„Esti frumoasa!”

  „Ești frumoasă!”

Deschiderea unui nou club de fițe în București deja nu mai este o noutate, dar cu siguranță este un must participate pentru orice tânără care se vrea a fi în trend… mai ales dacă la deschidere va participa și nimeni altul decât Ovidiu (solistul vocal al trupei Night Songs), care pe deasupra a anunțat că încă nu are o parteneră şi este deschis… tentațiilor românești.

Mă uit în oglindă încercând să descopăr ceva „tentant” la chipul meu. După ce câteva minute bune mă tot autoanalizez în zadar, timpanul îmi este zguduit de strigătul de la parter.

– Cinderella!!! Cinderellaaaaaaa!

Decibelii urcă amenințător, auzul meu suferă grave zgâlțâieli și întreg etajul mi se pare că vibrează dezgustat.
Nu. Nu mă cheamă Cinderella. De fapt numele meu este Ana – simplu si banal, dar cum decizia tatei de a se recăsători mi-a adus pe cap o mamă vitregă însoțită de două fiice ca sarea în ochi, toți prietenii mi-au spus „Cinderella”. Putea fi Cenușăreasa, ca să sune mai românesc, dar cum noile membre ale familiei sunt englezoaice, s-a decis (fără să fiu întrebată) ca eu să fiu varianta english a Cenușăresei. Gluma ca glumă, dar… se cam prindea. Abia instalate în casa tatei, cele trei colocatare erau nu doar groaznic de zgomotoase, ci și incredibil de infatuate, aveau impresia că eu sunt la ordinele lor si că toată casa le stă la dispoziție. Pe scurt, surorile îmi invadaseră intimitatea, scotocindu-mi în permanență prin haine si farduri, iar noua mamă îmi răpea timpul liber și-așa extrem de puțin în clasa a XII-a de liceu. Viața mea devenise avariată serios, iar tata, fiind mai tot timpul plecat să încheie diverse contracte, nu vedea și nu auzea nimic din ceea ce se întâmplă în casa lui.

Ignorând strigătele care se accentuau, am deschis șifonierul, ferm decisă să aleg o rochie pentru sâmbătă seara. De data aceasta, nimeni de pe planetă nu avea să mă împiedice să petrec și eu o noapte în club, iar o întâlnire cu Ovy era mai mult decât un vis. Culmea e că era și colegul meu, dar celebritatea lui atrăgea toate fetele din liceu ca un magnet şi… el era perfect în comparație cu mine. În timp ce descopeream tot mai scârbită că cele două isterice de surori îmi lărgiseră toate rochiile cu kilogramele lor în plus, speranța că aș putea să îi atrag atenția lui Ovidiu pălea din ce în ce mai tare. Nu aveam o ținută potrivită, iar fața îmi era nu doar uscată, ci și incredibil de iritată de la vântul puternic din ultimele zile. Pe deasupra, mai aveam și tenul foarte alb, încât uneori păream moartă și înviată.

Renunț rapid la căutare și îndes hainele împrăștiate pe jos, înapoi în dulap. După ce îmi plâng de milă vreo câteva minute, iar fața îmi devine și mai roșie, decid să răspund totuși apelurilor neîncetate de la parter. Cobor fără tragere de inimă, dar fața mi se luminează când o văd pe nașa cum își frânge mâinile impacientată în capătul scării.

– E doar o leneșă fără pereche! Se face că nu aude ca să nu o pui să facă ceva! îi spune mama nașei.
– Leonor, eu spun că totuși ar trebui să vedem ce e cu ea. Ana nu e genul de fată care nu răspunde. I-ai spus că am venit eu? protestează nașa.

Nu am mai așteptat restul discuției. Am coborât treptele în grabă și am sărit de gâtul nașei, care devenise singura persoană apropiată pe care o aveam. Mângâierile ei mă făceau să mă simt mai bine, iar soluțiile pe care ea întotdeauna le găsea erau ca o binecuvântare. Voiam să o rog să îmi dea din nou speranța pe care eu o pierdeam, așa că am decis în momentul imediat următor să plec la ea câteva zile.

