După ce te-am pierdut de Jojo Moyes-recenzie

Titlu original: After you (2015)

Editura Litera, 2016

Colecția Blue Moon

Nr. de pagini: 394

Traducere: Graal Soft

E important să nu-i transformăm pe cei morți în sfinți. Nimeni nu poate păși în umbra unui sfânt.

Când viața îți oferă lămâi…

    După ce te-am pierdut de Jojo Moyes reprezintă continuarea bestsellerului Înainte să te cunosc, pe care trebuie să îl citiți, altfel e ca o iarnă fără Crăciun. O recenzie ne oferă Mili aici.

   Acțiunea începe la 18 luni de la decizia devastatoare pe care a luat-o Will, personajul din Înainte să te cunosc, sinuciderea asistată, determinată de o paralizie aproape totată. Louisa Clark, personajul narator al celor două volume, este încă blocată în trecut, luptându-se cu consecințele alegerilor iubitului său. Sentimentul de vinovăție, și faptul că iubirea dintre ei nu a fost suficientă pentru el îi fac eroinei sufletul țăndări și se refugiază în alcool. Putem vorbi, de fapt, despre două Lou: de Înainte (să te cunosc) și de După (ce te-am pierdut); Lou de Înainte era o tânără de 26 de ani, lipsită de ambiții, dar cu potențial, naivă, dar spontană, pata de culoare a satului englezesc Storfold. Lou de După este aproape de nerecunoscut: taciturnă, nefericită, singuratică, ștearsă, o locuitoare oarecare din estul Londrei, cu o slujbă oarecare și o viață oarecare. Will îi deschisese ochii spre o lume nouă, făcând-o să-i promită că o va descoperi și o va cerceta, însă ea ratează, deoarece încă învață să trăiască fără el.

La început, o să te simți puțin stânjenită în noua ta lume. Întotdeauna te simți ciudat când ești izgonit din zona ta de confort. Dar în tine, Clark, există o foame de cunoaștere. Curaj. Pe care l-ai îngropat, așa cum fac majoritatea oamenilor.

Trăiește bine. Pur și simplu trăiește., o sfătuia Will în scrisoarea de adio.

Dar, te-am dezamagit, Will Traynor. Te-am dezamăgit în toate felurile posibile,simte ea.

   Sugestiv pentru situația actuală a personajului este locul de muncă: ospătar la un bar din aeroport. De aici, Lou privește ca un naufragiat cum viața trece pe lângă ea; oamenii vin și pleacă și ea rămâne acolo; singură și blocată în trecut.

   Într-o noapte, îmbătată cu vin alb și cocoțată pe acoperișul blocului în care locuia, se sperie de o voce feminină și cade, suferind multiple fracturi, care o vor ține imobilizată timp de mai multe săptămâni. Este momentul să facă pace cu familia, mai exact, cu mama sa, cea care nu o iertase pentru că îi susținuse decizia lui Will. Perioada de convalescență o petrece acasă, prilej pentru autoare să prezinte cu mult umor familia patriarhală și dinamica acesteia: mama are obsesia curățeniei, tatăl și bunicul își petrec timpul odihnindu-se în fața televizorului iar Treena, cealaltă fiică, încearcă să construiască sieși și fiului un viitor.

Mama se dădu într-o parte și atunci am văzut clar, pentru prima oară, fața bunicului. Avea o pereche nouă de sprâncene, groase și negre [… .

–Încetează să mai pictezi peste tot, țipa Treena. Doar pe hârtie, s-a înțeles? Nu pe pereți. Nu pe fețe. Nu pe câinele doamnei Reynolds. Și nu pe pantalonii mei.

–Dar îți scriam zilele săptămânii… […]

În căsuța noastră, pașii tatei, coborând scările, răsunară ca un tunet. Năvăli furios în camera de zi, cu părul dat pe o parte și cu umerii aduși.

–Nu mai poate omul să se odihnească în casa asta nici măcar în singura lui zi liberă? E mai rău decât la casa de nebuni aici.

Ne-am oprit cu toții holbându-se la el.

–Ce e? Ce-am spus?[…]

Imaginea era aproape magnifică. Thomas îi colorase toată fața tatei cu carioca albastră. Ochii lui apăreau acum ca două agrișe dintr-o mare ca de cobalt.

–Ce e?

Thomas, târât de mână de maică-sa în hol, se tânguia în semn de protest:

–Dar ne uitam la „Avatar”! Și bunicul a spus că nu s-ar supăra dacă ar fi un avatar.

   Întoarsă în Londra, frecventează un grup de sprijin într-o biserică, fiind oarecum forțată de familie, care era convinsă că Lou voise, de fapt, să se sinucidă. Aici va cunoaște oameni cu povești triste, oameni care au pierdut pe cineva și care încearcă să își vindece rănile. Prin intermediul lui Jake, un băiat căruia îi murise mama de cancer, îl cunoaște pe Sam Fielding, paramedicul ce îi salvase viața îi acea noapte, de care se va îndrăgosti. Dacă iubirea față de Will era una mai mult spirituală, față de Sam simte o atracție fizică irezistibilă.

