare din competiția cu acesta? Cum va evolua relația lor?

La toate aceste întrebări veți afla răspunsul din carte. Lectură plăcută!

Despre autor:

   Mario Giordano este un italian născut la Munchen, unde părinții lui au emigrat. Este autor de romane, thrillere, cărți pentru copii și tineri, scenarii de teatru. „Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni” este primul roman din seria „Tante Poldi” și totodată, prima sa carte tradusă în engleză.

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi editura RAO

 

 

21 COMMENTS

  1. Îmi place de această tușică. Dă un farmec special acțiunii, așa cum ai descris-o. Felicitări pentru recenzie!

  2. Imi place recenzia.Am mai citit carti politiste amuzante si chiar m-a mirat cat de bine s-au imbinat intamplarile.
    Felicitari Sorina!

  3. Hei,mai facut super curioasă! Multumesc pentru inca o carte trecuta pe lista mea! O recenzie foarte frumoasa,felicitări!

  4. Felicitari pentru frumoasa recenzie ! Romanul este trecut pe lista. Multumesc pentru recomandare !

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.