Flora Harding a început să scrie cu peste treizeci de ani în urmă pentru a se susține material în timp ce scria o teză de doctorat despre problema deșeurilor în Yorkul epocii elizabetane, iar de atunci jonglează cu literatură documentară și cea de ficțiune. Sub diferite pseudonime, a scris peste 75 de romane și povestiri, dar și volume de nonficțiune, continuând să fie fascinată de relația dintre trecut și prezent în tot ceea ce scrie. Flora încă mai trăiește în York, Marea Britanie, și pe lângă carieră scriitoricească, lucrează și că editor independent. Oricât de mult și-ar iubi orașul încărcat de istorie, Flora tânjește după orizonturi deschise și e pasionată de drumeții, de preferință în locuri sălbatice.

  În această cartea își asumă ce a scris, declarând că este o operă de ficțiune, dar că se bazează pe fapte reale, foarte multe bibliografii și relatări ale evenimentelor. Eu pot să declar, de ce să nu îi recunosc meritul, că într-adevar este foarte bine creionată, foarte documentată această poveste. Dacă nu am știut până acum, acum știu că, absolut toată monarhia Europei este înrudită sau a fost la un moment dat. Avem și un paragraf din care aflăm despre înrudirea Prințului Philip cu Monarhia României. Acesta spune că și-a petrecut ceva timp în România, la verișoară s-a Elena, iar fiul său Mihai a devenit rege de România la vârsta de cinci ani. Petreceau mult timp la castelul Peleș, unde bunica micului rege le spunea cele mai frumoase povești. Era o regulă de aur ca prințul din Anglia cu prințesa din Rusia sau prințesa din Grecia cu prinții germani să formeze alianțe. Când ești în vârful monarhiei nu contează averile prea tare, contează rândul. Singurul fapt care m-a deranjat în această carte este postura în care este pus prințul Philip, ca urmaș  al unui fost rege cel al Greciei, exilat. Am înțeles că foarte mulți moștenitori au  fost alungați, au devenit scăpătați, dar să îl descrii pe prințul Philip ca având o singură pereche de pantofi găurită în talpă…Ficțiune,ficțiune,urmările războiului, dar, totuși, fiind locotenent în armata britanică o garderobă decentă îi putea atribui! Eu l-am perceput din această carte ca pe un prinț petrecăreț, delăsător, sărac, dar cu pretenții de parvenire!

  Acțiunea cărții începe în anul 1943, la Castelul Windsor (când prințesa Elisabeta îl întâlnește pentru a doua oară pe Philip) și se încheie în noiembrie 1947, în catedrala Westminster, după ultimul și cel mai strălucitor bal din seria de festivități anterioare nunții regale.

,,Au trecut doi ani de când Philip al Greciei luase ceaiul în compania regelui și reginei.Elisabeta și Margareta ședeau fascinante, iar el le distra vorbind despre experiențele lui pe mare, din timpul războiului, minimalizându-și în mod intenționat rolul și insistând asupra aspectelor lui amuzante. Pentru Elisabeta, care până atunci își amintea de un cadet arogant care prea făcea pe grozavul, întâlnirea aceea a fost o revelație. Băiatul acela arogant se transformase într-un tânăr plin de calitățile unui prinț: curajos, spiritual, fermecător,

Și chipeș. De atunci, amintirea ochilor lui albaștri, sfredelitori îi stârnește un vag, dar persistent fior.”

  Ultima dată când Philip a văzut-o pe tânăra prințesă era o copilă. Acum, la doi ani de la prima întâlnire, și la insistențele unchiului său Dickie, care i-a devenit un al doilea tată, prințul va participa la o piesă pusă în scenă de cele două prințese regale, pentru a contribui la fondurile strânse pentru război. Reîntâlnirea dintre cei doi, după ce tânăra prințesă îi scrie scrisori mai des decât îi răspunde el, este foarte edificatoare pentru prinț, găsind-o la șaptesprezece ani plină de farmec. Poate că insistențele unchiului său Mountbatten, de a lua în considerare pețirea tinerei prințese este un plan realizabil, iar războiul puțin mai suportabil acum.

  Philip este marcat de  ororile războiului care parcă este început dintodeauna, și fără sfârșit. Amintirea exploziilor și a mădularelor sfartecate, a răpăitului distrugător al mitralierelor, îi umple creierii.Țara este epuizată, orașele ei sunt bombardate, oamenii au chipuriile cenușii, sleite de raționalizare și de penele de curent.

,,La Londra, Philip trece pe lângă clădiri din care n-au mai rămas decât grămezi de moloz, și nici, măcar nu le mai ia în seama.

Odată, mergea cu un grup spre Cafe Royal, ca să descopere că fusese bombardată cu doar câteva minute înainte. Cadavrele zăceau pe trotuar-bărbații în haine de seară și femeile cu blănuri și diamante care scânteiau în lumina lunii. Cei puși pe jaf ajunseseră deja acolo, smulgând bijuteriile de pe morți și muribunzi, ridicând rochiile de satin, că să le scoată ciorapii de nailon.”

  În timp ce Philip participa activ la război, Elisabeta ca și moștenitoare regală nu are parte de prea multă acțiune.Viața ei socială se desfășoară închisă în castel pe durata războiului, înconjurată de servitori exagerat de protectori, hotărâți să o apere și să o impedice să se distreze. Singura socializare este aceea de gazdă când sunt invitați ofițerii la masă. Singura să dorința ascunsă este de a se întâlni când poate cu prințul Philip, și de a încerca să îl facă să i se destăinuie pentru a îl cunoaște mai bine.Tânăra prințesă este conștientă de imensa responsabilitate care îi va reveni, iar căsătoria și moștenitorii sunt și ele pe listă. Cel pe care îl vede alături de ea este Philip. Acesta o vede ca pe o persoană normală cu care poate discuta, nu doar o prințesă intangibilă. Pe toată perioada cât va ține războiul cei doi vor coresponda, încercând să dea o șansă viitoarei lor relații.

  Elisabeta, o prințesă foarte matură pentru vârsta ei, mi-a plăcut. Foarte umană, întotdeauna capabilă să își joace rolul, acela de viitoare regină. Amabilă întotdeauna, cu o vorbă bună pentru servitori, ajutând pe cât posibil în diferite ocazii.Tulburată de acest război îndelungat, preocupată de binele țării. Am admirat-o pentru dârzenia de care dă dovadă atunci când a hotărât să se căsătorească cu Philip. Știe că pentru viitorul ei soț o să fie vioara a doua, să aibă un comportament ireproșabil este destul de dificil, de aceea acceptă incertitudinea prințului în legătură cu căsătoria lor. Poate ea are un comportament mai distant, deși în inima ei știe ce vrea, poate el nu este convins dacă va fi sau nu acceptat de către rege și regină, de către poporul britanic. Ca și cetățean străin cu titlu nobiliar în Grecia, cumnații din Germania, Philip are de luptat pentru o șansă la mâna Elisabetei. Când zvonurile sunt tot mai multe, regele este hotărât să nu își lase fiica să se căsătorească. Îl va amână de fiecare dată pe Philip când își va declara intențiile.

  Va reuși cei doi îndrăgostiții să treacă peste regulile și  distanțarea forțată pe care regele o impune?

Datorită reputației sale de petrecăreț, va reuși Prințul să o convingă pe Prințesă?

  Vă las să descoperiți singuri dureroasele vremuri din timpul războiului, dar și soarta tuturor celor implicați în această poveste celebră.

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Înaintea coroanei de Flora Harding – Editura Paralela 45 – recenzie