Simpla lui prezență mă copleșea. Sam mi se părea de două ori mai voinic și de două ori mai plin de viață decât alți bărbați. Gândurile mi se învârtejeau în cap și mă simțeam atrasă de ochii lui, care se îngustau ușor atunci când mă asculta, ca și cum Sam ar fi încercat să se asigure că înțelege perfect ceea ce spun. Îmi plăceau țepii bărbii nerase care se ițeau pe maxilare, forma umărului său, sub lâna moale a puloverului. Ochii mei nu se dezlipeau de pe mâinile lui zăbovind pe masă, cu degetele bătând ușor tăblia acesteia. Niște mâini dibace. Mi-am amintit blândețea cu care îmi sprijinise capul, felul cum mă agățasem de el în ambulanță, de parcă era singura mea ancoră.

   O dovadă a faptului că tehnica narativă a autoarei a evoluat cu acest roman este faptul că acțiunea se desfășoară într-un ritm alert, cu mai multe planuri narative (dintr-o perspectivă subiectivă), personaje-cheie și răsturnări de situație. La puțin timp după întoarcere în Londra și la rutina zilnică, în viața eroinei își face apariția Lily Houghton-Miller, o adolescentă vulnerabilă și rebelă de 16 ani, care tocmai aflase că Will Traynor fusese tatăl ei. Viața Louisei se schimbă radical, devenind mamă de facto și înlocuind-o pe Tanya, o femeie narcisistă și mamă denaturată, neinteresată de soarta propriei fiice. Cu toate că Lily îi provoacă necazuri (se droghează, aduce persoane dubioase în casă, îi fură bijuteriile), Lou nu o abandonează, renunțând chiar la o slujbă bine plătită din S.U.A.Mai mult, o ajută să lege o relație cu bunicii Traynor, despărțiți acum. În același timp, Lily devine prin sinceritatea ei brutală o oglindă a vieții anoste pe care o duce Lou.

–Ce știi tu despre orice lucru? Îți petreci toată viața într-un apartament de rahat, unde nu te vizitează nimeni. Părinții tăi sunt convinși că ești o ratată. N-ai nici măcar curajul să renunți la cea mai jalnică slujbă din câte există.

   Întrebări dureroase o macină. Oare dacă ar fi știut Will că are o fiică, s-ar fi răzgândit? Ar fi putut să îl convingă să nu se sinucidă? Dacă se îndrăgostește de Sam, trădează iubirea pentru Will? Va putea să se țină de promisiunea făcută lui Will?

   În alt plan, relația dintre soții Clark scârțâie; Josie s-a săturat să-și ducă viața făcând menaj și devine feministă. Refuză chiar să se mai epileze, frecventează cursuri de poezie, refuză să mai gătească, spre exasperarea lui Bernard, care nu poate concepe să mănânce tort cumpărat.

   Acțiunea atinge tensiunea maximă când Lou este pe cale să mai piardă o iubire: pe Sam, care este împușcat în timpul serviciului.

Eram aplecată deasupra lui, în genunchi, cu blugii înroșiți de sânge. Avea ochii închiși. Când îi deschise, într-un târziu, părură să se fixeze asupra unui obiect îndepărtat. M-am aplecat, ca să fiu în câmpul lui vizual și, pentru o secundă, ochii lui se uniră cu ai mei; am văzut în ei un licăr,ca și cum m-ar fi recunoscut.

I-am strâns mâna, așa cum el mi-o strânsese cândva pe a mea într-o altă ambulanță, în timpuri imemorabile parcă.

–O să te faci bine, mă auzi? O să te faci bine.

  Ceva mai târziu, regăsim personajele romanului împreună, în același lor, pe terasa acoperișului de unde căzuse Lou, la o ceremonie de rămas-bun. Lucrurile par să se fi liniștit; Lily e fericită că locuiește cu bunica ei, Bernard și Josie se împacă (Bernard se epilase cu ceară pe picioare să o convingă să se întoarcă acasă), Lou și Sam sunt oficial împreună, iar Marc, leaderul grupului de sprijin (un soi de personaj raisonneur) ține un discurs emoționant, ceea ce simte și Lou acum.

Mergem înainte întotdeauna purtându-icu noi pe cei pe care i-am pierdut. Vrem să simțim prezența lor ca pe un dar. Și ce învățăm, împărtășindu-ne unii altora amintirile și tristețile, dar și micile victorii, este că e în regulă să ne simțim triști. Sau pierduți. Sau furioși. E în regulă să avem, adesea pentru o perioadă lungă de timp, o serie întreagă de sentimente pe care ceilalți oameni poate că nu le înțeleg. Fiecare are propria călătorie. Nu trebuie să judecăm pe nimeni.

   Convinsă de Sam să nu renunțe la slujba de dincolo de ocean, Lou hotărăște să plece, lăsând apartamentul londonez surorii sale. Plecarea e o decizie dureroasă, însă are certitudinea că o iubire așa mare ca a lor poate rezista distanței. Prin urmare, finalul romanului este deschis.

   Cu mult superior primului volum ce urmărește povestea simpaticei Louisa Clark, După ce te-am pierdut  de Jojo Moyes creează o lume de o autenticitate sufocantă, cu personaje veridice și situații de viață palpitante, pictate cu rafinament de o maestră a îmbinării imaginilor artistice, care poate să te facă să râzi și să plângi și să-ți dorești să nu se mai termine.

Carte După ce te-am pierdut, de Jojo Moyes poate fi comandata de pe site/ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi