Hippie

Hippie – Paulo Coelho – Editura Humanitas – recenzie

Hippie

Autor: Paulo Coelho

Editura: Humanitas

Anul: 2018

Număr pagini: 255

   Despre Hippie – Paulo Coelho>  Când am citit titlul acestei cărți, m-am întors instant în adolescență, la vremurile în care raportul dintre credințele și visele interioare nu rezonau deloc cu lumea exterioară și cu aspectele societății în care trăiam. Cartea lui Paulo Coelho e mai mult decât o reprezentare a inadvertențelor cauzate de inadaptarea la șabloanele societății… și nu e doar o autobiografie. E un strigăt colectiv al unei generații despre care se poate spune că a schimbat lumea.

   Curentul „hippie” a luat naștere în America anilor 60, când circumstanțele politico-sociale erau destul de efervescente. La aproape un deceniu de la Războiul din Coreea (1950 – 1953), America s-a implicat și în războiul din Vietnam. Dramele familiilor purtau astfel o cruntă continuitate, generând ostilități față de deciziile pe care cei aflați la putere le luau. Este perioada în care mișcarea antinucleară capătă din ce în ce mai mulți adepți… iar America pare să nu-și regăsească liniștea socială și nici politică. Pe acest fundal apare mișcarea numită „beat”, ale cărei semne încep să se arate încă de la începutul anilor 50. De la sfidarea aspectelor sociale și politice instaurate atât de confortabil după Al Doilea Război Mondial, mișcarea „beat” devine din ce în ce mai acidă, răscolind toate regulile. Americanii conformiști realizează că mișcarea aceasta nu mai este un moft al inadaptaților adolescentini, ci devine o adevărată forță. Cum a luat naștere generațiahippie”? Ei bine, americanii spun că totul s-a întâmplat când tinerii beat au devenit părinți. Așa a luat naștere generația hippie, mult mai reticentă și mai radicală când vine vorba de reguli.

   Născut la 24 august 1947 la Rio de Janeiro, Paulo Coelho este un scriitor brazilian ale cărui cărți au fost traduse în 67 de limbi și publicate în peste 150 de țări. Cu un arsenal remarcabil de cărți, Coelho se imprimă iremediabil în literatura actuală, devenind unul dintre cei mai remarcabili și mai apreciați scriitori. Talentul său literar iese la iveală încă de copil, atunci când participă la un concurs de poezie și câștigă astfel, primul său premiu. Autor dramatic, director de teatru, jurnalist și poet, Coelho nu a avut nici pe departe o viață plictisitoare. În anii 60, renumitul scriitor, înainte să cunoască faima – a aderat la mișcarea hippie prin crezurile sale și prin dorința sa de libertate. Definitorie pentru cariera sa de scriitor este călătoria la Santiago de Compostela, aceasta fiind o adevărată revelație cu o puternică amprentă asupra întregii sale activități literare.

   Acum, după câteva decenii de la evenimentele hippie în care s-a prins și el ca într-un uragan, Coelho este co-director al Centrului Shimon Peres pentru pace și consilier special UNESCO în cadrul programului Convergențe spirituale și dialoguri interculturale. Mai mult decât atât, marele scriitor brazilian a înființat Institutul Paulo Coelho, unitate în care persoanele defavorizate, în special copii și bătrâni, își găsesc nu doar un acoperiș, dar și un loc în care să-și recapete demnitatea. Citind „Hippie” am realizat cât de mult au cântărit toate evenimentele prin care Paulo a trecut în timp ce era catalogat de ceilalți drept un neadaptat, un ratat, un om fără de viitor. Toate aceste judecăți eronate la adresa sa (și a multor altora din generația hippie) nu l-au răpus, ci l-au propulsat în poziția de observator fin al unei societăți bazate pe credințe înrădăcinate. Mai târziu, din rolul de observator, Coelho a devenit, prin faptele sale de bine către semenii săi, un om care conștientizează valoarea reală a existenței.

   Topurile vânzărilor de carte au scos la iveală faptul că scrierile lui Coelho capătă emblema de „bestseller” imediat ce sunt publicate, ulterior devenind cărți reper. În anul 2003 „Alchimistul” – considerat de către mulți critici drept revelația literaturii actuale – s-a clasat pe locul 6 în topul celor mai vândute cărți din lume, iar „Zahir” a obținut locul al treilea în clasamentul celor mai vândute cărți în 2005.

