Interviu altfel cu Oana Arion
Interviu altfel cu Oana Arion
Născută şi crescută într-o familie conservatoare şi cu principii riguroase, dar având în acelaşi timp experienţa unei copilării pe care ea însăşi o descrie ca fiind “magică”, O. G. Arion surprinde în paginile cărţii sale, prima dintr-o serie intitulată “Nemuritor”, o lume fantastică şi misterioasă, populată de creaturi magice, creaturi pe care nu o dată ne-am fi dorit să le putem întâlni în viaţa reală. Combinaţia interesantă dintre realitate şi fantezie, acompaniată de umorul debordant şi de schimbările dramatice de situaţie fac din “Ultimul viking” o lectură captivantă şi savuroasă.
Deşi a terminat Facultatea de Drept, autoarea nu a profesat decât foarte puţin, preferând o viaţă boemă, motivată de satisfacţii personale unei cariere în mediul juridic şi acceptând provocări profesionale dintre cele mai neobişnuite, ca de exemplu postul de decorator floral sau cel de manager de cafenea.
În prezent locuieşte în Bucureşti împreună cu soţul său şi cu cele două pisici – Tomi şi Nera – care, aşa cum ne-a mărturisit vor fi personajele centrale ale unui nou proiect şi anume o carte pentru copii.
Carte: Vineri, 19.02.2016, cartea Ultimul Viking de O.G. Arion, poate fi achiziţionată împreună cu revista Click pentru femei de la toate chioşcurile de presă.
Conform dorinţei Oanei „Ultimul Viking” a plecat în lume aşa că ea a avut timp să ne răspundă la câteva întrebări
1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
Am multe amintiri din vremea copilăriei mele: stejarul din curtea bisericii cu care se învecina casa bunicilor, discurile cu poveşti, bicicleta albastră şi patinele cu rotile, prăjitura “Primăvara”. Nu ştiu dacă vreuna dintre aceste amintiri m-a marcat fundamental, dar cu siguranţă îmi revin în minte câteva momente amuzante. De exemplu îmi rodeam cu abnegaţie şi dăruire unghiile. Părinţii mei au încercat să mă convingă în fel şi chip să renunţ la acest “hobby”: “Onuţa, nu-i frumos, de acum eşti domnişoară (aveam vreo cinci sau şase ani)”, “Oana, dacă te mai prind cu mâna în gură, te ciufulesc!”, dar nimic nu a funcţionat. Asta până într-o zi când a venit în vizită feţita unor prieteni. Mi s-au umplut ochii de lacrimi de invidie: avea bocanci (bocanci, oameni buni!!!), o rochie înflorată cum mai văzusem doar în revistele Burda (ţineţi cont că asta se întâmpla cam prin 1985) şi cele mai drăguţe unghii date cu lac incolor. Salivam, la propriu. O chema Emi, am urât-o cu o patimă mistuitoare, dar, datorită ei, din seara aceea nu mi-am mai ros unghiile. Ca o completare a poveştii, ţin să precizez că am primit prima mea pereche de bocanci abia când am intrat la liceu.
2. Cum s-a integrat adolescenta în liceu? Cum a fost prima întâlnire? Dar primul sărut?
Hmm, “adolescenta” a fost cam rebelă. Aveam părul mult mai blond decât este astăzi şi era lung-lung, până mai jos de talie. Mă îmbrăcam anapoda rău: fuste lungi, înflorate sau blugi pe care îmi coseam eu diferite petice sau mărgele. Mi se întâmpla des să îmi fie prea lene ca să ies la tablă şi spuneam că nu am învăţat, deşi ştiam la perfecţie răspunsul. Mergeam la olimpiade şi chiuleam de rupeam. Dap, un paradox, ce mai!
Cât despre prima întâlnire, hmm. Mă îndrăgostisem nebuneşte de un tip cu un an mai mare decât mine. Înalt şi frumuşel, umba pe holurile liceului cu o cămaşă legată în jurul mijlocului de parcă toată lumea era a lui. Simţeam furnicături până în vârful degetelor de la picioare atunci când îl vedeam trecând. Într-o zi, o colegă de clasă, la fel de îndrăgostită de Făt-Frumos vine şi îmi spune: “Oana, tu eşti mai curajoasă, aşa. Nu poţi să vorbeşti cu el? Să vezi dacă mă place?” Eu-cea curajoasă şi cu un pretext beton ca să intru in vorba cu el, îl abordez cu prima ocazie şi îi raportez cum că are o admiratoare. Răspunsul a fost wow: “Păcat, pentru că mie îmi place de tine”. Da, tipul era fan Rapunzel!!!! În seara respectivă am chiulit împreună de la ultima oră şi ne-am întâlnit în parcul I.O.R. “la băncuţe”. Atunci ne-am şi sărutat pentru prima oară. Zece ani mai târziu… m-am măritat cu el!
3. Ce vise aveai ca adolescentă şi dacă s-au împlinit sau nu?
Visam să ajung un designer celebru şi să cuceresc lumea, evident. După liceu am lucrat la o casă de modă şi m-am cam lămurit care erau perspectivele dacă optam pentru Arte. Aşa că următoarea alegere firească a fost Dreptul. Nu am avut idealuri, şabloane sau liste pe care să bifez anumite lucruri. Fiind extrem de egoistă şi vanitoasă, mi-am cultivat treptat fiecare “bucăţică” de talent pe care o aveam. Voiam să fiu “altfel”. Acum trebuie să îmi spui tu dacă acest vis s-a îndeplinit sau nu J
4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
Aoleo! (Bogdan o să citească asta, nu? ) Glumesc. J Sunt căsătorită de nouă ani cu cel care care mi-a fost prima iubire. Nu cred că pot defini “viaţa alături de un partener”. Pot spune însă că este minunat să fii măritată cu cel mai bun prieten al tău. Cred că secretul este să nu uiţi niciodată să râzi.
5. Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtăşească copiilor la adolescenţă?
Sinceră să fiu, habar nu am! Nu am copii, iar relaţia mea cu mama a fost aproape inexistentă în perioada adolescenţei mele, în parte pentru că părinţii mei m-au lăsat să fac propriile alegeri, fără să se implice activ. A fost cumva la modul “Este viaţa ta. Dacă vei avea nevoie de noi, suntem aici. În rest, vânt din pupă!” Cred că am crescut destul de frumos.
6. Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?
Pasiuni? Adică ce ştiu să fac sau ce îmi place să fac?
Ştiu să desenez, sunt chiar bunicică la capitolul ăsta. Fac bijuterii şi îmi confecţionez haine. Cât despre CE îmi place, cam cât timp ai la dispoziţie? 🙂
Îmi place să citesc, deşi în ultima vreme “timpul liber” şi cu mine am intentat divorţ (se pare că “timpul liber” s-a simţit neglijat şi a invocate nepotrivire de caracter). Îmi place să mă uit la serii/seriale (sunt mega-ultra fan The Walking Dead). Îmi plac filmele şi prefer genul horror, iar la comedii nu râd, spre disperarea jumătăţii mele mai bune. Sunt îngrozitor de comodă şi leneşă, aşa că –surpriză!!!- nu sunt pasionată de călătorii şi nu mi-am propus, cel puţin deocamdată, să văd lumea. Cât despre muzică…..Rock on!!! Îi mulţumesc cu acesta ocazie celui care a inventat minunatul device „hands-free”. Aşa pot să zâmbesc dimineaţa în metrou ascultând Lacrimosa.
Oana Arion împreună cu Gabriélle Güvenel, vă aşteaptă sâmbătă 20.02.2016, orele 14, la o întâlnire neconvenţională la cafeneaua Ritual (Piata Amzei, nr. 29). Două tinere autoare, două prietene care îşi aşteaptă prietenii să stea la o şueta în faţă cu o cafeluţă aburindă discutând despre nimicuri şi despre cărţi.
Ţinută: Blugi! 🙂
Mai multe detalii găsiţi aici: Neconventional
Mulţumesc Oana că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi Mili & Iasmy!
Super interviu!Aceeasi Cici pe care o cunosc!
Bravo Arci!
felicitari Oana,un om minunat,ma bucur sa ma numar printre prieteni tai!felicitari Arci,superb interviu locco_smiley_10
Ce -mi place Oana. Stiu deja ca esti o minune de om. Ma bucur ca Arci ne ajuta sa te cunoastem mai bine. Va felicit si va pupacesc tare de tot
Te pup!
„Atunci ne-am şi sărutat pentru prima oară. Zece ani mai târziu… m-am măritat cu el!” Superb ! Felicitari autoarei ! Felicitari, Arci ! Un interviu minunat ! locco_smiley_10 locco_smiley_10
Ma bucur ca, datorita acestui interviu am reusit sa aflu cate ceva despre Oana Arion. Felicitari!
Voci, un interviu….deosebit ! Felicitari, doamna autoare! Bravo Arci!
Foarte frumos! Felicitari, Arci si Oana!
Un interviu..altfel! Felicitari Arci ! Bravo Oana!
Haios interviul! Haioasă autoarea, amuzantă și foarte sinceră, puțin oameni recunosc că sunt leneși și aceia chiar nu sunt! Ca o coincidență, și mie mi se spune Cici. Te pup, Cici, succes în tot ce faci, succes, Arci și echipa Literatura pe tocuri.
Te pup, Cici 🙂
Super interviul! Imi place autoarea si mi-a placut si cartea! Felicitari, Oana si D-na Arci!
Un interviu grozav de simpatic, ca mai toate cele care o au in prin plan pe Oana… Felicitari Arcidalia pentru alegerea intrebarilor!
multumesc!intrebarile sint cam aceleasi doar autorii sint diferiti.
ma bucur sa vad inca odata ca raspunsurile sint cam asa cum i-am intuit pe autori citindu-le cartile.
felicitari oana,succes in continuare,astept cu nerabdare continuarea.
Multumesc mult, draga mea!
Un interviu care m-a fascinat si mi-a adus un zambet pe buze . Pup, fetelor. Felicitari!
Va multumesc tuturor! 🙂
Felicitari! Mi-a placut mult interviul. Raspunsurile m-au facut sa zambesc 🙂
Felicitari pentru interviu! Inedite raspunsuri, in stilul binecunoscut!
Succes mult in continuare!
Felicitări pentru interviu, Oana și Arci locco_smiley_37
Simplu-Oana cea pe care o cunosc eu! Mi-a placut maxim! Felicitari doamnelor!
Esti lenesa? Si eu! 😛 Sunt extrem de comoda imi place sa spun. locco_smiley_15 Felicitari, mi-a placut! Si mi-a placut si cartea!
Multumesc!