Fiica infernului. Seria Stringent. Vol.1, de Dyana Pîslaru – Editura Quantum – recenzie

Fiica infernului. Seria Stringent. Vol.1

Dyana Pîslaru

Editura: Quantum Publishers

Număr pagini: 314

An apariţie: 2019

Gen: fantasy

Nota: 10

   Fiica infernului. Seria Stringent. Vol.1 fantasy romance.

,,Sunt un demon. Sângele Phiarei curge prin venele mele. Destinul îmi îndeamnă paşii spre întuneric, natura mea îmi spune că trebuie să fiu malefică, însă inima mi-a fost atinsă de o altă magie, mult mai puternică. Iubirea.

Mă agăţ de fărâma de umanitate rămasă în suflet şi continuu să mă mint că sunt mai bună decât creaturile Infernului. Caut locul căruia îi aparţin, caut sufletul căruia m-am abandonat şi care, prin amintiri vagi, încă blochează abisul întunecat de sub picioarele mele. Caut să mă conving că merit iubirea şi loialitatea celor din jurul meu. Continui să mă mint că iubirea este cea mai puternică şi pură magie. Şi lupt pentru asta. Lupt pentru supravieţuire, pentru dragostea iluzorie şi dureroasă, pentru a-mi demonstra, mie şi celorlalţi, că sunt mai mult decât fiica Infernului, mai mult decât un monstru. Mi-e teamă doar că, în disperarea bătăliei în care sunt prinsă, voi pierde din vedere adevăratele valori şi voi îmbrăţisa întunericul din mine.”

  În ultima vreme, am tot auzit de autoarea Dyana Pîslaru. Mai multe doamne mi-au recomandat să citesc romanul ei de debut, Pictează-mă în culori indiene – o poveste de dragoste cu iz oriental, iar eu am fost suficient de conștiincioasă încât să achiziționez cartea, dar nu am apucat nici până acum să o citesc (promit să remediez situația!). Între timp, am aflat că autoarea s-a orientat și spre genul fantasy, lucru care m-a făcut să ciulesc urechile. Ador acest gen literar, așadar nu aveam cum să ratez ,,Fiica infernului”. Însă, spre deosebire de cealaltă carte, curiozitatea m-a tot înghiontit, așa că am zis că e cazul să mă las purtată de val și să o citesc cât mai curând. Nu știam nimic despre poveste, personaje, scriitură, dar speram să fiu plăcut surprinsă. Ei bine, acum, după ce am citit cartea, pot spune că mi-a întrecut așteptările!

    Dyana Pîslaru depășește granița dintre bine și rău, creionând o poveste incitantă și plină de neprevăzut. O poveste care te atrage în universul ei și te ține captiv până la final. Romanul împletește realitatea cotidiană cu lumea supranaturală, dragostea cu magia, aventura cu suspansul. Avem de-a face cu o serie de creaturi supranaturale, precum demoni și vrăjitoare, forțe oculte și societăți străvechi, personaje învăluite în mister, evenimente terifiante, situații tensionate, momente romantice, replici amuzante și un final răvășitor.  

  M-a încântat foarte tare latura romantică a cărții (de altfel, nici acum nu știu dacă e vorba de un fantasy îmbibat cu romance sau de un romance care are la bază o structură fantasy) – o incitantă, dar imposibilă poveste de dragoste între un ,,micuț demon” și un muritor, dar ceea ce m-a fascinat pe mine, a fost maniera în care autoarea a creionat universul supranatural, cu cele trei lumi ale sale: Infernul, tărâmul demonilor, o lume a terorii, sălașul celor mai crude și distrugătoare creaturi; Lumea de Jos, care este populată, în cea mai mare parte de muritori; Azraatul, un tărâm sacru al magie, care face parte din Lumea de Jos, fiind despărțit de aceasta printr-o barieră antică, ce nu permite localizarea ori pătrunderea în cetate. Se poate intra numai printr-un portal, dar acela poate fi deschis doar de un om al Azraatului. În timp ce Infernul, cu toate cohortele lui de demoni, este condus de Demonul Suprem, L’ewilh, Azraatul se află sub conducerea Marii Preotese Zeena, în fața căreia răspund stăpânii cercurilor de vrăjitori din întreaga lume. Însă, atât liderii acestor tărâmuri, cât și muritorii, răspund în fața Ordinului Agh’tara, despre care se spune că ,,după zeul Akar, Creatorul, în fața căruia se închinau toți, Agh’tara era puterea supremă, slăviți și temuți, asemene zeului. Erau o forță de neoprit, dar niciodată nu-și arătau fața; nimeni nu le cunoștea adevărata identitate“. Aceștia funcționau după niște reguli stricte și își făceau simțită prezența atunci când lucrurile scăpau de sub control. Interveneau doar pentru a reda armonia și a pune lucrurile în ordine, însă nimeni nu scăpa de furia lor. Distrugeau tot ce le ieșea în cale, fie muritori, demoni sau orice creaturi magice. Erau vestiți pentru cruzimea de care dădeau dovadă.