   „Hippie” este un roman pe care însuși autorul îl cataloghează drept „autobiografic”, în care Paulo Coelho dezvăluie nu doar experiențele și crezurile sale, ci descrie și o perspectivă realistă asupra unor aspecte dure ale unei societăți incapabile să vadă dincolo de aparențe, dincolo de credințele imprimate atât de pregnant. Cartea e o mărturisire despre relații, idei politice, frustrări, despre nevoia de a-i convinge pe ceilalți că respectarea libertății semenilor este o modalitate prin care lumea ar putea să redobândească echilibrul. 

   La polul opus al echilibrului stau extremele care destabilizează și pe baza cărora se aplică etichete. Astfel, Coelho relevă faptul că orice monedă are două fețe: generația hippie a pornit ca o nevoie de schimbare a mentalității, ca verigă inevitabilă din procesul de progres, însă a asimilat, odată cu entuziasmul, o serie de aspecte pe care societatea de atunci le-a catalogat drept definitorii pentru mișcarea hippie: sex, droguri și alcool. Pentru unii, generația hippie a însemnat doar aceste aspecte, în timp ce pentru altii, perspectiva este mult mai amplă.

   Hippie – așa cum descrie Coelho mișcarea – e o forță convinsă de faptul că lumea avea nevoie de o schimbare de mentalitate, o generație care a conștientizat faptul că lumea are nevoie să se reinventeze pentru a putea continua. Curentul hippie a pătruns în toate domeniile: artă, modă, literatură, căpătând atributul de „cultura hippie”.

   Deși intense și chiar frapante, Coelho redă experiențele sale la persoana a treia, ca semn al detașării de evenimente și de examinare a lor dintr-o postură obiectivă. Chiar și așa, percepția cititorului devine una intensă, prin natura acțiunii cu ritm haotic. De altfel, cartea are aspectul unei călătorii, al unei odisei prin care personajul central își va detecta scopul vieții și va direcționa existența sa către acest scop.

   Tânărul Coelho, cu alura unui hippie autentic, dar mult mai cerebral decât alții din generația sa, pornește într-o călătorie decisivă pentru viitorul său. Împreună cu iubita sa, mai mare cu 11 ani decât el, pornește spre Machu Picchu, cu așa-numitul „Tren al Morții”. În Vila Velha au parte de o experiență traumatizantă, la limita dintre viață și moarte. Sunt luați ostatici, ținuți fără explicații zile și nopți în șir; este un moment care pare extrem de lung și înfricoșător, umilitor, dar care scoate la suprafață natura meditativă a lui Coelho. Inevitabil, fără a fi avut un suport afectiv real, relația dintre el și iubita sa se destramă la scurt timp după eliberare.

   Nimic nu este întâmplător în această existență… așadar Paulo întâlnește o frumoasă olandeză aflată și ea în perioada de căutare a sensului vieții. Momentul întâlnirii celor doi pare o clipă regizată de către destin:

„Așa se întâmplă în poveștile de dragoste – deși acest cuvânt și pericolele pe care le aduce erau ultimul lucru la care se gândea în acel moment.”

„În momentul în care s-a așezat lângă ea și a spus cuvântul acela absurd „scuze”, Karla a simțit o adâncă stare de bine, ca și cum nu mai era singură. Era cu el, iar el era cu ea, amândoi știau asta, chiar dacă apoi nu mai spusese nici unul nimic și nu-și dădeau seama ce se întâmpla.”

   Povestea de dragoste dintre cei doi – o uneltire bine pusă la punct de destin – urmează și ea traiectoria căutării de sine, subliniind ideea că omul nu e făcut să fie singur, mai ales în circumstanțe dificile. Ce se va întâmpla cu cei doi protagoniști, veți afla citind cartea.

   Cartea are alură scenografică (nu m-ar mira să se toarne și un film, pentru că acțiunea este una în care suspansul atinge cote destul de mari). Stilul este descriptiv, uneori chiar meditativ (specific marelui scriitor), dar firul epic este omogen, chiar dacă evenimentele curg într-un ritm alert. Pe alocuri, cartea îmbracă haina reportajului, Paulo relatând aspecte reale ale implicațiilor generației hippie. Sunt descrise locuri, trasee celebre, persoane, emoții, toate din perspectiva omului de atunci.

