Războinicul de Robert O'Neill

Războinicul, de Robert O’Neill – Editura Preda Publishing – recenzie

Războinicul

Robert O Neill

Editura Preda Publishing-2019

Traducere Cezara Dragomir

Număr pagini – 358

   Războinicul de Robert O’Neill o carte unică.
Povestea luptătorului SEAL care l-a ucis pe Osama Bin Laden
The Operator Firing the Shots that Killed Osama Bin Laden and My Years as a SEAL Team Warrior

   “Robert O’Neill este unul dintre cei mai decorați veterani ai forțelor armate americane. Cu peste douăsprezece detașări în teatrele de operațiuni internaționale, O’Neill a luat parte la peste 400 de misiuni de luptă, în calitate de combatant și lider de echipă. Deși cea mai mare parte a carierei sale este învăluită în misterul specific operațiunilor strict secrete, astăzi se știe că O’Neill a fost unul dintre acei profesioniști tăcuți însărcinați cu cele mai dificile misiuni, în cele mai grele circumstanțe. O carieră remarcabilă, desfășurată în umbră.
Ajuns la gradul de Senior Chief Petty Officer în cadrul Forțelor Navale ale S.U.A., O’Neill a activat în DEVGRU ca lider de echipă, instructor, master training specialist, lunetist, spărgător, maestru parașutist, instructor pentru operațiuni aeriene, scafandru și expert în operațiuni de supraviețuire. Are la activ peste 1000 de salturi cu parașuta.
A primit peste 100 de decorații cu onoruri, printre care două Silver Stars, patru Bronze Stars, un Joint Venture Commendation Medal, trei Presidential Unit citations și două Navy/Marine Corps Commendations.”(Editura Preda Publishing)

  „Imposibil de lăsat din mână… o carte unică, surprinzătoare, un fel de contra-narațiune, o altă variantă a uneia dintre cele mai cunoscute operațiuni militare din istoria modernă a Americii. Într-un sens mai larg, această poveste este despre cum să rămâi om într-o carieră presarată cu moarte, distrugere, luptă.” – Doug Stanton, #1 New York Times bestselling author

Un portret realist, autentic și memorabil al celui mai faimos commando al Americii.” – Joby Warrick, câștigător al Premiului Pulitzer 2016

Citind prezentarea cărții m-am gândit că va fi poate prea tehnică pentru mine, dar mi-a plăcut fiecare pagină a romanului.

   Născut în Butte Montana, un orășel minier renumit pentru extragerea de cupru, Robert trece printr-o copilărie frumoasă. Deși despărțiți, ambii părinți se ocupau de cei patru copii. Mama, profesoară de matematică era mulțumită când tatăl lua copiii două weekenduri, avea și ea timp pentru ea însăși. Locuiau separat, dar tatăl, fiu de miner ajuns agent de bursă, le era mereu alături când aveau nevoie de ceva. Părinții se înțelegeau bine doar că nici unul nu era genul care să trăiască căsătorit.

   Erau două fete și doi băieți, dar Robert petrecea mult timp și o antrena în toate trăznăile  pe Kelly, cea mai mică.

    În adolescență a dezvoltat o relație mai specială cu tatăl lui, mai ales când au început să joace baschet și era motivat să înscrie cât mai multe coșuri. Se antrena și pe cont propriu și la școală.

  La 12 ani merge cu tatăl și unchiul lui pentru prima oară la vânătoare, îi place și prima lui pradă este un cerb mare.La început are ușoare remușcări, dar cu cât participă la mai multe sezoane e chiar încântat.

   În toamna când a împlinit 18 ani, tatăl său i-a făcut cunoștință cu un tip din trupele SEAL, care îl impresionează prin forța fizică și siguranța de sine. El este cel care îi sugerează să ia în considerare pe viitor armata.

   După terminarea liceului lucrează în două locuri, ziua la încărcat minereu cu lopata, noaptea la un local cu pizza. Luase în considerare să meargă la o facultate mai ales că avea atuul cu baschetul. Dar are o poveste de dragoste sfârșită repede și cu multe deziluzii, așa că optează pentru armată, inițial voia la pușcași marini, dar la recrutare i se sugerează Navy SEAL.

   Nu știe să înoate și în vara dinaintea înrolării învață, exersează și se antrenează să fie în formă fizică cât mai bună. Nici filmele văzute (palidă umbră a realității), nici cărțile citite despre SEAL, nici antrenamentele nu-l pregătesc pentru duritatea testelor ce vor urma:

“Din 500 de oameni, care fuseseră convinși că au ceea ce le trebuie pentru a deveni membri ai Trupelor SEAL, mai rămăsesem 4. Iar acestea fuseseră doar calificările pentru înscrierea la cursul SEAL de 28 de săptămâni-Basic Underwater Demolition/SEAL-, pe care cel mai probabil aveam să-l picăm. Pe lângă BUD/S, probele acestea erau ca o pina colada băută pe plajă într-un hamac.”

“Așa sunt zilele la BUD/S. Nu există deznodământ pozitiv. Te trezești:BUD/S. Ești torturat. Noaptea mergi la culcare și poate…visezi despre BUD/S. Te trezești:BUD/S.”

“Așa e viața. Nu există sfârșit, nici început. Doar o eternitate de suferință. Iar asta după doar două săptămâni!

Știu că pare un iad, dar Iadul nici măcar nu se dezlănțuise.”

Urmează o perioada dură de instruire și pregătire și ajunge în SEAL.

   Trebuie să mărturisesc că eram impresionată și parcă nu-mi venea să cred când vedeam filmele cu SEAL la tv, dar ce descrie pas cu pas Robert în carte este de 1000 de ori mai dur și mai crunt.

   Nu numai că ajunge în SEAL, dar întră în ECHIPA SEAL – o forță eficientă și oarecum secretă, o unitate de operațiuni secrete de elită creată în 1979 de Richard ”Dick” Marcinko, un renumit ofițer SEAL, maestru al operațiunilor de commando (Richard Marcinko și John Weisman  sunt autorii seriei “SEAL Force” din care la noi s-a tradus “Forța Specială Alfa”).

   Membrii acestei echipe erau îmbrăcați neconvențional, cu barbă, ca să se poată infiltra mai ușor. Pregătirea SEAL continuă de fapt tot timpul, teorie tactică, parașutism, înot, scufundări, atacuri din apă, avion și de la sol, tot timpul sunt într-o continuă școală.

   Participă la câteva operațiuni în Afganistan și Irak,prind sau elimină teroriști mai puțin importanți, dar iau parte și la misiuni de amploare mai ales după 11 septembrie.

   Ia parte la salvarea lui Marcus Luttrell “Supraviețuitorul”(operațiune  escrisă de către acesta într-o carte), apoi îl elimina pe Zarqawi. Acesta era creierul din umbră al lui Osama Bin Laden, cel care pregătise atentatele cu bombe asupra a 3 hoteluri iordaniene, frecventate de diplomați occidentali, soldat cu mulți morți și răniți.

Urmează și alți teroriști mai mici sau mai mari, dar de fiecare dată aveau grijă să nu omoare femei și copii.

   Va veți întreba dacă: nu avea remușcări după atâtea omoruri? Nu …pentru că nu putea uita atentatele din 11 septembrie cu atâția  civili  nevinovați uciși și mai știa că:

“Indivizii aceia mi-ar fi tăiat gâtul înainte să se uite bine la mine. Își dedicaseră viața distrugerii culturii occidentale și a valorilor reprezentate de aceasta. Făceau parte dintr-o rețea care sărbătorea atunci când reușeau să dărâme un hotel plin de turiști și să ucidă bărbați, femei și copii care nu făceau nimic mai periculos decât să ia micul dejun. Creaseră un cult al morții.

Bucurați-vă de paradis,domnilor.”

   Urmează salvarea  căpitanului unei nave comerciale Richard Phillips, luat prizonier de pirații somalezi.În timp ce pirații erau blocați de navele marinei și se duceau negocieri echipele SEAL se antrenează și reușesc salvarea.

Dar de departe cea mai importantă realizare este uciderea lui Osama Bin Laden.

   După ani de urmăriri și piste pierdute o analistă CIA reușește să identifice locul unde ar putea fi. Echipa  se infiltrează, luptă și reușește să-l încolțească. Cu toate că încearcă să se ascundă în spatele femeilor și copiilor aflați în casă, Osama Bin Laden este împușcat de Robert.

  Robert mai participă la câteva acțiuni mai mici, dar până la urmă simte că e momentul să renunțe:

“…În acel punct, ne obisnuiserăm cu toții atât de mult cu războiul, că nu ni se mai părea mare lucru. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am decis să mă retrag. Știam că începusem să mă plafonez. Dacă aș fi continuat în stilul acesta, aș fi devenit neglijent. Iar neglijența ucide.

   Robert O”Neill este foarte uman în poveștile lui. Ne descrie toate problemele și greutățile care determină și legătura și coeziunea echipei. Și totuși, ca peste tot, și aici există fisuri, invidie, comentarii unele plăcute sau nu, dacă unui membru i se dă atenție sau este lăudat. Și cu toată secretomania mai scapă informațiile în presă.

   Așa că atunci când îl împușcă pe Osama Bin Laden se află că el a tras, presa face  o puternică mediatizare, unii colegi se uită urât la el, aparținătorii celor morți  în 11 septembrie îi sunt însă recunoscători.

   Autorul este foarte sincer în poveștile sale începând din copilărie, motivul, oarecum pueril, care a determinat  înrolarea, gândurile și determinarea din timpul antrenamentelo,r dar și gândurile și sentimentele din timpul raidurilor.

   Aceeași sinceritate și admirație o regăsim în gândurile și atitudinea față de familie, mai ales față de soțiile SEAL, care duc tot greul, dar și față de femeile care aleg să lucreze  în armată și sunt la fel de curajoase și determinate ca bărbații. Va gândiți  că bărbații erau acasă 40 de zile pe an, 20 în concediu, efectiv restul în antrenamente și greul familiei o duceau soțiile fără să se plângă și ajutându-se între ele!

   Dar cel mai impresionant este sentimentul de camaraderie, frăție chiar familie  între colegii din echipă, călăuzindu-se parcă după mottoul mușchetarilor lui Dumas :”Toți pentru unul,unul pentru toți”.

Cartea este mult mai complexă și extrem de interesantă așa că merită s-o citiți.

Vă promit că nu vă veți plictisi niciun moment.

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Preda Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți thriller

#bookreview #literaturapetocuri #recenziicarti 

Războinicul de Robert O’Neill – Editura Preda Publishing – recenzie

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

8 COMMENTS

    • Si pe mine Marius,cu toate ca m-am ingrozit cand am citit cum sunt antrenati.Dar m-a si impresionat ca raman umani in conditiile in care lupta.

  1. Frumoasa recenzia ta la acest interesant și captivant roman ! Felicitări! Mulțumesc pentru recomandare !

  2. Am citit cartea in engleza. Mi-a plăcut mult. Foarte bine scrisa. Felicitări pentru recenzie, Arci

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.