Fictiuni secunde de Mircea Badut

 Ficțiuni secunde de Mircea Băduţ-recenzie

Editura: EuroPress Group

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 217

„Ficțiuni secunde” a fost pentru mine o reîntoarcere în timp și istorie; o rememorare a poveștilor spuse de bătrânii din satul bunicilor și o redescoperire a laturii umane. A fost o retrăire, renaștere și reîmprospătare a gândului.

Până să intrăm în farmecul acestei cărți de ficțiune haideți să vedem cine este defapt autorul acestei antologii, Mircea Băduț. La o simplă căutare pe google descoperim că Mircea Băduț s-a născut în Râmnicu Vâlcea, pe data de 15 Noiembrie 1967. A scris unsprezece cărți tehnice (de informatică aplicată) și cinci cărți beletristice (proză scurtă ficțională; proză eseistică de nuanță filosofică, psihologică și antropologică). De asemenea, a scris peste trei sute de articole tehnico-științifice pentru reviste din România (și din Europa). Câteva dintre prozele sale scurte au apărut și în alte publicații: Almanahul Anticipația (1997); Almanahul Science-Fiction (2007, 2008); revista Helion, Timișoara; Dilema veche (2007, 2013, 2015).

Deși se pare că este o continuare a altor două cărți scrise de către autor: Întoarcerea fiului risipitor și DonQuijotisme AntropoLexice, cartea poate fi citită și separat cu mare ușurință.

Micile ficțiuni, sau Ficțiunile secunde așa cum le numește autorul, sunt povestioare în care Mircea Băduț este personajul principal.  Sunt povestioare care arată starea interioară a autorului, și care te îndeamnă să parcurgi cartea fără să vrei să o mai lași din mână.

Să ni-l imaginăm așadar, pe personajul nostru principal, sus pe schelă, lângă Meșterul Manoli, gata să construiască imensa Mănăstire a curții de Argeș. Dar cine nu știe legenda oare? Cine nu știe că Vodă a ordonat să ia schelele și toți meșterii să fie lăsați acolo sus, de frică să nu fie construită altă mănăstire mai impunătoare și mai frumoasă? Personajul nostru reușește să coboare de pe acoperiș, distrugând chiar a sa muncă de luni de zile. Regrete au fost, dar și mai important, e că a reușit să treacă peste ele și să își vadă mai departe de drum. Așa e și în viață: chiar dacă de multe ori trebuie să îți calci munca în picioare pentru a avansa, ești obligat să o faci. Astfel ești mort!

Sau poate doriți să ni-l imaginăm undeva departe de Terra gata să salveze o întreagă specie umană. Acea depărtare este numită Vanelia de către personaj și locuiește acolo deoarece Terra a devenit neîncăpătoare. Însă cum niciodată nu poți estima neprevăzătul, al nostru personaj se trezește singur, pe o planetă întreagă, cu iubirea vieții lui Iria.

 „Iar popasurile deveneau tot mai bune: pe lângă considerente asupra traseului și planurile de viitor, schimbam priviri ce povesteau despre o iubire unică. Cel puțin pe planeta aceasta.”

Prima povestire a lui Mircea Băduț m-a lovit, iar, ca o secure. Imaginează-ți un bunic bătrân, pus pe șotii, care te sună într-o după amiază și-ți spune că, la el în grădină, stă pierdut un extraterestru. Îți cere ajutorul bătrânul dar tu, căci știi că așa ceva e imposibil, îl iei în râs și faci glume cu el. Și te roagă cu ardoare să mergi să-l salvezi. Cedezi înr-un final. Dar, când ajungi acolo, bunicul spune că s-a dus.. nu mai e.

„Atunci s-a ridicat, și-a făcut cruce, și a spus cu glas calm și egal:

– Împacă-ne, Doamne, cu toate lucrurile din împărăția ta, oricât de întinsă ar fi ea!”

Toate povestirile autorului au acel ceva special, dar mie, acestea trei mi-au ajuns la suflet. Cartea merită citită din scoarță în scoarță și aștept cu nerăbdare să pun mânuța și pe celelalte volume ale autorului.

V-o recomand cu drag pentru că fiecare are propria sa ficțiune în viață. Dar pentru a o descoperi, uneori trebuie să o citim pe a altora.

Spor la lectură dragilor!

          Citate care mi-au plăcut

„ În preajma lacurilor mă cumințeam, iar unoeri mă opream să privesc acele ochiuri limpezi de apă, ca să-mi dau seama ce mă inhibă, ce-mi taie acolo pofta de joacă…. ”

„ De fapt, care sunt cele mai vechi amintiri ale mele? Parcă îmi aduc aminte secvențe de la vreo trei patru ani. Vagi și scurte- atât de, încât mi-e greu și mie să zic că-mi aparțin. ”

„ Se uimea deopotrivă de îmbogățirea gândurilor și de relevarea sufletului… Suflet ce-l simți dintr-o dată, atât de alături de al celuilalt.

Știu că o privește. Știu că o privise tot timpul cu dragoste.”

Cartea Ficțiuni secunde a fost oferită pentru recenzie de către autorul Mircea Băduţ

Autor: Mălly