Duel poetic: Clopot de ninsoare & Sonetul iernii

Duel poetic: Clopot de ninsoare & Sonetul iernii

    by -
    3
    Clopot de ninsoare 

    Duel poetic: Clopot de ninsoare Sonetul iernii

    Clopot de ninsoare, de Florina Sanda Cojocaru

    Am înţeles târziu că fără tine,
    Mi-e-n lume, veşnic, iarnă, şi mă doare;
    Cât aş dori acum să uit de mine,
    Să fiu, tăcut, un clopot de ninsoare!

    Să dăngăn molcom, între flori de gheaţă,
    Şi între îngeri ninşi, visând de-aiurea;
    Un clopotar pe-o pojghiţă de viaţă,
    Ce-n toamna ta, a rătăcit pădurea!

    Am înţeles târziu că fără tine
    Singurătăţii tâmpe îi voi da bineţe;
    Sunt fără toamnă, doamna mea, şi nu mi-e bine,
    Sunt prea bătrân să mai primesc poveţe!

    Un clopot ştirb, în iarnă mohorâtă,
    Ce-şi dăngăne durerea între ceasuri;
    Mi-e dor de-o toamnă, în căderea-mi mută,
    Mi-e dor de ploi ce curg de tine, în popasuri!

    Târzie dragoste, fără de veste,
    Şi-un clopot, de biserici rătăcit,
    Povestitor flămând de o poveste,
    Dorindu-şi disperat, un alt sfârşit.

    Sunt blestemat să port de mine-o iarnă,
    În veri de tine, să nu spun nimic,
    Ninsori de gânduri negre să îmi cearnă,
    Şi eu, căzut, să nu mă mai ridic!

    Am înţeles târziu că fără tine
    Voi troieni în iarna-mi dureroasă;
    Am obosit femeie, nu mi-e bine,
    Ninsoare tristă atâta mă apasă!

    Şi geruri mă cuprind a disperare,
    Muşcând din mine, găunos, şi rece,
    Un clopot trist şi tâng, într-o ninsoare,
    Jelind o iarnă ce nu vrea să plece.

    De te iubesc în fiece secundă,
    De te doresc, mă tem acum, că ştii…
    De ai putea, de toamnă, mă inundă,
    Şi curgi de mine, ruginindă zi!

    De te iubesc în iarna-mi de tăcere,
    Şi rar mai bat, dogit, fără culoare,
    Topeşte-mi iarna cu o simplă mângâiere,
    Şi voi uita să-mi bat de înmormântare!

    Sonetul iernii, de Daniel Dac

    În geamuri bat uscate ramuri  

    Ce și-au pierdut demult frunzișul,  

    Pierdut în gânduri, plâng verzișul,  

    Tot răsfoind prin roase tomuri.  

     

    Prin față-mi trece viața toată  

    Și-n liniștea ce mă-nconjoară,  

    Te regăsesc iubito, iară,  

    Printre scrisori de altădată.  

     

    Și prins în visul ce mă poartă  

    Revăd povestea vieții noastre.  

    Ce nu a fost deloc deșartă.  

     

    Privind la iarna ce se-ntinde  

    Aud cum pasul ei plutește,  

    Și-n palme tâmplele-mi cuprinde

    Creaţii Literare-Dueluri poetice
    Creaţii Literare-Rânduri cu dichisClopot de ninsoare 

    3 COMMENTS

    1. Multumesc prietenilor nostri pentru versurile minunate!Si ne mai racorim putin macar citind poeziile si imaginandu-ne ca e iarna.

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.