Inima de gheata-de Candace Camp-Editura Miron

Inimă de gheață de Candace Camp

Titlul original: Crystal Heart
Traducere: Ileana Dinu
Editura Miron
Nr. pagini: 316
Anul apariţiei: 1996

Acțiunea cărții se petrece într-o perioadă istorică extrem de frământată și anume înainte de războiul de independență american.
Personajele cărții sunt imperfecte, dar chiar acest lucru aduce un plus de savoare. Este interesant să observi evoluția lor, modul în care acestea se transformă.
”Un roman trepidant, o splendidă poveste de dragoste…” – Romantic Times
”Un mare succes care iți va încălzi inima. Personaje superb caracterizate, o intrigă derulată rapid și un remarcabil talent de a scrie…”

Lettice Kenton era o tânără aristocrată din Anglia, în vârstă de douăzeci și doi de ani, foarte frumoasă și seducătoare, cu ochi mari, verzi, buze pline, senzuale și o aluniță plasată strategic chiar lângă buze. La vârsta de șaptesprezece ani se căsătorise cu Philip, care era moștenitorul unui duce. Fusese o căsătorie aranjată, așa cum era obișnuința acelor vremuri. În noaptea nunții, Philip fusese din cale afară de brutal, lăsând-o complet dezgustată. Soțul ei exploata din plin aversiunea ei față de actul fizic. Condiția ca el să o lase în pace era ca ea să flirteze cu bărbații pe care el îi atrăgea la masa de joc, astfel ca aceștia să nu observe când el trișa și să mai revină și altădată. De asemenea, de două ori o aruncase în brațele unor bărbați, prima dată în brațele unui bătrân la care el avea o datorie imensă, iar acesta îl iertase de ea în schimbul acestui favor, iar a doua oară, în brațele unui bărbat care, în schimb, l-a ajutat să câștige o slujbă în guvern și o sumă mare de bani. Lettice a acceptat de fiecare dată, fiind complet la dispoziția soțului și, oricum, cele două experiențe nu fuseseră la fel de rele ca brutalitățile la care o supunea Philip. În familia din care provenea ea, scandalul era la ordinea zilei, și nimănui nu îi păsa prea tare de ea, așa că nimeni nu i-ar fi sărit în ajutor.

Se spune că dezamăgirile îți deschid ochii, dar îți închid inima. Inima ei nu numai că se închisese, dar se înconjurase cu un asemenea strat de gheață că nimeni nu mai reușea să treacă dincolo de el. Se refugiase într-o aparență de frivolitate, se îmbrăca în ținute extravagante, flirta fără rușine cu bărbați, care cădeau imediat in mrejele ei, fiind atât de orbiți de farmecul ei că nu mai băgau de seamă când pierdeau o avere la masa de joc cu soțul ei. Lettice nu își permitea să îi compătimească, în fond nici unul dintre acei bărbați nu ar fi sărit în ajutorul ei, dacă le-ar fi cerut asta. Cei din jur ajunseseră să o creadă la fel de imorală și lipsită de scupule ca și soțul ei.
La un bal, la care se distra pe seama celor din jur împreună cu vărul ei, observă un bărbat neobișnuit.
”Pielea îi era arsă de soare, contrastând cu albul lăptos al celor din jur, și era îmbrăcat într-un costum de catifea negru, ieftin, demodat și fără nici un fel de ornamente. Părul îi era castaniu-roșcat, nepudrat, strâns la spate, neglijent, într-o coadă, legată cu o panglică neagră. Era un om înalt, cu câteva capete mai înalt decât Sir Edward Ponsonby, care stătea lângă el, iar figura lui pătrată, dură, fără nimic decorativ, era la fel de simplă. Un nas mare, proeminent, îi domina trăsăturile, încât nimeni nu observa gura frumoasă, cu buze pline, sau ochii albaștri, mari.”

Bărbatul a observat-o imediat, fiind captivat instantaneu. Cere să-i fie prezentat. Astfel, Lettice află că bărbatul respectiv era Charles Murdock, ale cărui afaceri se desfășurau la Boston și care venise în Anglia pentru a susține cauza celor din colonii în fața Parlamentului. Complet dezinteresată de problemele lui, Lettice se distrează împreună cu vărul ei pe seama ținutei acestuia. Charles își dă seama de acest lucru și ripostează:
”– Întotdeauna am fost de părere că unul ca mine atrage și mai mult atenția dacă se îmbracă precum un papagal.”
Lettice este rușinată pe moment, dar se repliază repede. În fond, de ce s-ar sinchisi ea de rănirea sentimentelor unui bădăran din colonii?
Observând interesul lui Charles pentru Lettice, prietenul acestuia încearcă să îl avertizeze. Îi spune că este măritată cu un ticălos fără scrupule, care escrochează pe toată lumea. Charles, aflat încă sub impresia ei, spune că ar trebui, în acest caz, compătimită, nu condamnată.
”– O, nu! Vocea prietenului său deveni necruțătoare, Nici ea nu este mai bună decât el. Ea este o Delaplaine și nici unul dintre ei n-a fost de valoare: s-au arătat întotdeauna nepăsători și capricioși. Părinții ei au fost renumiți pentru scandalurile pe care le aveau în permanență. În ceea ce o privește pe lady Lettice, ea este aceea care ademenește creditorii nevinovați și-i atrage la masa de joc a soțului ei. Flirtează cu ei, le face promisiuni și-i amețește într-atât, încât ei nu mai văd cum trișează Philip și mai revin și altădată.”

Charles este uimit. I se păruse că vede ceva nedefinit, dar uman, dincolo de aparența ei de frivolitate.
”Mi s-a părut însă că văd ceva deosebit la ea, ceva uman, ceva care cei din clasa ei nu au.”
Philip, aflând de interesul lui Charles pentru Lettice, o forțează pe aceasta să îl invite la o serată, la care el spera să îl curețe de bani la masa de joc. Charles este absolut încântat de invitația ei, toată seara o soarbe din ochi, fiind fascinat de ea. Când vrea însă să plece, Lettice, terorizată de Philip, insistă ca el să rămână pentru un joc de cărți. Dându-și seama că a fost manipulat în mod grosolan, Charles, complet dezamăgit, se concentrează și câștigă joc după joc, astfel că Philip, pierzând enorm și neavând nici o soluție pentru a-și acoperi datoria, o oferă pe Lettice ca răsplată. Docilă, aceasta îl urmează pe american. Complet dezgustat de cei doi, dezamăgit profund de cât a putut să se înșele în privința ei, o întreabă de ce face asta și de câte ori a mai fost folosită în acest mod. Cinstită, Lettice recunoaște că a mai acceptat de două ori să se ofere ca premiu pentru a acoperi o datorie de onoare a soțului ei. Charles e oripilat:
”-Voi, cei de aici, aveți un mod ciudat de a înțelege onoarea. Dar, de fapt, ce tot vreau eu? Sunt un prăpădit de colonist care nu cunoaște lucrurile mai delicate din viață, ca de exemplu, încercarea de a păcăli un novice la cărți, seducerea unui bărbat, pentru ca mai apoi soțul să îl înșele la cărți, sau modul de a-ți oferi soția ca gaj.”
Dezgustat, îi spune:
”- Du-te înapoi la șarpele de soț pe care îl ai.”
Lettice se uită la el, nevenindu-i să creadă că o lasă să plece.
”- Să fii sigură că nu am să te folosesc. Ce credeai? Că te-aș fi forțat să te culci cu mine numai pentru că bărbatul tău te-a pus gaj într-un joc de cărți? Cum se face că printre toți aristocrații tăi, n-ai întâlnit nici un domn? Nu contează ce fel de bărbați ai întâlnit, eu nu fac parte dintre cei ce terorizează femeile. Am vrut doar să te înspăimânt puțin, să-ți dai seama de consecințele faptelor tale. Poate data viitoare te gândești de două ori când faci un bărbat să se îndrăgostească de tine.”
Bulversată și umilită, Lettice se întoarce la Philip, care îi reproșează că și-a pierdut farmecele și, drept pedeapsă, o amenință că i-o va oferi lui Harold, un bărbat la fel de brutal ca și el, care o dorea de mult. Rușinată de întreg comportamentul ei de până atunci, Lettice refuză categoric, zicându-i că nu va mai accepta niciodată acest lucru. Înnebunit de furie, neobișnuit ca ea să îi refuze ceva, Philip o strânge de gât. Încercând să își salveze viața, Lettice apucă primul obiect aflat la îndemână, un press-papier, și îl lovește cu putere în cap. Philip se prăbușește inconștient. Observându-l plin de sânge, cu ochii dați peste cap, Lettice este cuprinsă de panică. Dacă va fi găsită, va fi imediat spânzurată pentru crimă. Nimeni nu o va crede că a fost legitimă apărare. Singurul ajutor care îi vine în minte este americanul, al cărui vapor urma să plece a doua zi dimineața.

