Daniel Vișan-Dimitriu – Mihaela Hură – Florina Cojocaru – poezii

Aleea celor două umbre, de Daniel Vișan-Dimitriu

Te-așteaptă-n nemișcarea tăcerii ruginii,
Cu umbra ta să mângâi întinsul lor covor
Pe-aleea-n care toamna te cheamă să revii,
Cu pașii tăi să-mprăștii suspinele de dor.

Aceleași frunze care se legănau în vânt
În alintarea verde a zilelor de mai,
Nu își vedeau căderea în brațe de pământ
În ziua când, pe-alee, doar umbra mea lăsai.

Dar, ce știu niște frunze? – doar toamna poate ști
Sub care cer te-ndeamnă un vis, un gând, un pas,
Doar ea îmi poate spune de vii ori nu mai vii,
Ca umbra-ți, pe alee, să facă scurt popas

Și-n frunzele pierdute pe ale toamnei căi,
Să facem să se piardă și foșnetele sumbre,
Și lacrima văzută, demult, în ochii tăi,
Pe-aleea veche-n care plutesc prin gânduri umbre.

Clopote de vânt, de Mihaela Hură

Bat clopotele-n noi a niciodată –
un fel de întâmplare ne tot bea
cu buze verzi de dragoste ghimpată
în care vara nu mai vrea să stea.

Eu pot să spun că mi-au crescut în sânge
mai mulți vulcani cu rădăcini în iad,
tu poți să spui că pielea mea te strânge
și îngerii se-mbolnăvesc și cad.

E toamnă, și ne plouă cu grenade,
eu nu-ți mai sunt, tu nu-mi ești adăpost,
curg de pe noi vestoane fără grade
și văd că pleci, și nu știu dac-ai fost.

Hai să tăcem, să nu știm niciodată
ce ne-am fi spus cu ultimul cuvânt.
Miroase-a frig și-a apă ne-nviată
și-n liniște bat clopote de vânt.

Ruga, de Florina Cojocaru

din pridvorul iernii mele
cresc anapoda, mătănii
și de cerul ca de cretă
se împiedică dihănii

trec octombrii mari, cețoase
prin căderile de ape
dor cuvinte până-n oase
cât te rogi să-ți fiu aproape.

Orfeu, de Daniel Vișan-Dimitriu

În timpuri ce-au trecut demult
Ca niște păsări călătoare,
Mă mai duceam să mai ascult
Cum stropi de ploaie, în tumult,
Păreau descântece-n altare
De ocult.

Acolo-n podul casei vechi,
Sub ropotiri diluviene
(Ca-n vremea zeilor străvechi)
Priveam cum porumbei, perechi,
Se-alintă, netezindu-și pene
La urechi

Și timpul, podul, ploaia, eu,
Păream o scurtă simfonie
(Așa cum viața e mereu)
Cântată-n țărmul elizeu
Și-n lunga lui călătorie,
De Orfeu.

Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco

Creaţie

Autori români

#creatieliterara #poetiromani #poeziicontemporane #literaturapetocuri #autoriromani

Aleea celor două umbre – Daniel Vișan-Dimitriu – Mihaela Hură – Florina Cojocaru – poezii