Cartea nimicurilor, de Danuț Ungureanu – Editura Tritonic – recenzie

Cartea nimicurilor

Danuț Ungureanu

Editura Tritonic

Număr pagini: 258

  “Dănuț Ungureanu – scriitor, jurnalist, scenarist, dramaturg, trainer de creative writing. A publicat romane sociale, SF, thriller, umor. Are cincisprezece volume personale, zeci de povestiri în reviste și almanahuri, e prezent în paisprezece antologii.

E membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deține patru premii ale Convenției Naționale de Science-Fiction (Romcon) și un premiu al European Science Fiction Society.

Locuiește de patruzeci de ani în capitala României – Bucureșți, căruia îi explorează, pas cu pas, pitorescul, misterele și magia, surprinzând în scrierile sale poezia, dar și secretele negre ale acestui oraș fascinant de la hotarul Europei cu Orientul.”

“Ce mai e însemnat, esențial, în lumea și vremurile acestea? Adevărul dureros e că te poți desprinde de toate cele fără de care n-ai fi conceput să trăieșți. Se duc pe rând, când le-a venit vremea… Este povestea iubirii evocate de “Cartea nimicurilor” cu erotism duios și fascinant, dar pe alocuri nestăpânit și brutal.”

  Mărturisesc că este prima carte a autorului  pe care o citesc, nu sunt fan SF, așa că nu m-a tentat.

  Dar după ce i-am citit povestirea apărută în “Noir de Brașov” m-am hotărât să-i citesc cărțile (sigur –  fără SF).  M-am bucurat când am primit de la editura Tritonic ultima apariție a autorului.

  O coperta interesantă cu un puzzle stilizat, un titlu deosebit, mențiunea +18 și descrierea incitantă, iată ingredientele acestui roman.

  Avem și un element oarecum SF, sau poate mai corect paranormal, pentru că personajul principal al cărții  Dani, fost jurnalist, fost scriitor, dispare, fără ca cineva să știe ceva, lăsând în urma lui doar amintiri și multe întrebări și nedumeriri ale prietenilor

Dar ne însoțește pe tot parcursul cărții de undeva de-acolo de sus, dintr-un univers paralel.

Toată povestea se bazează pe căutarea Antoniei-Toni, comentată de acolo de undeva și de Dani.

  Povestea de dragoste dintre Antonia și Dani a fost o frumoasă epopee a primei iubiri. Nu e important cât a ținut sau cine a iubit mai mult, ci poate de ce și cum s-a sfârșit, și cum au evoluat personajele.

  Pentru Antonia nu a fost primul bărbat, dar a fost prima și după cum s-a dovedit singura iubire a sufletului ei. După câțiva ani împreună, pe finalul facultății se aștepta poate, la o finalizare, o nuntă, o viață împreună, după exemplul celor din familia ei.

  Dar pentru Dani totul e altfel, țînând cont că familia lui nu prea e amintită și că cedează influenței și vorbelor cu pretenții de sentințe emise de prieteni. El își dorește să ajungă scriitor și, deși Antonia e prima lui femeie și prima iubire, ideea unei stabilități și finalități îl îngrozește.

Așa că forțează despărțirea și-și continuă  viața.

Dar oare chiar trăiește cu adevărat?

Fără regrete?  Fără remușcări?

  Antonia își urmează țelurile prestabilite, termină facultatea, are un post foarte bun în orașul natal, se căsătorește cu băiatul care a iubit-o din liceu, are două fete studente.

  Dani duce o viață de boem, două căsătorii ratate, multe amante, alese în special dintre cele fără pretenții, un post de redactor șef cu suișuri și coborâșuri, agape cu puținii prieteni rămași și încercarea de-a scrie o carte de succes. Publică câteva romane, dar succesul se lasă așteptat. Apoi dispariția!!!

  Antonia-Toni vine cu probleme de serviciu în București unde se întâlnește pe stradă cu un fost coleg și bun prieten cu Dani, poate chiar cel mai bun prieten. De la el afla că nu mai știe nimeni ceva despre Dani, sigur erau toți împrăștiați prin țară, dar țineau legătura. Și totuși acum nu aveau nici o veste. Oare asta să fi dorit Dani, să dispară în neant, ca și cum n-ar fi existat?!!!

  Intrigată și obsedată să afle ce s-a întâmplat cu Dani, Antonia îi cere prietenului o lista cu femeile din viața lui de după despărțirea lor, le contactează, află poveștile, interacțiunile lor cu bărbatul iubit și încearcă să pună cap la cap povestea.

E ca și cum ar vrea o finalitate a propriei povești.

Sigur, de acolo de sus, e secondată și completată în periplul și discuțiile ei chiar de Dani.

  Aflăm povești, sentimente, iubiri, trădări, ură, indiferență, toate asezonate cu scene fierbinți (bine integrate în context).

Mi-a plăcut povestea, de fapt poveștile de viață, aflate de-a lungul cercetărilor Antoniei.

  O carte a cărei sinceritate și abordare deschisă a sentimentelor te pune pe gânduri, făcându-te să te regăsești în anumite trăiri sau fragmente:

“ Am crezut că descopăr în mine ceva minunat.  Că acolo există ceva special,care-și este sieși îndestulător pentru a fi găsit, lăudat, răsplătit. După ce mi-am închipuit asta, visând la cai verzi pe pereți, am crezut că până și-n lumea noastră valorii nu-i mai trebuie nimic altceva ca să urce. Nici măcar cerul să-i fie limita.”

“

N-am făcut decât să schimb nimicurile dinainte cu cele de după,nimicurile tinereții cu cele ale maturității.  Eram convins că dincole de ele, la un capăt, există ceva esențial care așteaptă să-l iei. Să fie al tău, să ți-l adaugi, făcând să se lumineze miracolele care au așteptat până atunci în  umbră. Nici un mărunțiș nu mi-a rămas străin, n-am disprețuit nimic, n-am ales. Viața mea a urcat pe munți de fleacuri.”

“Trecutul s-a trezit iar și știu ce găsești acolo. Puteam să-i zic “Cartea Nimicurilor””

Felicitări,  Dănuț Ungureanu!

Carte disponibilă pe site-ul Tritonic

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți