Război şi pace, de Lev Tolstoi -recenzie
Editura pentru Literatură Universală
Număr volume: patru
Ediţie: Bucureşti 1969
Traducere din limba rusă: Ion Frunzetti şi N. Parocescu
Dragi cititori v-aţi simţit vreodată bulversaţi, de-a dreptul daţi peste cap de o poveste, de o ficţiune care nu arată lucruri imposibile, ci fapte care s-au întâmplat cu mult, mult timp în urmă? O tornadă? Un uragan de cuvinte împrăştiate, de personaje care mai de care mai diferite în caracter, stare socială, îmbrăcăminte, înfăţişare şi vârstă. O furtună de idei care s-a năpustit asupra unui biet lector care nu vrea decât să afle…ce va urma…război…sau…pace ?
Lev Tolstoi a fost un scriitor rus, considerat unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse. S-a născut într-o familie din nobilimea rusă; trăieşte o copilărie luminoasă şi o tinereţe aventuroasă, împărţită între studii literare şi juridice, încercări de reformare a vieţii ţăranilor, călătorii, activitate militară şi viaţa de scriitor. Operele sale, Război şi pace şi ‘Anna Karenina’ au avut o mare influenţă în dezvoltarea romanului. Mai mult decât atât, Tolstoi a fost şi eseist şi dramaturg, reformator în domeniul educaţiei. Unele dintre ideile şi interpretările sale literare vor avea impact, mai târziu asupra unor personalităţi precum Gandhi şi Martin Luther King Jr.
Opera Război şi pace a fost rescrisă de 13 ori înainte de a fi publicată şi…iată ce a devenit : un compediu, o lucrare despre toate câte se pot petrece în viaţa unui om – dorinţa de ascensiune socială şi intelectuală, iubirea unei persoane la care nici măcar nu ar trebui să se viseze, războiul ca eveniment definitoriu, căsătoria ca o temniţă rece, societatea care încearcă din răsputeri să afle mai devreme decât actorul însuşi ce se va petrece în lumea acestuia.
Lucrarea se deschide cu prezentarea cadrului spaţio-temporal, Imperiul Rus al lui iulie 1805. Acţiunea se derulează pe fondul războiului ruso-francez: toată lumea se aştepta la o luptă care pur şi simplu nu mai dorea să apară. Despre acestea discutau şi Anna Pavlovna Scherer, doamna de onoare a împărătesei Maria Feodorovna şi prinţul Vasili. Vorbesc despre faptul că Rusia este singura salvatoare a Europei, că Austria va trăda Rusia pentru Franţa şi Napoleon ‘Nu cred decât în Dumnezeu şi în destinul sublim al iubitului nostru împărat’. Ulterior sunt pomeniţi fii prinţului,Ippolit ‘un prost liniştit, iar Anatol un prost neastâmpărat’. Anna şi Vasili vor pune la cale un mariaj între fiul, Anatol şi prinţesa Bolkonskaia. Nu peste multă vreme îşi vor face apariţia şi celelalte personaje, invitate la serata Annei: fiica prinţului Vasili, Hélène, mica prinţesă Bolkonskaia‚ căsătorită abia de iarna trecută’, soţul acesteia prinţul Andrei Bolkonski‚ tânăr nu prea înalt şi foarte frumos, cu trăsături bine conturate şi severe. Totul în fiinţa lui, începând cu privirea, obosită şi plictisită, şi până la pasul liniştit şi măsurat, prezenta cel mai izbitor contrast cu făptura micei şi vioaiei sale soţii’, Pierre, fiul nelegitim al contelui Bezuhov care nu avea încă nicio funcţie ‚de-abia se întorsese din străinătate, unde fusese la studii, şi apărea pentru prima dată în societate…purta pantaloni de culoare deschisă după moda vremii, jabou înalt şi frac de culoare cafenie…privirea lui inteligentă şi timidă…scrutătoare şi dreaptă’, prinţesa Drubeţkaia. Un amalgam de persoane legate între ele.
Prinţesa Bolkonskaia este însărcinată, şi-ar dori mai multă atenţie din partea soţului său, Andrei, dar acesta nu ia seama la nimic. Mai mult decât atât, hotărăşte să plece pe front.
Pierre este un prieten bun al lui Andrei, dar din păcate un bastard care nu este bine văzut de societate; pe lângă aceasta, este şi mult prea inteligent, se ceartă cu lumea din marile cercuri, vrea să îşi impună opinia, dar nu prea este ajutat.
Prinţesa Drubeţkaia, după cum şi numele o recomandă, vine dintr-o familie bună, dar ajunsă la sapă de lemn. Vrea să îl ajute pe fiul ei Boris în toate aşa că se umileşte în faţa prinţului, cerându-i să pună vorbă la suveran pentru a-l muta în gardă. După multe rugăminţi şi lacrimi, aceasta îşi atinge scopul. Serata va lua sfârşit, iar autorul ne duce spre casa prinţului Andrei. Acolo îl regăsim pe Pierre şi aflăm cu ocazia discuţiei dintre cei doi prieteni că Andrei consideră căsătoria o capcană fără de scăpare şi că războiul vine ca o amânare a vieţii anoste pe care o va duce. Pierre nu poate să înţeleagă cele spuse de prinţ, dar trece cu vederea acestea şi se ajunge la făgăduiala pe care fiul lui Bezuhov o va face: să se ţină departe de necazuri şi de…fiul prinţului Vasili. Din păcate, de îndată ce a părăsit casa prietenului său se va îndrepta spre cea a lui Anatol ‚nu avea nicio valoare cuvântul de onoare dat, de vreme ce, înainte de a şi-l da prinţului Andrei, şi-l mai dăduse, tot aşa, prinţului Anatol, făgăduindu-i că va fi invitatul său’. Zis şi făcut, dar seara s-a sfârşit destul de rău pentru Pierre care a băut mult prea mult şi care împreună cu Anatol şi încă un prieten al acestora vor lega de un urs un comisar şi îi vor da drumul pe apă . Acesta este şi motivul pentru care va avea interdicţie în a se mai întoarce în Petersburg pentru o vreme. Se va îndrepta, deci spre casa tatălui său din Moscova. Aici facem cunoştinţă cu o altă familie, Rostov. Ceea ce se remarcă sunt relaţiile dintre mamă şi fiică, ură faţă de Vera, iubire faţă de Nataşa. În plus se conturează două legături, cea dintre Sonia şi Nikolai, care ar dori să se căsătorească, dar sunt veri primari; în plus, Nikolai pleacă la război şi dintre Nataşa şi Boris, fiul prinţesei Drubeţkaia care, la rându-i pleacă la război. Pe acest fundal se urmăreşte ura dintre copiii legitimi, rude şi bastardul Pierre pentru averea contelui Bezuhov. Singurul care nu ştie sau se preface că nu ştie despre acestea este…Pierre. Urmează un vals, Danilo Kupor şi…războiul. Ce are să se petreacă mai departe…rămâne de citit.
Război şi pace este un roman complex, prezentat la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient, omniprezent şi obiectiv. Este acel tip de autor rece care observă doar şi care nu lasă să se întrevadă urmă de ficţiune. Nu. Acesta doreşte cu tot dinadinsul să creeze realitatea, să ne arate o istorie nu doar în războaie, ani, câştig sau pierdere, ci şi o istorie a unei societăţi, apoi a unei familii, a unui cuplu. De la mare-lume la mic-familia. Sunt schimbări de neanticipat care determină cititorul să se avânte, să se determine să finalizeze un volum cât de repede pentru a-i afla conţinutul celuilalt. Ceea ce m-a frapat este că pe fundalul războiului dintre ruşi şi francezi, ruşii au preluat atât de multe cuvinte din limba franceză, încât se creiona imaginea, senzaţia că ar fi uitat, chiar detestat propria limbă. Personajele sunt caracterizate şi direct şi indirect, sunt complexe revelând persoane care mai de care mai diversificate- omul mândru, nepăsător, omul dornic de aventură, familistul. Le descoperim împreună, tu, dragă cititor, ce altă mască ai găsit?
Lectură plăcută!!!
Notă:10/10
Cartea Război și pace – Lev Tolstoi poate fi comandată pe targulcartii.ro
Surse imagini: pinterest.com
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
21 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Felicitari, Crina !
Multumesc Vero! locco_smiley_46
Wow, o lectura provocatoare, ce impune cumva o recenzie de o calitate deosebita! Pe care Crinuta noastra a executat-o cu mare stil! 😀 Ce frumoase si imaginile alese! 🙂
Iti multumesc Marius! 😀
Draga mea Crinuta, nu pot decat sa te felicit pentru asa recenzie frumoasa!
Multumesc mult Alina! 😀
„Razboi si pace”, o capodopera! O lectura clasica.
O lectura care trebuie facuta de toti la un moment dat. Cartea m-a facut sa-mi pun unele intrebari referitor la propria-mi persoana locco_smiley_37
Cartea merita citita de fiecare. Cumva, la un moment dat in viata noastra se va ivi tomul. Mi-a placut enorm. locco_smiley_46
Vreau neapărat să citesc această serie 🙂 Te felicit pentru recenzie!
Multumesc Cos! locco_smiley_46
Una din cartile mele preferate. In liceu eram pasionata de literatura rusa/franceza si am citit cat am putut de mult. Daca cineva a ratat aceasta opera, chiar trebuie sa recupereze, este un must read.
Asa cred si eu! Am invatat multe din carte si am descoperit „fise”, „masti” ale oamenilor 😀
Vreau sa citesc si eu cartea am auzit multe despre ea. Mami ma tot bate la cap sa o citesc, dar poate mai tarziu 🙂 Acum merg cu domnul Eliade 🙂
Eliade…un autor care m-a obsedat pur si simplu. Merita citit; cartile scrise de romani au farmecul lor, stii de la inceput ca le apartii. Le completam, mai apoi cu literatura universala. De la fiecare se invata ceva nou locco_smiley_46
Eu sunt anonymous de mai sus 🙂
Felicitari Crina!Mi-am amintit cu placere de carte si in general de autorii rusi.Rusii au avut nu numai autori clasici dar si autori care au scris carti foarte bune SF,spionaj si razboi. Merita vazute si filmele rusesti foarte bine realizate si cu autori foarte talentati.
Eu eram tot uit ca la unele postari trebuie sa-mi scriu datele.
Din pacate mie nu mi-a placut atat de mult cartea cat mi-a placut ecranizarea. De fapt, mie nu mi-au placut scriitorii rusi. Le recunosc valoarea, operele lor sunt valoroase dar eu nu le-as reciti . Insa cu drag revad ecranizarile
Cartea este minunata, releva atat de bine abilitatea autorului in a expune anumite momente istorice si de a le analiza, ca pe un destin caruia nu i se poate schimba nimic. Eu am citit cartea in limba italiana, dar am de gand sa o citesc si in limba romana; stilul fiecarei limbi isi lasa oricum amprenta.
In particular imi place cum este caracterizat Napoleon.
[…] 7. Război și pace, de Lev Tolstoi-Война и миръ (War and Peace)-recenzie […]