Frunze albastre – Petala de foc – Elena Moisei – Daniel Vișan-Dimitriu – Poezii

Frunze albastre…de Elena Moisei

Am semănat frunze-n cărare…
Frunze-albastre-n amăgire…
Și-au răsărit pe drumul mare,
Șapte lacrimi de iubire…

Și frunza s-a făcut pădure,
Sub pleoapa plânsă-a norilor…
Cât poate dorul să îndure,
Povara tristă-a ochilor??

Oglinda apei din fântână,
Dansa pe dunga cerului…
Când noaptea stelele adună,
Durerea grea a dorului…

Un fir de iarbă printre stele,
Sub un albastru nesfârșit,
Se împletește printre ele,
Cu dorul meu nestăvilit…

Am semănat frunze-n cărare…
Frunza s-a făcut pădure…
Și dorul meu prea tare doare…
Cine poate să-l îndure??

Petala de foc, de Daniel Vișan-Dimitriu

Un trandafir, petală, roșu, foc …
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.

I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veșnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.

Avea și țepi! Petalele au țepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, și la trandafiri –poți să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.

Și, uite-așa, petala cea de foc
iubită și-alintată-n vis și gânduri,
m-a lecuit –iubire cu noroc!-
și-acum e-o amintire … printre rânduri.

Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco