Etajul o mie de Katharine McGee – Editura Epica – recenzie
“Nu-i lăsa niciodată să te vadă plângând.”
Etajul o mie, de Katharine McGee -Editura Epica – recenzie
Etajul o mie
Editura Epica
Colecția EpicWave
Anul apariției: 2017
Titlul original: The Thousandth Floor
Traducere: Andra Elena Agafiței
Număr de pagini: 464
Știți chick lit-urile alea adolescentine gen: Gossip Girl, Micuțele mincinoase și Jocul minciunii de Sara Shepard sau The Ashleys a Melissei de la Cruz, pe care dacă le lași să te prindă, te absorb total în mica lor lume a prieteniilor, iubirilor și intrigilor școlare sau citadine, încât nu mai poți renunța la seriile ce le conțin, oricâte zeci de volume ar decide să publice autoarele? Ei bine, romanul ăsta (și el primul dintr-o serie) nu numai că are toate atracțiile creatoare de dependență ale celorlalte, dar este și cel mai original dintre ele. Fie și doar pentru că acțiunea lui se petrece la o sută de ani depărtare în viitor.
Fetele au rămas aceleași, băieții sunt la fel, doar gadgeturile și societatea s-au schimbat puțin, fără să se afle neapărat într-o evoluție spectaculoasă. Nici utopică, nici distopică, deși cu mici elemente ale ambelor proiecții imaginative, lumea nouă creionată de scriitoare este un decor perfect de splendoare, decadență și marginalizare, comprimate toate în interiorul unui turn. Un zgârie-nori devenit un oraș în sine, un nou mega-gigant înghițind giganți mai vechi ai New York-ului, cu propriul “biotop”, într-un ecosistem structurat ca o secțiune de univers uman ce păstrează toate caracteristicile întregului. Mediul social futuristic în miniatură (dacă proporțiile colosale ale superblocului mai lasă loc metaforelor despre miniaturizări).
Aici a ales tânăra autoare debutantă, Katharine McGee, din Houston (Texas) să-și plaseze protagoniștii. Primul volum al poveștii sale despre turnul cu o mie de etaje (cel mai mare protagonist), care de-acum a bifat succesul internațional și e programată pentru ecranizare, a fost început chiar în timp ce locuia la New York la etajul doi al unei clădiri, scriind noaptea, pentru că muncea ziua ca editor, cu ochii îndreptați spre luminițele aglomerației de zgârie-nori ca spre o galaxie de vieți a nenumărate personaje.
În anul 2118, Manhattan-ul e dominat, sufocat și-nfulecat de The Tower, Turnul de patru kilometri înălțime și o mie de caturi. La nivelurile inferioare ale lui, trăiesc familiile cele mai puțin înstărite, în condiții spartane spre mizere, în locuințe mici infestate de gândaci, legate prin coridoare neîngrijite. Urcând la înălțimi, găsim persoane tot mai bogate și importante, în spații tot mai generoase și luxoase, accesorizate cu tot felul atracții publice, cum ar fi parcuri interioare, rețea uriașă de acvarii sau numeroase săli de jocuri și distracții, pe lângă rețelele de magazine și localuri scumpe, ce aduc totul la îndemâna clienților de vază. Apartamentele se măresc și se răresc cu fiecare nivel de înălțare, iar în vârf și mai ales la etajul o mie, este atinsă opulența absolută.
Descoperim acest macro-micro-cosmos printr-o pluralitate de perspective, personajele alese să dea pe rând numele unui capitol sunt cinci, și prin ochii lor, scriitoarea narează la persoana a treia, în alternanță, secvențe de viață surprinse în diferite părți ale Turnului.
Atât la etajele superioare, cât și la cele inferioare, oamenii rămân în esență la fel de înclinați spre nefericire și tulburați de tot felul de probleme – dacă nu mai apar cele mercantile, pe care se bazează ascensiunea în viață și din etaj în etaj, rămân cele de dragoste, familiare sau provenite din abisale trăiri intime.
Chiar în prologul romanului, o tânăra nenumită se aruncă din Turn:
“… un țipăt străpunse dintr-o dată tăcerea când o fată se prăbuși spre pământ, trupul căzându-i din ce în ce mai repede prin aerul rece de dinaintea zorilor.
În doar trei minute, fata urma să se izbească de cimentul necruțător de pe East Avenue. Dar acum – cu părul care îi flutura ca un steag, cu rochia de mătase care i se lovea de rotunjimile corpului, cu buzele de un roșu aprins înghețate într-un O care exprima perfect șocul -, chiar acum, în clipa aceasta, era mai frumoasă decât fusese vreodată.”
Apoi, multiperspectivele celor cinci protagoniști ne aduc cu două luni înainte de tragicul moment, și pe măsură ce ne câștigă afecțiunea, clipește tot mai puternic, undeva în fundal, intermitent, a alarmă, îngrijorarea ca vreuna dintre cele patru fete pe care ai ajuns să le simpatizezi, să nu fie chiar victima sau sinucigașa căzând în gol.
Avery Fuller are o familie foarte bogată și locuiește la etajul o mie. Ea însăși este perfecțiunea întruchipată, obținută prin inseminare artificială din tot ceea ce au avut mai bun în gene părinții săi, care, spre deosebire de ea, arată destul de banal. La 17 ani, vârsta majorității personajelor romanului, admirată de către toți, frumoasă și inteligentă, nu pare a-i lipsi nimic pentru a fi fericită… Și totuși, nu e. Când era mică, părinții ei au adoptat un băiețel, cu doar doi ani mai mare, pentru a nu se simți singură ca unic copil. Acum, când ambii au crescut, sentimente ce se apropie periculos de o dragoste interzisă, măcar moral și legal – incestuoasă, o răscolesc pe fată și-i dau întreaga viață peste cap.
Leda Cole este cea mai bună prietenă a lui Avery. Fiind fiica unor părinți ce au răzbit pas cu pas, prin muncă asiduuă, la nivelurile superioare ale societății și Turnului, nu are siguranța adolescenților răsfățați de soartă din naștere. Caracterul ei afișat este unul dur, felul de a vorbi sarcastic și exagerat de direct, dar în interior, fata are o fragilitate pe care încearcă astfel să o mascheze. Pentru a obține cea mai bună variantă socială a sa, a apelat la drogurile ce i-au creat dependența de care a fost nevoie să scape printr-o recentă cură de dezintoxicare. … Viața Ledei se complică teribil când se lasă prinsă în relația amoroasă cu Atlas, fratele prietenei sale, care imediat după primele momente intime, petrecute împreună, dispare pe o perioadă îndelungată, în care nimeni nu mai știe nimic despre el.
Eris Dodd-Radson, de asemenea bună prietenă cu Avery, ajunge brusc cea mai traumatizată dintre fetele bogate, când, după un test ADN, tatăl său află că nu este fiica lui și părinții i se despart. Nevoită să se mute cu mama ei, de la etajele superioare la cele inferioare, simte cum întregul univers propriu, constituit din prietenii și preocupările sale dintotdeauna, colapsează în juru-i, activând ironia celor ce o antipatizau și transformând în nedorite gesturi de milă, chiar și ajutorul dezinteresat al prietenilor care țin la ea la fel ca până acum… Dar există viață palpitantă și la caturile ce de abia depășesc suta.
Rylin Myers este o adolescentă săracă de la nivelurile cele mai joase ale orașului, care și-a pierdut recent și ultimul sprijin adult, pe mama sa. După moartea ei este nevoită să aibă grijă singură de surioara sa mai mică, Chrissa, lucrând la un fast-food aglomerat din incinta gării și renunțând la studii. O ocazie nesperată de a-și achita facturile apare când un băiat bogat, Cord, are nevoie de menajeră și apelează la Rylin, datorită mamei ei care a mai lucrat pentru familia lui. Un început de sentiment romantic se înfiripă între tinerii de aceeași vârstă și cu asemănător trecut dureros de pierdere a părinților, dar e suficientă o adiere de dragoste pentru a face să dispară o mie de etaje de dificultăți?
Watt Bakradi e un haker care și-a implantat cerebral o inteligență artificială mobilă, propria creație, pe Nadia. Operațiune devenită ilegală, după anumite evenimente periculoase, neexplicate foarte clar, ce au dus la interzicerea proliferării unor astfel de dispozitive cibernetice și la limitarea capacităților informatice ale celor clasice. Dintre toate construcțiile futurologice ale scriitoarei, pe Watt și pe Nadia lui i-am găsit cei mai puțin convingători, probabil din cauza înclinației mai mult înspre umanism decât înspre științele exacte a celei care i-a creat. Psihologic, personajul băiat rezistă, chiar dacă nu e la fel de puternic conturat ca și cele patru fete, dar înalta lui biotehnologizare scârțâie. Modalitatea prin care flăcăul de origine iraniană, de la etajele joase, ajunge în grupul de adolescenți bogați, este datorat tot Nadiei, cu ajutorul invenției sale, el oferindu-și serviciile de detectiv/spion celor care vor să afle orice informații despre alții. Cel mai puțin riscant fiind ca aceștia să fie iubiți sau foști iubiți ai clientelei. Iar când Leda îl angajează să găsească orice amănunte despre Atlas, el ajunge să se îndrăgostească nebunește de perfecta soră a acestuia, Avery.
Ce se întâmplă cu cei cinci adolescenți, cum li se întrepătrund destinele, este partea cea mai captivantă a romanului, chiar și fără presiunea scenei din prolog, cea cu picajul unei fete în gol. Dar o altă mare satisfacție a lecturii, chiar și pentru neapreciatorii de science fiction, vine din descrierea viitorului. Fiecare nouă locație te surprinde cu câte o închipuită chestie high-tech, niciuna icomprehensibilă, ceea ce oricărui pasionat de SF, i se pare un pic straniu. S-ar putea ca saltul să fi fost de fapt făcut, realist, numai pentru vreo treizeci de ani, curba exponențială de creștere centenară indicând, mai ales în domeniul informaticii, o dezvoltare mult mai complexă decât cea la care s-a ajuns în roman. Dar tocmai accesibilitatea noilor achiziții tehnice ale umanității, propuse, face cartea atât de comod de savurat de oricine. Este o încântare să vizualizezi așa de bine integrate în viața de zi cu zi a perioadei, extrapolate, atracțiile divertismentului dintr-un viitor foarte apropiat.
Etajul o mie este o viziune de urbanism vertical dus la extrem, încercând să cuprindă în arhitectura sa de turn megalitic, tot zbuciumul locatarilor care-i populează măruntaiele, dramele lor existențiale, intrigile, jocurile de putere, bârfele, pasiunile interzise și iubirile descătușate, natura umană cu bune, rele, banale și nebanale.
Un thriller mai soft, SF doar prin scenografie, un romance adolescentin, unul dintre cele mai faine și orginale Young Adult ever, cam așa ar putea fi rezumat cu referire la subgenurile literare, somptuosul prim roman al seriei începute de Katharine McGee.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti
Foarte frumoasa recenzia 🙂 ! Am si eu cartea in biblioteca, astepta cuminte la rand, datorita prezentarii tale a mai inaintat cateva locuri 🙂 !
Merci, Nicole! 🙂 Merita saltul, orice alt titlu ar fi fost in fata sa. 😀
Dupa ce termin „Numele trandafirului”, ma apuc de „Etajul o mie” 🙂 🙂 Multumesc Marius pentru recomandare!
