Gobbolino, pisoiul vrăjitoarei de Ursula Moray Williams – Editura Paralela 45 – recenzie

Gobbolino, pisoiul vrăjitoarei

Ursula Moray Williams

Gobbolino the Witch’s Cat

Traducere: Dașa Suciu

Ilustrații: Catherine Rayner

Editura Paralela 45

Număr pagini: 206

Copii & Adolescenți

Gobbolino, pisoiul vrăjitoarei de Ursula Moray Williams carte pentru copii.

   Ursula Moray Williams este născută în 1911 și este sora geamănă cu Barbara. Cele două surori s-au înscris la Colegiul de Artă Winchester. Barbara a încercat să termine colegiul, dar Ursula a renunțat după un an și s-a hotărât să practice scrisul acasă. A fost încurajată de unchiul ei, Stanley Unwin, renumitul editor al cărții Hobbitul. În anul 1931 a publicat prima carte ilustrată chiar de ea, intitulată Jean-Pierre, o poveste care se petrece în munții din Annecy.

  Ursula a scris peste șaizeci de cărți pentru copii. A mărturisit; ,,Scriu pentru că nu mă pot abține. În timpul războiului pregăteam mâncarea pentru zece oameni, dar trebuia să pictez și să fac și schițe.”. A locuit la ferma familiei Gloucestershire și a avut mulți nepoți și strănepoți. A murit în octombrie 2006.

Ce pisoi nefericit sunt! O, de ce m-am născut pisoi de vrăjitoare?

   Gobbolino nu poate fi confundat cu un pisoi de casă. Din mustăți îi ies scântei şi face tot felul de scamatorii. Dar tocmai asta nu-și dorește. El vrea doar să stea ghemuit lângă foc și să-l scarpine copiii sub bărbie. Așa că pornește în căutarea unei familii normale. Cât de greu poate fi să-și găsească un cămin?

   O poveste clasică, adorată de generații întregi, perfectă pentru lectura copiilor! 

  Această poveste clasică despre o pisica specială a fost publicată pentru prima dată în anul 1942 și multe generații de copii s-au bucurat de ea.

   Dacă e să îmi spun eu părerea…este o carte tristă. Nu știu cât le va placea copiilor, cert este că indiferent de ce obstacole întâlnești în cale, indiferent cât bine ai făcut și se întoarce împotriva ta, nu înceta să speri. Gobbolino nu a încetat niciodată să spere că va deveni o pisica de casă, că va avea o familie, un castron de lapte și o familie iubitoare. Ca să își realizeze visul, micul pisic va trece prin multe peripeții, dar nu va înceta niciodată să fie bun.

   Gobbolino împreună cu surioara sa Funingica locuiau în peștera vrăjitoarei.Cei doi se înțeleg bine, se joacă și își dezvălui unul altuia visele lor. Dacă surioara vrea să devină ca mama ei, o pisica a vreunei vrăjitoare, și vrea să știe pe de rost Cartea Magică, să învețe să călărească pe o coadă de matură și să transforme șoarecii în broaște raioase, iar broaștele în porcușori de Guineea, Gobbolino vrea să devină un pisoi bun și să îi facă pe oameni să îl iubească. Pisicile vrăjitoarelor nu sunt iubite de oameni, sunt prea nesuferite. Ele știu o mulțime de vrăji, iar oamenii se tem de ele.

-”O să fiu un pisoi de casă, răspunse Gobbolino. Am să stau lângă foc cu lăbuțele ghemuite sub piept și -o să torc ca un ibric pe plită. Când copiii o să se-ntoarcă de la școală, o să mă tragă de urechi și-o să mă scarpine sub barbie și-o să mă ademenească cu un mosor de ață de jur-împrejurul bucătăriei. O să am grijă de casă și-o să le vin de hac șoarecilor și-o să am grijă de bebeluș, iar după ce toți copiii o să meargă la culcare, am să mă furișez în poala stăpânei cât ea cârpește șosete iar stăpânul moțăie pe scaun. Am să stau cu ei pentru totdeauna și-o să mă numească Gobbolino, pisoiul lor de casă.’‘

   Șansa de a deveni pisoi de casă se va ivi mai repede decât credea micul pisoi. Sora lui îi va observă o lăbuța albă și ochii albaștri a lui Gobbolino, se va speria, o va chema pe mama și vrăjitoarea unde locuiesc. Este inadmisibil ca o pisică a vrăjitoarei să nu fie complet neagră. Prin urmare, Surioara va fi dată ca și ucenică la o vrăjitoare, iar Gobbolino pe care nu îl vrea nici o vrăjitoare va fi abandonat, singur, în peștera în care s-a născut. Când își va da seama că este șansa lui să devină un pisoi de casă, Gobbolino va porni la drum. Se va hrăni cu ce va reuși să își prindă singur. Când va încerca să prindă un peștișor și va cădea în rău, va fi salvat de către  copiii de la o fermă și va fi dus acasă la ei. Gobbolino îi va înveseli pe copii cu diferite scamatorii. Va deveni invizibil și va apare în alt loc, îi vor scânteia urechile și ochii, lucruri pe care nu le face o pisică obișnuită. Soarta îi va fi pecetluită când un spiriduș îl va păcăli pe motănas, va intra în cămară și va mânca toată smântâna din oală, va încurcă tot lucrul tricotat de nevasta fermierului și va lasă scris ,,Gobbolino e un pisoi de vrăjitoare”.

   Gobbolino va fugi ca să nu fie înecat de fermier, și va ajunge la patru orfani și împreună la un orfelinat de copii. La fel și aici, pisicul va fi foarte îndrăgit, dar firea lui bună îi va aduce numai răutăți din partea bucătăresei. Aceasta va face mâncare necomestibilă când nu o vede portăreasă, dar Gobbolino o va transforma în ceva dulce pentru copii. Gobbolino va fi alungat. Va ajunge din nou cu cei patru frățiori orfani care au fost adoptați de către Lordul Primar. Ghinionul pisoiul este alergia pe care o are soția Lordului la pisici. Decât să o vadă bolnavă și slăbită din cauza lui, Gobbolino ia decizia de a pleca de la copii.

   De la Lordul Primar, Gobbolino va nimeri în cușca unui bătrân care are în grijă mai multe pisici. Le îngrijește foarte bine, în special pe Gobbolino.

    Bătrânul îngrijește pisicile pentru a câștiga la expoziții cu ele. Micul pisic va câștigă dintre sute de feline expoziția. Pizma celorlalte pisici care îl trădează a fi pisic de vrăjitoare, îl va alunga iarăși pe drumuri pe Gobbolino.

   Singur pe drum și înfometat, Gobbolino va ajunge pe un vas pe mare. Singura lui sarcina este aceea de vânător de șoareci. Va fi foarte iubit de marinari. Când o vrăjitoarea mării va încerca să le scufunde corabia, Gobbolino îi va salva și va fi descoperit ca și pisoi de vrăjitor și iar va fi alungat.

   Gobbolino va ajunge la o prințesă bolnavă pe care o va însănătoși cu firea lui. Când tânăra prințesă va fi trimisă la internat, pisicul va pleca mai departe. Acesta va ajunge la o trupă care pleacă dintr-un sat în altul și distrează oamenii.Tocmai ce a murit cățelul marionetelor, iar Gobbolino, deghizat, ar putea să îi ia locul.

”-Dandy! Dandy! Ia vino-ncoa și te uită la pisoiul asta! Zice că vrea să vină la noi. De ce să nu ia locul lui Toby și să meargă împreună cu noi? Dacă îi punem un guleraș cu volănașe la gât, cine-o să observe ? Doar că e negru la față în loc să fie alb. Și ce ochi frumoși și albaștri are! Poate că e salvarea noastră!

Așa că soția comediantului i-a pus un guleraș cu volănașe, l-a îmbrăcat într-o jachetă albastră și l-a urcat în căruța marionetelor, alături de Punnch, Judy, polițist și bebeluș.”

 

   Și de această dată pisoiul de vrăjitoare va fi recunoscut, iar lumea a început să nu mai vină la spectacole.

Gobbolino a plecat de bună voie, vrând să salveze trupa comediantului de la sărăcie.

   Gobbolino va ajunge cadou pentru o prințesă, va ajunge la un tăietor de lemne, unde va fi vândut de către nepoata tăietorului pentru o bucată de material pentru rochie. Negustoreasa de material era și ea tot o vrăjitoare. Cum micul pisoi era corect și îi strica afacerile vrăjitoarei, va fi abandonat chiar la vrăjitoarea unde este ucenica sora sa.

  Ce se va întâmpla mai departe? Va reuși Gobbolino să învețe și să urmeze sarcinile pe care le va primi de la vrăjitoare sau va fi aruncat din vârf de munte? Deși e o poveste tristă, părerea mea, merită să o citească fiecare părinte pentru copilul său!

Carte disponibilă pe site-ul Editura Paralela 45

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți pentru copii