Când o vede în cabina lui, Charles este convins că este, din nou, victima unei noi tehnici de manipulare. Totuși, după ce o ascultă cu atenție, nu o poate abandona. Acceptă să o ia cu el, pretextând că este o rudă. Totuși, este convins să reziste farmecelor ei, chiar dacă împărțeau aeeași cabină și deși o dorea ca un nebun. De-a lungul călătoriei, află multe despre copilăria ei și începe să își dea seama că a fost, în felul ei, o victimă nevinovată. Lettice, la rândul ei, își face tot felul de griji despre cum se va descurca în America. Obișnuită ca bărbații să îi cadă la picioare, interpretează greșit reticența lui Charles față de ea, considerându-l un puritan. Își face planul că dacă îl va provoca suficient, el o va dori atât de tare, încât singura lui soluție va fi să o ceară în căsătorie, pentru a nu-și încălca principiile. Dar, când după un șir întreg de gesturi menite a-l pune pe jar, îl sărută, rezistența lui cedează ca prin farmec. Înnebunit de pasiune, convins că aceasta e împărtășită, Charles face dragoste cu ea nedându-și seama, de abia când era prea târziu, că participarea ei nu era benevolă. Într-un moment de slăbiciune, îngrozită că s-a putut înșela atât de rău, dându-și seama că și ea purta o mare parte din vină, Lettice fuge din cabină și se aruncă peste bord. Charles reușește însă să o salveze.
”Nu era o persoană atât de pesimistă încât să-și fi dorit ca Murdoch să n-o fi salvat de la înec. Indiferent ce-i rezerva viitorul, n-ar fi vrut să moară.”
Mi-a plăcut mult cât de tare iubea Lettice viața. Indiferent câte lovituri a primit, a încercat să se adapteze în permanență. Viața este un dar neprețuit, care trebuie apreciat în fiecare zi.
Charles este copleșit de sentimentul de vinovăție. Îi cere imediat să fie soția lui, promițându-i că el va încerca, o viață întreagă, să se revanșeze față de ea.

”Se uita la el și nu-i venea să creadă. Nici în cele mai avântate visuri ale ei nu-și imagina un bărbat cerându-și scuze. Bărbații pe care-i cunoștea ea erau aroganți și nu-i interesau sentimentele ei. Din experiență știa că un om poate fi oprit doar de teama de cenzură publică, sau de teama rudelor femeii respective. Simți o oarecare simpatie pentru Murdoch, care nu era precum ceilalți.”
Nu se poate să nu te apuce tristețea când observi nedreptatea acelor vremuri. O femeie era la mâna sorții, dacă propria familie nu putea să o protejeze.
Deși, surprinzător, realizase ceea ce își propusese, Lettice nu este împăcată cu ea însăși.
”Spre surprinderea ei, Lettice nu-l putea păcăli pe acest om.”
Pentru ca el să accepte refuzul, ea se preface că și-a înscenat sinuciderea și că a jucat teatru, pentru a-l ademeni. Deși dezamăgit, încă o dată, că a fost păcălit de ea, Charles nu o poate abandona. Îi propune să vină cu el și să devină guvernanta surorii lui vitrege. Lettice acceptă.
Ajunsă în America, este cuprinsă de temeri. Știe că va trebui să aibă de-a face cu mama lui vitregă și cu o societate nouă, complet necunoscută ei.
 

”Fu străbătută de fiori de teamă, dar îi ignoră. Nu trebuie să-i fie frică indiferent ce o aștepta înăuntru. Ea trebuia să învingă. Era o supraviețuitoare, nu-i așa?”

Mama lui vitregă o primește cu ostilitate. În schimb, simte un atașament neașteptat față de sora lui, Molly, care era șchioapă. Își dedică întreaga energie pentru a o face pe aceasta să se simtă ca o ființă normală, ajutând-o să se îmbrace elegant, să învețe să danseze, să aibă încredere în ea și, astfel, să fie remarcată de bărbatul pe care îl iubea.
Descoperă că Charles este amestecat în acțiuni ilegale ce vizau eliberarea Americii. Constată, cu surprindere, că începe să se teamă pentru siguranța lui. Când îl întreabă dacă ceea ce face el merită riscul, el răspunde:
”– Da, spuse el și repetă, da. Merită să mori pentru ceea ce iubești.”
Din ce în ce, sentimentele ei pentru Charles capătă amploare. Îl vede într-o cu totul altă lumină. Chiar și fizic, începe să îl vadă tot mai atractiv.

”Ea nu putea răspunde nimic, era incapabilă să-și transforme sentimentele în cuvinte. De undeva, din trecut, toate temerile, frustrările, neîmplinirile, făcură loc unui sentiment nebănuit de ușurare pe care ea îl lăsă să răzbată sub lacrimile pe care nu le mai putea opri. Plânse cu sughițuri, încercând să-l atingă pe Charles, care i se părea că vine, în sfârșit, de la o atât de mare depărtare, după o așteptare de secole. El o strânse la pieptul lui mare, îi mângâie părul și o ținu așa, până când ea își plânse toată durerea.”
”Acum știa că îl iubește pe Charles. Numai el fusese capabil s-o miște din inerția ei, numai el îi trezise simțurile și îi provocase emoțiile. Charles îi atinsese acea coardă pe care nici un bărbat, mai frumos sau mai puternic, nu reușise s-o facă. El era atât de puternic, încât reușise să treacă peste sistemul ei de autoapărare și să ajungă la inima ei.”
Iubirea lor, proaspăt descoperită, este pusă la grea încercare, când apare Philip, întors miraculos din morți. Acesta o amenință că, dacă nu se va întoarce la el, îi va acuza pe amândoi că au încercat să îl omoare. Lettice, îndrăgostită complet de Charles, simte că ar face orice pentru a nu-l pune pe acesta în pericol.

Ce se va întâmpla în continuare? Va rezista dragostea lor în fața loviturilor neașteptate ale sorții? Vă invit să aflați răspunsul în carte.

Mi-a plăcut în mod deosebit în acest roman cum Lettice, o cochetă, frivolă, cinică, preocupată exclusiv de propria persoană, s-a transformat într-o persoană altruistă, caldă, plină de iubire de oferit. Iar Charles, o persoană masivă, considerat un bădăran la prima vedere, s-a dovedit un bărbat extrem de onorabil, capabil de multă înțelegere și tandrețe.

Vă recomand această carte care reușește să-ți învăluie inima în emoții și te face să crezi că oamenii se pot schimba, pot deveni mai buni, iar miracolul celei de-a doua șanse este posibil.

Autor: Tyna