Grotesc - Natsuo Kirino - Editura Rao - recenzie

Grotesc – Natsuo Kirino – Editura Rao – recenzie

Titlul: Grotesc

Autori: Natsuo Kirino

Editura: Rao

Număr pagini: 640

Data apariției: 2012

   „În Grotesc, Natsuo Kirino ne prezintă din nou o Japonie aproape necunoscută. Aceasta este povestea a trei femei japoneze și legăturile dintre frumusete și cruzime, sex și violență, urâțenie și ambiție din viețile lor. Prostituate la Tokio, Yuriko și Kazue au fost ucise cu sălbăticie, iar morțile lor lasă în urmă o sumedenie de chestiuni nerezolvate precum și întrebarea de ce au sfârșit-o așa. Pe măsură ce poveștile lor ni se dezvăluie într-o structură narativă ingenioasă mediată cu sânge-rece de sora mai mare a lui Yuriko, suntem purtați în trecut în vremea când erau toate trei elevele unei prestigioase școli – unde soarta le era decisă de o ierarhie socială strictă – și le urmărim destinele de-a lungul anilor, precum și lupta cu convențiile sociale rigide. Scoțând la lumină cele mai ascunse sectoare ale societății japoneze contemporane, Grotesc este pe de-o parte o analiză psihologică a psihicului feminin și pe de altă parte o lucrare clasică de ficțiune noir. Este un roman surprinzător, o carte care confirmă talentul scriitoricesc extraordinar al lui Natsuo Kirino.

   În anul 2003, Natsuo Kirino a fost recompensată cu premiul Izumi Kyoka pentru Literatură pentru „Grotesc”. Trebuie să recunosc faptul că, deși apreciez foarte mult cultura și literatura japoneză, nu am citit suficient de mult, încât să devin un adevărat fan. Totuși, faptul că în 2003, Natsuo Kirino a primit recunoașterea unui astfel de premiu de amploare în Japonia, m-a făcut foarte curioasă.

   Fără îndoială, cultura japoneză este un imens motiv de uimire, mai ales pentru noi, europenii. Cultura, mentalitatea, stilul lor de viață este atât de diferit de al nostru, încât e un privilegiu să poți privi – chiar și din prisma unei cărți – în interiorul acestei lumi fascinante… dar periculoase.

  Cartea „Grotesc” dezvăluie aspecte ale unei societăți care ucide destine, care defavorizează unele clase sociale, astfel încât nu le lasă decât opțiuni sumbre pentru viață. Nu am regăsit aspectele pozitive, plăcute ale Japoniei, ci doar dedesubturile macabre ale unei societăți murdare, capabile să comită absolut orice pentru a-și păstra imaginea. 

   Japonia – descrisă așa cum o văd personajele lui Natsuo Kirino – nu e un loc feeric și primitor, ci un spațiu în care viciile, nedreptățile, discriminările, secretele și toate răutățile par să conviețuiască hrănindu-se din viețile oamenilor. Nimeni nu e fericit aici, toată lumea duce o existență sumbră, într-un perpetuu chin, în care tinerii nu știu noțiunea de optimism și au deja viziunea neagră asupra a ceea ce îi așteaptă. O societate murdară… care ucide vise sau, mai rău, care creează generații lipsite de vise.

   Unii sunt de părere că Natsuo Kirino a dezvăluit partea nevăzută, ascunsă, a Japoniei… alții sunt de părere că „Grotesc” nu are nimic din realitate, ci este pură ficțiune.

   Tematica romanului este rolul femeii într-o societate aparent modernă, unde teoria este mereu perfectă, însă nu are aplicabilitate în practică. Femeia – descrisă în acest roman – este un obiect însuflețit, menit să îi facă bărbatului existența mai frumoasă. Dincolo de aceste „privilegii sociale” de care bărbatul japonez se bucură, el nu găsește fericirea, ci trăiește într-o perpetuă mizerie sufletească.

   Într-o astfel de lume, care nu cunosște armonia, ci doar chinul de a supraviețui, două surori par să pornească în viață cu perspective diferite: una este de o rară frumusețe și, din admirația celor din jurul său – ai putea intuit că viața sa va fi una frumoasă. Cealaltă are o inteligență cu care ar putea să își construiască o viață frumoasă… însă și una și cealaltă își duc existența în același mediu infect. Yuriko este sora frumoasă, perfectă, cea pe care familia o protejează, în tip ce sora cea mare, povestitoarea, este defavorizată.

   Yuriko ajunge prostituată, însă nu din cauza lipsei financiare (ca alte fete japoneze de vârsta ei), ci din exuberanța de a domina bărbații prin sex. Chiar dacă motivațiile sale de a se prostitua sunt diferite de ale lui Kazue, amândouă fetele sunt ucise într-un mod sălbatic. Totul este povestit de către sora mai mare a lui Yuriko, cea care a suferit ani de zile din cauza faptului că familia o favoriza mereu pe Yuriko. Stilul rece, detașat, în care povestește evenimente tragice din familie fac din povestitoare un personaj ciudat, unul care analizează fiecare emănunt fără să pară că se implică emoțional. Moartea surorii sale nu o mișcă cu nimic. Nici moartea mamei nu îi disturbă aparentul echilibru emoțional.

„V-ați putea închipui că m-a șocat moartea lui Yuriko, dar nu a fost așa. L-am urât pe ucigașul ei? Nu, ca și tata, nu m-a interesat să aflu adevărul. Yuriko fusese un monstru toată viața, așa că era normal să moară în condiții neobișnuite. Pe de altă parte, eu sunt o ființă absolut normală.”

„-Trebuie să plec la școală și n-am timp să stau la telefon. Ce dorești?

-Mama noastră tocmai a murit și tu te duci la școală? Cam rece atitudinea ta, nu crezi? Am auzit că nu vrei să vii nici la înmormântare. Vorbești serios?

-De ce? Ți se pare ciudat?

-Da, e ciudat!

-Fă ce vrei! Eu mă duc la școală!”

   Sora mai mica, Yuriko, cea frumoasă și admirată de toată lumea, era conștientă de atu-urile sale și se folosea de acestea pentru a-i manipula pe ceilalți. De aceea, atitudinea surorii mai mari este una plină de invidie. Aflată mereu în umbra lui Yuriko, chiar dacă avea o inteligență mult mai ascuțită, sora cea mare a adunat în suflet frustrările neacceptării, a indiferenței și toate acestea au dus la construcția unui caracter dur, lipsit de sentimente.

   Sora cea mare intră la Școala Q, adică la cea mai prestigioasă școală, unde este colegă cu Kazue. La fel ca și Yuriko, Kazue se prostituează, fiind apoi și ea ucisă. La început, Kazue este atrasa de învățătură, este una dintre cele mai istețe eleve din liceu, însă dezamăgirile o conduc și pe ea pe drumul prostituției.

  Firul epic este complex. Sora lui Yuriko, povestitoarea, este un personaj aproape de anonimat. Versiunea sa dezvăluie frustrările unui adult care a trecut printr-o traumă în copilărie. Un alt fir epic ne dezvăluie povestea presupusului criminal, Zhang, apoi pătrundem în jurnalele lui Kazue și a lui Yuriko. Cel mai probabil, autoarea nu a vrut să lase povestea doar așa cum a povestit-o, cu răceală, sora lui Yuriko și a considerat corect să expună și perspectiva celorlalți.

„Grotesc” este, fără îndoială, o carte complexă, cu vădite accente psihologice, cu etalări ale vieții sociale viciate, o carte cu o încărcătură emoțională imensă, întrucât cititorul detectează răceala povestitorului, însă vede și vulcanul emoțional instabil pe care fiecare personaj este construit.

   Mi-a plăcut foarte mult această carte, deși gustul amar al nedreptăților nu e o sensație plăcută, însă am avut avantajul de a fi citit o carte foarte bine scrisă.

    Iată câteva citate:

   „Am urât-o pe mama pentru că se sinucisese și pe tata pentru că îi fusese necredincios; apoi, aproape imediat, mi-a părut rău pentru mama și am înțeles că aveam un fel de afinitate pentru ea. Ochii au început să mi se umple de lacrimi. Acolo, în ploie, am fost în stare să o jelesc pe mama pentru prima oară. Poate că o să vă vină greu să credeți, dar aveam doar 16 ani. Chiar și eu aveam momente în care nu-mi puteam stăpâni emoțiile.”

  „- Un psihiatru? Am fost atât de șocată încât aproape am țipat. De ce spuneți asta?

Mi se ceruse să mă duc la un psihiatru la sfârșitul celui de-al doilea an de liceu din cauza tulburării mele alimentare. Mi-au spus că viața mi-era în pericol și au făcut tot felul de presupuneri caraghioase, din cauza cărora mama a izbucnit în plans și tata s-a înfuriat. Dar mă vindecaseră?”.

   Recomand cartea celor care vor să vadă și o altă perspectivă a culturii japonezee, a vieții de dincolo de teoria feerică, a unei realități crude și nedrepte.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.