   Desigur că m-au impresionat greutățile prin care Paulo a trecut, însă de mare impact a fost percepția pe care acesta a avut-o în raport cu cele întâmplate și amprentarea iremediabilă a existenței sale cu valori născute în momente de suferință.

   Am auzit și păreri potrivit cărora, cartea lui Coelho poate servi foarte bine și ca ghid turistic. Este adevărat că scriitorul descrie foarte concis anumite trasee, cu detalii care ar putea fi de folos călătorilor, însă esența cărții este alta. Desigur, fiecare cititor percepe cartea în raport direct cu propriile valori.

   Aventura lui Coelho este aventura oricărui tânăr aflat în căutarea sensului vieții, al rostului în această lume. Fără îndoială, „Hippie” va deveni un bestseller și poate că va fi considerată – așa cum o consider eu – cea mai de impact carte a scriitorului brazilian.

Iată câteva citate:

   „-Aș vrea să-ți fac o ofertă. Trebuie să duc niște mărfuri – bănuiesc că îți imaginezi despre ce e vorba – până la Dusseldorf, în Germania. Sunt doar două kile, pe care ai putea să ți le bagi pe sub cămașă fără probleme. Îți cumpărăm un pulover mai larg, normal; toată lumea poartă geacă și pulover iarna.

Paulo a așteptat să audă propunerea.

-Te plătim cu 5.000 de dolari – jumătate în Amsterdam și restul când predai marfa furnizorului nostru din Germania. Trebuie doar să treci granița, atât”.

 

  „Karla a umplut din nou paharele și a ciocnit cu Paulo.

  -Călătoria mea se termină aici, a repetat el, poate crezând că eea nu a înțeles ce-i propusese. N-am ce să caut în Nepal.

Și s-a pregătit pentru criza de plâns, de furie, de disperare, pentru șantajul emoțional, pentru tot ce putea să fie spus de femeia care cu o seară înainte îi zisese „Te iubesc”. Dar ea zâmbea.”

Recomand cartea celor care sunt pasionați de biografii, dar și celor care vor să facă o uluitoare călătorie în lumea „Hippie”.

Cartea Hippie de Paulo Coelho poate fi comandată de pe site-ul Editura Humanitas

Recenzii carti

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

18 COMMENTS

  1. Si mie imi place stilul autorului. Se vede ca ti-a placut. Ai scris mult despre carte. Felicitări, Ro

    • Într-adevăr, mi-a plăcut foarte mult. Este incredibil cum viața unui om poate trece prin fel de fel de situații limită, pentru ca apoi să ajungă pe un făgaș normal. Mulțumesc, Vero!

  2. Felicitari pentru recenzie, Rodi! In sfarsit, un roman (aproape) autobiografic al acestui autor.

    • Consider că trebuie să ai mult curaj pentru a pune în filele unei cărți evenimente atât de efervescente din propria viață. Mulțumesc, Sorina!

  3. Nu am citit nimic scris de acest autor. Mi-am tot promis, da mereu aman. Iti mulțumesc pentru recomandare!

  4. Hippie se citește foarte repede… meditația de după e mai lungă. Cartea e diferită de celelalte prin ritm, prin sinceritate… e altceva!

  5. Eu am inceput sa citesc cartea si mi se pare foarte slaba pentru gusturile mele. Ce-i drept, sunt de-abia pe la pagina 50, dar ma bate gandul sa imi investesc timpul in altceva. Nu sunt ceea ce s-ar numi o fana a lui Coelho, desi i-am citit cartile pana acum, iar “11 minute” chiar mi-a placut. Insa ‘Hippie’ mi se pare foarte slaba ca stil pana acum si pe alocuri incoerenta. Dar poate se imbunatateste spre final.

  6. Excelenta recenzie ! Cartea însă este slăbuţă , nici nu se apropie de calitatea recenziei. Frivolă şi superficială. Nu degeaba Coelho este supranumit ” criitorul fotbaliştilor”.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.