Indiferent dacă eram sau nu acasă, surorile mele au pufnit disprețuitor.

-Faci ce vrei. Noi ne întâlnim mâine cu Ovidiu pentru a stabili când vine să ne ia în club, îmi aruncă Leah cuvintele.

– Ha ha ha! Adică PE MINE mă ia în club, îi răspunde Larry acid.

În timp ce surorile începuseră o adevărată bătălie verbală, dezamăgirea care m-a cuprins nu putea fi mai evidentă. Îmi venea să le dau cu capul de pereți, să le fac să dispară pentru totdeauna din casa și din viața mea. Fără să îmi dau seama, fața mi se înroșise din nou, ceea ce nu a scăpat neremarcat de Leonor, care părea în schimb imună la certurile dintre fetele ei.

– Tu de ce ai fața în halul ăla? Doamne, zici că ești contagioasă! Ai făcut și tu vreun control?
– E o simplă iritație, am bombănit cu jumătate de gură.
– Știi, înainte să vin în România mi se spusese că româncele sunt frumoase. După ce te-am cunoscut pe tine, m-am mai liniștit. Tu, scumpo, cu siguranță nu ești o româncă frumoasă și nicidecum nu ai eleganța noastră britanică și nici …
Nu știu ce a mai zis că am ieșit cu lacrimi în ochi trântind ușa în urma mea. Lângă mașină, nașa mă privea cu ochi calzi. Avea aceiași ochi albaștri ca ai mamei mele și o frumusețe naturală, care nu se ofilise în ciuda trecerii timpului. Tenul ei era mereu proaspăt, pielea îi era catifelată și emana un miros de câmp, de prospețime. Ochii albaștri îi aveam și eu, dar restul e poveste. Oare și Ovidiu se gândea că sunt contagioasă? Trebuia să explic tuturor că motivul petelor roșii era doar o simplă iritație de la vânt?

– Tu ești frumoasă, Ana! mi-a spus nașa cu blândețe.
– Ba nu-s, am replicat repede și mi-am lăsat ochii în jos.
– Uite, noi, româncele, am fost dintotdeauna frumoase pentru că avem un secret. Cine nu cunoaște secretul frumuseţii ajunge să dispere. Așa ca tine.
Ochii mi s-au mărit. Despre ce vorbea? Din fericire a continuat.
– Tenul tău trebuie doar ajutat puțin și vei arăta ca o prințesă cu fața de porțelan.
– Cum? Nașă, te rog, spune-mi! Vreau să mă duc și eu în club sâmbătă și nu pot să apar cu fața asta! Si-așa cred că Ovidiu gândește la fel ca Leonor, că sunt contagioasă.
– Mmmmm, băiatul ăsta deci …
– Te rog, nașă! Dacă ai vreo soluție, spune-mi!
– Nu am o soluție. Am chiar elixirul frumuseții.
– Poftim???
Uimirea mea atinsese cote alarmante. Nașa însă s-a mulțumit să păstreze tăcerea până ce am ajuns acasă. Aici mă așteptam să zică ceva, dar așteptarea se dovedi a fi un chin, așa că tot eu am întrebat.

– Care ziceai că este elixirul ăla??
– De fapt nu ți-am spus, mi-a zâmbit ea cuceritor. Dar ca să știi, elixirul vine din natură și anume din florile de mac.
– Flori de mac?
– Da. Uleiul din aceste flori care îți încântă ție văzul pe tot timpul verii este un aliat de nădejde în problemele tenului. Liniștește-te! Vei beneficia de ajutorul meu și vei vedea că fața ta va arăta impecabil.

Am inspirat adânc. Pe bune, nu aveam chef să stau cu fața unsă de ulei sau cu comprese, sau cu vreo mască inconfortabilă care mă făcea să arăt fix ca un zombi. Mă pregăteam să refuz politicos elixirul miraculos, când văd că nașa vine cu o cutiuță de cremă pe care mi-o întinde. Nimic unsuros, nimic vechi, nimic care să mă facă să devin suspicioasă în legătură cu valabilitatea ingredientelor. Din contră, produsul părea profesional și modern.

– Să știi că și trucurile de frumusețe țin pasul cu timpurile în care trăim. Compania Farmec fiind un brand românesc, cunoaște atât problemele româncelor, cât și soluțiile acestor probleme. În acest scop, lucrează de mult timp la perfecționarea produselor de frumusețe. Crema  hidratantă din mâna ta este chiar un astfel de produs menit să aducă zâmbetul pe buze și să pună în evidență frumusețea noastră naturală. Uite şi loţiunea tonică antioxidantă ce te va ajuta în tonifierea, demachierea şi hidratarea tenului, având ca şi ingredient acelaşi ulei din flori de mac. Nu-ți face griji pentru eleganța britanică, iubito! Chipul tău va radia de încântare și vei eclipsa până și cele mai impecabile maniere. Folosește crema pe care ți-am dat-o și spune-mi ce părere a avut Ovidiu de finuța mea!

………………………………………

Cureaua neagră vintage pe care o găsisem întâmplător printre hainele mamei ascundea perfect faptul că rochia galbenă era puțin cam lărguță. M-am privit din nou în oglinda care se transformase din dușman în prieten peste noapte. Chipul meu reflecta acum prospețimea pe care o admirasem și invidiasem mereu la nașa mea cea bună. Elixirul frumuseții, cadoul meu neașteptat, își făcuse din plin efectul magic. Petele roșii dispăruseră, iar pielea era acum nu doar intens hidratată ci și suplă, luminoasă şi catifelată. Ovidiu a spus că sunt frumoasă datorită zâmbetului meu care îmi luminează chipul. Eu știu însă mai bine…
…………………………………………

În living, surorile mele și Leonor savurează o bautură verde cu gheață. Atunci când cobor, verdele din pahare se transferă parcă pe fețele lor.

– Unde te duci așa gătită, domniță? mă întreabă acru mama mea vitregă.
– În oraș, spun abia șoptit.
– Da, și noi, imediat ce vine Ovidiu, îmi răspunde Larry cu un zâmbet malițios pe față.
Soneria se aude strident. Leah sare ca arsă să răspundă. Așa cum mă așteptasem, Ovidiu arată superb îmbrăcat într-un costum albastru marin care-i pune în evidență corpul lucrat intens la sală. Înghit în sec. Eu mă machiasem doar puțin, mizând pe naturalețea de care vorbea nașa mea. Oare păream prea ștearsă? Surorile mele erau adepte smookey-eyes şi buze roșu aprins. Parcă ele se asortau mai bine cu termenul de celebritate. Și totuși …

Imediat ce Leah l-a luat de brat, Ovidiu și-a retras mâna politicos. Cu un rânjet răutăcios, Larry se ridică și îi spune:

– Noi suntem gata, honey. Văd că ești foarte punctual. Și noi, în Marea Britanie, respectăm timpul.

Cum Ovidiu nu schița nimic, sprâncenele perfect pensate ale surorilor mele s-au ridicat la unison.

– De fapt, spuse el, am venit să o iau pe Ana. Uitați-vă după noi în club. Avem o masă rezervată lângă scenă.

Era rândul meu să zâmbesc… Am ieșit pe ușă cu Ovidiu, care își petrecuse brațul pe după umerii mei, șoptindu-mi delicios la ureche: „Ești frumoasă!”.

Secretul frumuseţii:  Farmec cu gama nouă Gerovital Plant, având la bază uleiul organic din flori de mac ce protejează tenul şi pielea de stresul urban.

-Mami, ce înseamnă să fii urâtă?

-Nu ştiu, draga mea. Noi suntem românce!

                                                Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!