   Personajul principal al cărții, Aelis, este fiica Marii Preotese a Azraatului, Zeena. De când a descoperit că avea mai multe legături cu lumile de jos, decât cu tărâmul pe care-l credea casa ei, relația lor s-a deteriorat. În ea există o parte întunecată, nu doar una bună, pe care o neagă tot timpul. Încearcă să-și țină sub control răutatea și întunericul ce îi curge prin vene, însă L’ewilh o ațâță în permanență, forțând-o parcă să-și scoată la suprafață natura demonică.

  Cartea se deschide cu o scenă terifiantă de pe câmpul de luptă. Modul în care sunt descrise atacurile, îți dau fiori pe șira spinării, iar discuțiile dintre combatanți, îți produce o stare intensă de angoasă. Aici, autoarea ne oferă o perspectivă asupra luptei pe care Aelis o poartă în mod constat cu demonii de sub conducerea lui L’ewilh. Cu toate că atacurile asupra Lumii de Jos erau parte din rutina zilnica, de această dată are loc un război provocat chiar de Aelis. Reușise să-l enerveze pe L’ewilh atât de rău, încât a făcut mișcarea la care visa de multă vreme: a atacat Azraatul cu toate forțele. Aelis știa că poate face față demonilor, dar lupta asta era diferită de oricare alta purtată mai înainte, și erau șanse mari ca frații ei să moară. L’ewilh își arată din nou puterea – controlul pe care susținea că-l avea asupra ei -, și îi reproșează că degeaba e puternică, mai bună decât toți ceilalți, dacă iubirea, cea mai mare slăbiciune a ei, o înrobește.

,,- Nonsensul ăsta pe care-l numești iubire, scumpo! rosti cu un aer solemn. Natura ta te face vulnerabilă chiar și în fața celor mai slabi decât tine. Știi de ce? Pentru că nicio creatură, Aelis, nu se poate lega astfel de o altă ființă. Tu te legi de ființele astea inferioare poate mai profund decât ți-ai dori, le devii loială, le prețuiești viețile mai mult decât pe a ta. Dacă ai fi suficient de isteață, ai face doar ce trebuie. Astfel de slăbiciuni n-ar trebui să facă parte din viața ta!”

   Din nefericire, Zeena intervine în lupta dintre cei doi, iar Aelis este izgonită pentru următorii cincizeci de ani. Legat de acest aspect, țin să precizez că ne sunt furnizate doar câteva aspecte despre traiul ei pe Pământ. Acțiunea romanului se desfășoară după cei cincizeci de ani de exil.

  După ritualul mamei sale, Aelis s-a trezit pe Pământ fără nicio putere și nicio cale de a lua legătura cu frații ei. I-a fost foarte greu să se integreze, totul fiind complet diferit aici. Faptul că nu-și putea folosi magia, o transformase dintr-o luptătoare cu sânge întunecat într-un om simplu și vulnerabil. A mers prin întreaga lume, vizitând locuri noi, cunoscând oameni de toate felurile, însă toți erau la fel, simpli și muritori. Totuși, la fel de meschini ca cei de pe tărâmul ei.

,,Până la urmă, lumea aceasta nu era atât de diferită de a mea; oamenii  erau la fel de cruzi și malefici. Erau la fel de pasivi în fața suferinței semenilor, la fel de egoiști. Aveau aceleași scop ca oamenii din lumea mea: puterea. Acasă, puterea era măsurată în energia spirituală, aici totul se rezuma la bani. Și călcau pe oricine în picioare pentru a-și atinge scopurile.”

  Aelis, fiind o ființă ce nu îmbătrânea, odată cu trecerea anilor, a fost nevoită să treacă neobservată în această lume banală. Nu putea sta mult timp într-un loc, drept pentru care, în cei cincizeci de ani petrecuți aici a avut multe identități. A fost nevoită să lucreze pentru a supraviețui, să-și caute o locuință, să stea la distanță de oameni, lucru ce s-a dovedit dificil. De fiecare dată când se hotăra să se mute din nou, rupea legăturile cu oamenii și se asigura că nu avea să fie găsită. Practic, nu voia să se atașeze de nimeni, crezând că va veni momentul să se întoarcă în lumea ei.

,,Vedeam cum timpul trecea peste lume, totul și toți se schimbau, iar eu rămâneam aceeași. Tot singură, așteptând, trăgând speranțe că într-o zi totul va reveni la normal; la normalul meu.”

   Cât despre bărbații de pe Pământ, Aelis considera că erau atât de penibili, încât nu-i putea lua în serios. Doar un singur bărbat a reușit să-i stârnească interesul în acești cincizeci de ani. Practic se îndrăgostise de Lucas Mitchell, un tip ,,cu o atitudine de băiat rău, un comportament de bădăran, prost crescut și fără strop de romantism”. Bărbatul avea o personalitate cum nu mai văzuse alta în niciuna dintre lumi, o forță nemaipomenită și un caracter dur și plin de încredere, lucru care o atrăsese ca un magnet.

,,Mă apropiasem de el tocmai pentru că era al dracului. Eram un nenorocit de demon dintr-o altă lume. Nu putea fi altfel decât dur și sigur pe sine pentru a mă atrage.”

   Aelis și Lucas s-au cunoscut în urmă cu doi ani, pe când Aelis era într-o vacanță de câteva luni, în Miami. La început a fost o simplă aventură, așa cum s-au ambiționat amândoi să o numească, dar aventura de o vară s-a transformat într-o relație de aproape un an, o ,,relație anormală, conform standardelor lumii acesteai, o relație în care nimeni nu cerea socoteală nimănui și nu exprima nici un sentiment, deși acestea erau cât se putea de evidente și tot mai intense cu fiecare clipă ce trecea”. Dar, cum relația dintre ei era una irealizabilă, Aelis a preferat să se îndepărteze treptat de el, determinându-l pe Lucas să o părăsească.

,,Îi vedeam mâinile alunecând lasciv pe pieptul acela gol, pe care-l afișa atât de semeț. Îmi vedeam buzele atingându-i pielea, îi simțeam sărutul pe propria piele, îmi simțeam pulsul accelerându-se agresiv, de parcă fiecare amintire devenea tot mai vie, mai intensă, mai prezentă.”

   La un an de la despărțire, o regăsim pe Aelis stabilită în San Francisco, având o altă identitate și muncind pe post de barmaniță într-un local. Viața ei pe Pământ ar fi urmat probabil același curs banal, dacă în peisaj nu ar fi intrat, din nou, Lucas Mitchell. După tortura psihică pe care o îndurase, după timpul îndelungat în care se forțase să-l scoată din minte, el era aici, la fel de sexy și nesuferit. Din acest moment, Aelis va încerca să își tempereze sentimentele pe care le avea pentru el. Mai bine spus, se va încăpățâna să se opună sentimentelor. Nu mai voia să fie o ființă slabă și vulnerabilă, așa o credea L’ewilh. Va reuși să-l țină pe Lucas la distanță? Ce reprezintă tatuajul pe care îl are bărbatul? Are el cumva o legătură cu Ordinul sau e doar un simplu muritor? Ce planuri și-a făcut L’ewilh cu Aelis? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Era hilar cum calmul meu se risipise odată cu întoarcerea lui Lucas. Întâlnisem fel și fel de oameni în timpul petrecut aici, dar nu permisesem niciunuia să se joace cu nervii mei. Știam cine eram, de ce eram în stare, și că ei îmi erau inferiori din toate punctele de vedere. Nu am simți nicio clipă nevoia să demonstrez asta, acum însă îmi doream cu ardoare să snopesc pe cineva ca să-mi descarc furia.”

Autori români

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi fantasy

Fiica infernului. Seria Stringent. Vol.1 de Dyana Pîslaru recenzie.