Ah, cu Numele trandafirului chiar poti inhiba orice soi de comparatie. 😀 Dupa ceva clasic istorico-filosofic, e perfecta o letura mai relaxata. : )))
Ha, nu mi-a iesit nici lectura, nici leturra – ca sa bag scuza ca am zis-o in italiana numelui trandafirului. 😀
…sau cu doi de tt – cum era – gata – m-am afundat si mai rau 😀 … Concluzia: cand scapi o litera, cel mai bine e sa taci, poate nu se observa. : )))
Asa zic si eu , cred ca o sa fie perfect, o sa mai dureze putin pana termin
Eu am vazut intai filmul si tot mi-a placut enorm cartea. 🙂 Si pentru Etajul o mie e deja programata o ecranizare. 🙂
Si eu am vazut filmul si am citit si cartea mai demult si mi-a placut. Am zis ca merita sa o recitesc cu ochii de adult :).
Eu, daca citesc romanele dupa ce am vazut ecranizarile, imi impun sa nu ma las influentat de alegerile regizorale ale actorilor, cand imi imaginez protagonistii. Dar la asta nici nu am incercat. Erau deja perfecti. 🙂
Eu imi impun sa vad filmul dupa ce am citit cartea
Oooooo ce recenzie mega- profesionista. Foarte faină recomandare . Mulțumesc, Marius !
Multumesc, Vero! 🙂 Numai buna, azi, de Valentineala! 😀
Oh, da. Perfecta
Abia astept sa citesc cartea. Chiar mi-ai dat un impuls matinal.
Mili, cineva nascuta de Sfantul Valentin, e obligata genetic sa citeasca volumul asta plin de romantism si aniversari spectaculoase! 😀
Mare dreptate ai si tu. Sigur il voi citi cat de curand. Atunci cand te vei astepta mai putin vin cu o parere. 🙂
😀
Daca e soft SF, atunci e si de mine :)) Cat mai soft cu putinta, sa priceapa si creierul meu :)) Felicitari pentru recenzie!
Merci, Sorina! 🙂 Chiar numai atat, ca actiunea si intrigile au fost mutate peste o suta de ani si sunt mai perfectionate accesoriile tehnice, altfel e atmosfera din Gossip Girl suta la suta. 🙂
Super prezentarea și potrivită pentru Valentine’s day. Felicitări!
Multumesc, Florina! 🙂 Poate chiar mai repede trebuia sa vin cu fluturarea atractiilor cartii, pentru ca era perfecta mai ales de oferit cadou intr-o zi ca asta! 🙂 Noroc ca mai avem Dragobetele! 😀
Dupa primele randuri am stiut ca e o recenzie „marcat Marius.Dragut subiectul.Felicitari Marius!
Merci fain, Arci! 🙂 Pe alocuri, romanul are si mici accente de thriller, as indrazni sa-l recomand si celor care prefera in principal acest gen. 🙂
Suna foarte bine recenzia. Am in plan sa citesc cartea, dar mai are ceva de așteptat.
Thx, Geo! Sunt sigur ca o sa-ti placa. 🙂
O recenzie fantastica! Chiar eram curioasa sa-ti aflu parerea. Eu nu am mai asteptat sa apara la noi, asa ca am citit-o in engleza. Si acum ma cam obsedeaza imaginea cu fata cazuta de la etaj…
Multumesc, Alina! 🙂 Presimt ca autoarea nu o sa se lase usor de serie si, acum, daca a preluat-o una dintre editurile noastre, o sa avem si traducerile imediat dupa aparitii. Va fi interesanta si ecranizarea! 🙂
Ma bucur ca te-a acaparat cartea!Eu sincer nu i-am dat asa mult credit…Felicitari pt.recenzie!
Merci, Nicol! Sa stii ca merita! Gold, Platinum, chiar orice limita de creditare. 😀
Ca de obicei, o recenzie foarte frumoasă, Marius! Da, cred că are toate elementele care să mă determine să o citesc!
Multumesc, Ro! 🙂 M-a luat prin surprindere universul cartii. Nici nu stiu la ce ma asteptam, poate la o distopie cu un turn unde s-au izolat oamenii dupa vreo molima, dar am avut parte de o lume tonica, stralucitoare si legata cu trenuri de mare viteza ce strabat oceanele, de Paris si alte mari orase unde poti petrece un sejur romantic. Foarte glamour, chiar daca nu e numai despre bogatasi! 🙂
Felicitări pentru recenzia superbă.