Clopot de ninsoare 

Duel poetic: Clopot de ninsoare Sonetul iernii

Clopot de ninsoare, de Florina Sanda Cojocaru

Am înţeles târziu că fără tine,
Mi-e-n lume, veşnic, iarnă, şi mă doare;
Cât aş dori acum să uit de mine,
Să fiu, tăcut, un clopot de ninsoare!

Să dăngăn molcom, între flori de gheaţă,
Şi între îngeri ninşi, visând de-aiurea;
Un clopotar pe-o pojghiţă de viaţă,
Ce-n toamna ta, a rătăcit pădurea!

Am înţeles târziu că fără tine
Singurătăţii tâmpe îi voi da bineţe;
Sunt fără toamnă, doamna mea, şi nu mi-e bine,
Sunt prea bătrân să mai primesc poveţe!

Un clopot ştirb, în iarnă mohorâtă,
Ce-şi dăngăne durerea între ceasuri;
Mi-e dor de-o toamnă, în căderea-mi mută,
Mi-e dor de ploi ce curg de tine, în popasuri!

Târzie dragoste, fără de veste,
Şi-un clopot, de biserici rătăcit,
Povestitor flămând de o poveste,
Dorindu-şi disperat, un alt sfârşit.

Sunt blestemat să port de mine-o iarnă,
În veri de tine, să nu spun nimic,
Ninsori de gânduri negre să îmi cearnă,
Şi eu, căzut, să nu mă mai ridic!

Am înţeles târziu că fără tine
Voi troieni în iarna-mi dureroasă;
Am obosit femeie, nu mi-e bine,
Ninsoare tristă atâta mă apasă!

Şi geruri mă cuprind a disperare,
Muşcând din mine, găunos, şi rece,
Un clopot trist şi tâng, într-o ninsoare,
Jelind o iarnă ce nu vrea să plece.

De te iubesc în fiece secundă,
De te doresc, mă tem acum, că ştii…
De ai putea, de toamnă, mă inundă,
Şi curgi de mine, ruginindă zi!

De te iubesc în iarna-mi de tăcere,
Şi rar mai bat, dogit, fără culoare,
Topeşte-mi iarna cu o simplă mângâiere,
Şi voi uita să-mi bat de înmormântare!

Sonetul iernii, de Daniel Dac

În geamuri bat uscate ramuri  

Ce și-au pierdut demult frunzișul,  

Pierdut în gânduri, plâng verzișul,  

Tot răsfoind prin roase tomuri.  

 

Prin față-mi trece viața toată  

Și-n liniștea ce mă-nconjoară,  

Te regăsesc iubito, iară,  

Printre scrisori de altădată.  

 

Și prins în visul ce mă poartă  

Revăd povestea vieții noastre.  

Ce nu a fost deloc deșartă.  

 

Privind la iarna ce se-ntinde  

Aud cum pasul ei plutește,  

Și-n palme tâmplele-mi cuprinde

Creaţii Literare-Dueluri poetice
Creaţii Literare-Rânduri cu dichisClopot de ninsoare 
Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

  1. Multumesc prietenilor nostri pentru versurile minunate!Si ne mai racorim putin macar citind poeziile si imaginandu-ne ca e iarna.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.