Femei celebre, de Elena Văcărescu – Editura Bookstory – recenzie

Femei celebre

Autor: Elena Văcărescu

Editura: Bookstory

Ediție revizuită de Elena Coman
Anul aparitiei: 2022

Traducere din limba franceză și note de: Ileana Scipione

Număr pagini: 171
Gen: Mitologie, Istorie

  „Femei celebre” reprezintă o colecție de fragmente ale discursurilor susținute de Elena Văcărescu prin anii 1920. Este un deliciu pentru toți iubitorii de mitologie și istorie. De asemenea, pentru a te bucura de lectură, este necesar să fii familiarizat cu anumite cunoștinte din mitologie și istorie, altfel, cartea va fi greu de parcurs sau înțeles. Recunosc că acest lucru s-a întâmplat pe alocuri și în cazul meu, nu înțelegeam toate referințele. Am cunoștințe generale de mitologie și istorie, dar nu atât de aprofundate încât să parcurg lectura fără probleme.

  Fiecare discurs tratează povestea câte unei femei de referință în istoria omenirii: Semiramida și ale ei grădini celebre, Elena și Troia și războiul declanșat, tânăra regină din Saba, Ariadna și al ei fir, Șeherezada și poveștile ei nemuritoare, Aspasia și nonconformismul ei.

„Despre aceste grădini nu ne-au parvenit decât scrieri nedeslușite și răzlețe și, totuși, putem afirma că scările uriașe, din care mai târziu aveau să se inspire arhitecții palatului de la Persepolis, apar amețitoare, oprindu-se brusc la capătul de jos al unor terase întinse. Babilonienii văd cum se înalță deasupră-le fântâni ale căror cântec veșnic, care copleșește auzul, se împletește cu cel al păsărilor. Aici se află la tot pasul tufe de iasomie și trandafiri, păduri în care mișună toate jivinele și florile Asiei, cu întreg parfumul lor. Și grădina suie necurmat, formând un turn imens de verdeață, de sunete și culori, iar murmurul acestora aduce grație și prospețime chiar pe străzile cetății.”

„- Ce va fi fiind, oare, iubirea?

– E scânteia izvorâtă în piatră, spune doica Sarahil. Diamantul tăinuit în tină.”

  Povești ale femeilor mai mult decât celebre, ale femeilor ce au luptat într-o lume dominată de bărbați. Acest lucru se observă cel mai bine în cazul Ariadnei, Șereredazei, Aspasiei.

  Preferata mea este Șeherezada, pentru misiunea grea dusă la îndeplinire, aceea de a scăpa de la moarte alte femei. Într-o cultură în care și în ziua de azi drepturile femeii sunt călcate în picioare, într-o lume guvernată de doi psihopați înșelați de soțiile lor, apare o lege prin care toate femeile nemăritate sunt condamnate la moarte. Prin inteligența, curajul  și poveștile cunoscute, Șeherezada reușește să pună capăt acestui măcel în serie.

„Nu, nu am să mai aștept deloc, tată, răspunde Șeherezada. Trebuie să-mi izbăvesc surorile moslemine; trebuie ca, prin mine, fiicele Islamului să fie mântuite. Trebuie să fiu eu ori ultima dintre ele care să fie dată morții, ori veriga care să închidă lanțul grozăviei.”

„Una, două, trei, cinci, șapte, nouă, o sută, două sute, trei sute de fecioare moslemine mântuite! Salvate sunt copilele Iranului, fecioarele au fost scăpate de mine!”

  Povestea Aspasiei este un tribut pentru toate femeile nonconformiste, care fac lucrurile așa cum le place, nu așa cum li se dictează de societate sau de bărbații din viața lor. Totodată, este o metaforă pentru comploturile și clevetelile dintotdeauna, din vremurile străvechi până în ziua de astăzi. Aspasia a fost transformată într-un țap ispășitor de către popor și apropiații conducătorului, care nu mai își puteau îndeplini propriile interese. Cine e de vină? Femeia, evident!

„Astfel de săgeți înveninate aruncă asupra lui Pericle, rănindu-l amarnic, înșiși fiii săi. Alături de nora sa, ei turbează că nu se pot bucura de hatârurile pe care Pericle le îngăduie Aspasiei și, prin Aspasia, apropiaților ei. Căci nu pot îndura apropierea acestei femei.

– Dacă Aspasia nu s-ar afla aici, spun ei, noi am cârmi Atena, noi am primi oaspeți în locuința lui Pericle, noi am sta la taifas cu Fidias, noi am fi la obârșia uralelor și aplauzelor mulțimii, noi am sta lângă Pericle, și nu această femeie! Să ne lepădăm de ea!”

Povestea Aspasiei este incredibil de actuală, reflectând corupția și superficialitatea din orice vremuri:

  „Fidias avea să fie osândit pentru a-și fi gravat numele pe un scut, lângă chipul Atenei; Anaxagora, pentru ceva și mai înspăimântător: el afirmase că soarele este un bulgăr de foc, că luna e locuită și că tunetul este efectul de șoc al norilor. Și, în plus, se încumeta să dovedeasă adevărul despre lucruri pe care nu se cuvine să le adâncești: filozoful, fizicianul mai ales, pângărește. Numai zeilor le este îngăduit să deslușească și să tălmăcească tainele plăsmuirilor.”

Femeia cea mai puțin preferată de mine este Elena din Troia, unde și discursul a fost mai lung.

  „Și ce-ar fi Elena în zilele noastre? O femeie oarecare. Aidoma numeroaselor femei din zilele noastre, care ar acționa la fel ca fiica lui Zeus.”

Autoarea își îmbogățește discursul și cu umor, lucru pentru care nu pot decât s-o apreciez:

„Solomon se arată însă grozav de tulburat de nurii lui Balkis. El are patruzeci și doi de ani, ea șaisprezece. Și poartă, când se înfățișează înaintea regelui, șapte rochii puse una peste alta. (Trebuie să fi urmat o dietă eficientă pentru a se putea împopoțona cu șapte rochii, fără a reuși să pară doar un pachet! Șapte rochii!)”

   Cu ocazia lecturii acestei cărți, dincolo de subiectul prezentat, m-a fascinat personalitatea autoarei, Elena Văcărescu, despre care până de curând nu știam mai nimic. Provenind dintr-o familie importantă a vremurilor sale, a fost o femeie inteligentă și cultă, ce a avut posibilitatea să studieze și să se înconjoare de persoane de vază, printre care și Nicolae Titulescu, la care face referire într-unul dintre discursurile sale din carte:

„Înarmat cu Darwin, delegatul României, el însuși unul dintre cei mai inteligenți bărbați din lume, sosește în goană în ajutorul lor.”

  Elena Văcărescu a fost logodită cu regele Ferdinand I, înainte ca acesta să ajungă pe tron. Din păcate, regele Carol I și guvernul s-au împotrivit căsătoriei, motivul fiind originea română a Elenei. Trend-ul era ca viitorul rege să ia de soție o femeie de origine germană.

Elena Văcărescu nu s-a căsătorit, având o strălucită carieră literară și politică la Paris.

  Citind despre Elena Văcărescu, constat că în contextul actual al avântului cinematografiei românești, ar fi interesant un film despre ea și relația cu Ferdinand, o parte a istoriei mai puțin cunoscută.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți