Fericirea conjugală de Tahar Ben Jelloun - Editura Nemira - recenzie

Fericirea conjugală, de Tahar Ben Jelloun – Editura Nemira – recenzie

 Fericirea conjugală

Tahar Ben Jelloun

Editura: Nemira

An apariție: București 2021

Nr. Pagini: 317

  Tahar Ben Jelloun este un autor marocan stabilit în Paris, autor a două romane extrem de cunoscute – Copilul de nisip și Căsătorie de plăcere. Cartea despre care vă povestesc astăzi, Fericirea conjugală, a reușit să aducă autorul în pragul nominalizărilor la premiul Nobel pentru literatură.

  Povestea pare simplă. Relația conjugală dintre un pictor celebru și soția sa, Amina, o construcție completă a unui peisaj ce ne poartă printre bucuriile, tristețile, nefericirile, infidelitățile, geloziile, frustrările și ura viscerală pe care aceste două personaje reușesc să o trezească unul în celălalt.

  Prima parte a cărții ne prezintă versiunea soțului, aflat în pragul declinului fizic și mental, blocat într-un scaun cu rotile, incapacitat aproape complet în urma unui AVC suferit pe fondul stresului și a vieții dezorganizate pe care o trăiește, versiune ce ne poartă ca o confesiune prin viața tumultoasă și plină de trăiri ale acestuia. Provenind dintr-o familie bună de origine marocană, erudit și în plină ascendență pe latură creativă, personajul lasă impresia unui individ pasional, iubitor de frumos, dornic de viață și aventură, dar totodată rezervat în manifestări, adesea introvertit și cu un simț al fugii de responsabilitate destul de ridicat.

  În ciuda multiplelor povești de amor și sexualitate pe care le trăiește din perspectivă creativă, pictorul cade totuși pradă unei iubiri tumultoase alături de Amina, o tipă cu o proveniență rudimentară, crescută într-un sătuc berber uitat de lume, fiică de păstor, vândută ulterior de părinți unui cuplu de francezi care nu puteau avea copii. Educată și cu noi posibilități care i se oferă, Amina încearcă să urmeze calea studiilor dar este mai mult atrasă de lumea modellingului, actoriei și fotografiei.

  Amina visează la iubire, viață de cuplu tihnită și un soț capabil să îi satisfacă toate plăcerile, și astfel se lasă cucerită cu ușurință de imaginea pe care pictorul, având o vârstă ceva mai înaintată decât ea, o țese în momentele în care trupul și mintea sunt axate pe ideea unei noi aventuri.

La fel ca toți bărbații cărora le plac femeile, se gândea la alaiul celor care îl iubiseră și pe care le iubise. Își imagina chiar că le adună pe toate într-o casă mare și le mărturisește câtă plăcere și fericire îi oferiseră. Le mulțumea și le săruta una câte una, pentru ultima oară. Brusc, își puse întrebarea – Oare soția mea ar fi acolo? Se numără ea printre cele care mi-au dăruit plăcere și fericire? Nu voia să fie nedrept. Plăcere? Cu siguranță. Îi plăcea să facă dragoste cu ea, însă nu vorbeau despre asta niciodată. Nu se cuvenea. Era surprins că ea nu rostise niciodată vreun cuvânt despre relațiile lor sexuale, cu o singură excepție, când îi aruncase furioasă – Nu sunt satisfăcută nici sexual, nici financiar, ești un impotent!”

  Căsnicia scoate din cei doi cele mai urâte porniri. Stilul lui boem și filozof nu se mulează deloc pe manifestările ei directe și lipsite de pudoare, nevoia lui de singurătate în scopul creației și plecările dese pentru vernisaje și evenimente mondene, nu se potrivesc cu stările de spirit ale unei soții ce simte nevoia de intimitate și comunicare. Relațiile pasagere menite să îi păstreze pasiunea și senzația de tinerețe pictorului căruia nu îi plac complicațiile inutile, reprezintă o ofensă adusă soției crescute într-o familie tradițională, care respinge orice idee de infidelitate sau divorț.

  Stilurile lor de a aborda situația conflictuală creată, sunt extrem de diferite. El se răzbună prin nepăsare, indiferență și absență, umilind-o ori de câte ori are ocazia, minimalizându-i eforturile și existența, ea reacționează agresiv, obsesiv, răzbunător, urmărindu-l pas cu pas,  subminându-i autoritatea și menținându-l constant într-o stare de incertitudine și stres.

  Paralizia fizică îi limitează evadările din lumea care devine insuportabilă pentru el, singura scăpare rămânând refugiul în amintirile de dinainte de accident.

Iată, gelozia mea nu era altceva decât furie, nemulțumire dusă la extrem. Nimic mai mult. Azi, din colțul lui slăbit, nu mă mai poate atinge. Pentru a se ridica, pentru a se așeza, pentru a mânca, chiar și pentru a se răhăți, are nevoie de mine. Este la cheremul meu. Gelozia mea nu mai are motive să existe.”

  Încercarea de a obține divorțul și de a-și recăpăta libertatea eșuează, deoarece Amina nu este dispusă să îi ofere această portiță de scăpare, cu atât mai mult cu cât îi găsește jurnalul unde acesta consemnează prima parte a acestei povești. Clocotind de furie și dornică să se justifice, Amina completează jurnalul cu viziunea ei de poveste, mai scurtă, mai directă, fără ocolișuri.

  Cartea este cu atât mai frumoasă cu cât oferă posibilitatea de a înțelege că orice poveste are cel puțin două variante și că nu întotdeauna personajul care știe să își prezinte mai bine versiunea, este și cel care deține mare parte din adevăr.

  O poveste despre modul în care își pun amprenta asupra noastră cultura, experiențele de viață, stilul personal și cum adesea tindem să credem că este suficientă iubirea pentru a schimba în celălalt aspectele care nu ne plac sau ne îngrijorează, falsa impresie că în timp ne vom calibra și lucrurile se vor rezolva de la sine. Totodată este o poveste despre încăpățânare, obsesie și răzbunarea pe care o plănuim minuțios pentru a ne recăpăta controlul, uitând că de fapt, efectele ei ne afectează personal și timpul irosit nu se mai întoarce.

Greșeala mea este aceea de a fi crezut că oamenii se pot schimba. Nimeni nu se schimbă, mai ales un bărbat obișnuit cu o anumită viață. Eu am apărut în momentul în care încetase cu distracțiile și hotărâse să-și ia o nevastă, pentru că angoasa trecerii timpului și a morții începea să-l copleșească. Am fost floarea care trebuia să preia ștafeta de la altele, numai că mie el mi-a luat tinerețea și inocența. Nu eram făcuți să ne întâlnim, asta era greșeala mea, greșeala noastră.”

Carte disponibilă pe site-ul Nemira

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Fericirea conjugală de Tahar Ben Jelloun – Editura Nemira – recenzie

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

6 COMMENTS

    • Mie mi a placut pentru ca intareste ideea ca in orice situatie exista cel putin doua variante de adevar.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.