Grădina de iarnă - Kristin Hannah - Editura Litera

Grădina de iarnă, de Kristin Hannah – Despre puterile și slăbiciunile femeilor – recenzie

Grădina de iarnă

Kristin Hannah

Editura Litera, 2019

Colecția blue MOON

Titlu original: Winter Garden, 2010

Traducere din limba engleză de Valentina Georgescu

397 de pagini

Uneori, un lucru devine el însuși abia după ce îndepărtezi culorile.

    Se întâmplă uneori să-mi dau întâlnire cu o carte care nu promite nimic; nici primele pagini să nu mă încânte peste măsură. Apoi, pe măsură ce lecturez, ajung să mă integrez cu totul în peisajul acesteia, sufăr și mă bucur, plâng și râd deopotrivă, vorbesc cu personajele, le cert, le iert, până când lor li se termină zilele, mie – paginile. Este cazul Grădinii de iarnă, de Kristin Hannah, care mi-a făcut inima zdrențe și nici măcar nu a încercat să o coase la loc. Câtă suferință încape în sufletul unei femei? O moarte? Două morți? Sau zeci! Poate chiar sute! Mai este capabilă ea de sacrificiu, după ce a cunoscut orori imposibil de suportat?

   Ania Whitson este mama a două fete, Meredith și Nina, incapabilă să le ofere afecțiune. Singurele momente de intimidate sunt basmele rusești pe care aceasta acceptă uneori, cu greu, să le spună fetelor înainte de culcare. Cel cu țărăncuța Vera și prințul ei e preferatul lor și fetele hotărăsc să îl pună în scenă, ceea ce îi provoacă mamei o adevărată criză de isterie. Din acel moment, fragila legătură mame-fiice se rupe iremediabil. Anii trec, fetele devin femei, ambele cu probleme de afectivitate: Meredith se îngroapă în muncă, la livada de meri a tatălui său, iar Nina e fotograf de război, fiind prezentă în toate punctele „fierbinți” de pe glob. Un atac de cord suferit de tatăl lor, cel care s-a străduit toată viața să suplinească răceala mamei, îi aduce pe toți împreună, fetele trebuind să facă din nou față ostilității mamei. Pe patul de moarte, tatăl le pune pe fete să promită că vor avea grijă de mama lor și îi vor asculta povestea.

   ,,În privirea pe care o schimbaseră sălășluia conștiința a ceea ce era ele acum. Toate trei – ea, mama și Meredith. De acum încolo, aveau să formeze un triunghi, nu cercul pe care îl crease tata.”

   La insistențele Ninei, care inițial nu dăduse curs promisiunii făcute și plecase înapoi în zone de război, mama spune basmul început în copilărie, despre o fată care se îndrăgostește de un prinț detronat de temutul Cavaler Negru, cel care își trimitea caleașca dusă de troli după cei care puteau fi considerați dușmani proprii. Momentul în care este luat tatăl său are scopul de a o maturiza pe tânăra Vera, care trebuie să muncească din greu pentru a-și asigura pâinea de zi cu zi. Treptat, Nina descoperă elemente din basm ce au legătură cu realitatea și se întreabă dacă personajul de basm nu este de fapt propria mamă.

   Basmul Aniei se transformă treptat într-o mărturisire a unei drame proprii, începută în Leningradul interbelic, iar perspectiva narativă se schimbă aproape insesizabil, personajul Vera devenind „Eu”, iar Cavalerul Negru nefiind altcineva decât Stalin. În timpul asediului de 3 ani din cel de Al Doilea Război Mondial, populația orașului Leningrad (vechea capitală imperială a Rusiei, devenit Sankt Petersburg) suferă de foame și de frig, iar Vera luptă cu disperare să-și salveze cei doi copii, Ania și Lev.

În fiecare zi a acelei ierni, Vera se trezește cu un gând: azi va fi mai bine sau se va termina curând. Nu știe cum e posibil să creadă concomitent că situația ei se va îmbunătăți și că va muri, dar așa stau lucrurile. În fiecare dimineață rece. Se trezește tresărind și întinde mâna să își pipăie copiii, care dorm în pat cu ea. Când simte bătăile molcome, regulate ale inimilor lor, respiră din nou ușurată.

   Ce dramă poate fi mai mare decât cea în care vezi cum îți mor copiii? Și cum să te reinventezi, de unde forță ca să o iei de la capăt? Te duci în fața soldaților nemți și le spui: Împușcați-mă! Dar, nu…, încă nu ai suferit destul! Trebuie să mai trăiești mulți ani de acum încolo, ca să îți aduci aminte de toate! Iar la final, ca bomboană pe tort, îți mai trebuie un șoc.

   În grădina ei de iarnă, femeia aceasta retrăiește iar și iar povestea petrecută cu decenii în urmă; stă pe banca rece, în cămașa ei de noapte, precum o crăiasă a zăpezii căreia, în mod accidental, i-a intrat un ciob de oglindă în ochi și vede lumea în alb și negru. Inima înghețată nu mai poate fi încălzită, oricât de mare ar fi iubirea celor din jur.

   Viața Aniei (a Verei din poveste) s-a terminat odată cu acest episod. Căci, chiar dacă nemții i-au cruțat trupul, psihic această femeie nu a rezistat. Iar în Alaska, alături de un soț iubitor și cele două fiice, nu a reușit să o poată lua de la început. Și atunci, cine e de vină? Și-ar putea ierta Nina și Meredith mama pentru absența ei din viața lor de copii? Ar putea această dramă personală a mamei să-i justifice comportamentul? Eu am iertat-o pentru cine a fost, dar nu-i pot ierta povestea, faptul că m-a bulversat. Totuși, ori de câte ori îmi amintesc de ea, îmi privesc copiii și mă bucur că îi am lângă mine.

Un roman cum puține s-au scris în ultima vreme, despre cum nu întotdeauna te poți împăca cu tine însăți.

   De aceeași autoare, s-au tradus la noi și Aleea cu licurici, Privighetoarea, Un nou început și A doua șansă. Kristin Hannah este o autoare foarte apreciată, publicând în ultimii ani peste 20 de romane, multe dintre ele primind distincții și devenind rapid bestselleruri în întreaga lume. Romanele Privighetoarea, Un nou început și Home Front urmează să fie ecranizate.

Cartea Grădina de iarnă, de Kristin Hannah o găsiţi pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

 

 

 

 

18 COMMENTS

  1. Sper să ajung cât mai curând să citesc și eu cartea. Știu că autoarea are puterea de a mă face să suspin odată cu personajele. Felicitări pentru recenzie, se simte emoția poveștii.

  2. Felicitari Andreea,frumoasa recenzie.
    Kristin Hannah este una dintre autoarele mele preferate.

  3. Cu plăcere! Sunt secvențe care sigur te vor emoționa profund. În plus, autoarea apelează figuri de stil extrem de expresive pentru a descrie cadre și peisaje. În acest caz, s-a vorbit chiar despre un anume lirism.

  4. Pe aceasta nu am citit-o încă, dar m-a emoționat cam tot ce am citit scris de autoare, așa că abia aștept să ajung la ea și să plâng un pic. 😀

  5. Kristin Hannah reuseste de fiecare data sa ma emotioneze. Nu imi plac dramele, dar citesc cu drag cartile acestei autoare.. La Privighetoarea am plans in hohote.
    Am pus in wishlist Gradina de iarna.
    Felicitari pentru recenzie, Andreea! :*

  6. Al doilea razboi mondial a fost intotdeauna un punct de atractie pentru mine. Ma fascineaza dar ma si ingrozeste in acelasi timp furia oamenilor dar si puterea pe care au reusit sa o construiasca in timp. Desi aceasta carte nu are ca subiect principal razboiul in sine, nu poti sa nu pui povestea pe fundalul lui.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.