ISIS: Negustorii de oameni de Loretta Napoleoni-recenzie

 ISIS: Negustorii de oameni, de Loretta Napoleoni-recenzie

Titlu original: „Mercanti di uomini: Il traffico di ostaggi e migranti che finanzia il Jihadismo”

Editura: Corint

Colecția Istorie

Număr de pagini: 304

   Dintotdeauna m-au fascinat și în același timp impresionat poveștile oamenilor care au fost nevoiți să sufere traumele răpirilor din dorința de a înțelege modul în care aceștia se pot recupera după o astfel de experiență și, totodată, mi-am dorit să știu mai multe despre modul în care operează organizațiile teroriste și motivele care stau la baza acțiunilor distructive întreprinse de ele. Aceste gânduri mi-au fost alimentate de evenimentele recente cu privire la criza imigranților și atentatele ce au lovit Europa în ultima perioadă și m-au determinat să citesc cartea semnată de Loretta Napoleoni, „ISIS: Negustorii de oameni”, pentru a-mi face o imagine mai clară despre fenomene, dincolo de ceea ce prezintă presa și autoritățile.

   Fenomenul răpirilor a căpătat amploare odată cu legea Patriot Act, promulgată în octombrie 2001 în SUA. Aceasta urmărea reducerea drepturilor civile ale americanilor, sporirea supravegherii din partea guvernului și stabilirea de reguli noi în domeniul financiar și bancar pentru a perturba fluxul internațional de venituri provenite din săvârșirea de infracțiuni și spălări de bani în dolari americani. Astfel, cartelul columbian al drogurilor a fost silit să găsească alte rute de contrabandă spre Europa și alte moduri de spălare a câștigurilor obținute pe căi ilicite, iar ruta aleasă a fost prin Africa de Vest și Sahel. Odată cu această situație, gruparea s-a reorientat asupra răpirilor de persoane străine, de pe urma cărora putea obține venituri semnificative în euro, sub forma răscumpărărilor din partea țărilor de origine ale victimelor. Afacerea a prosperat rapid mai ales ca urmare a faptului că vestea răpirilor nu s-a răspândit suficient de repede, turiștii venind în continuare din Europa în zonele periculoase din dorința de a se relaxa și a vizita diverse obiective turistice. De asemenea, politica statelor de a plăti răscumpărările încuraja practicile cartelurilor.

   Cu timpul însă, zvonurile despre răpirile din Africa și Sahel s-au răspândit, iar turiștii au încetat să mai vină. Totuși, exemplul cartelurilor a fost preluat de grupările jihadiste, care pentru a-și finanța activitățile, au început să utilizeze aceleași practici. Țintele principale erau reprezentate de jurnaliști, în special freelanceri, voluntari care activau în zonă și turiști. La început sumele de răscumpărare erau de ordinul sutelor de mii, însă odată ce grupările mai mari au preluat frâiele industriei, guvernele au ajuns să plătească milioane pentru a-și aduce cetățenii în siguranță înapoi acasă. Însă pe cât de profitabilă era întreaga afacere, grupările erau nevoite să se confrunte și cu anumite piedici din partea țărilor care nu erau dispuse să negocieze cu teroriști. Astfel, și-au continuat activitatea în această zonă, dar au ajuns să o îmbine și cu traficul de imigranți. Foarte mulți oameni din zonele de război voiau să se stabilească în Europa pentru a se feri din calea pericolelor, iar grupările teroriste au profitat exact de această slăbiciune și au început să facă trafic de persoane la scară largă. Dar reușeau oare acești oameni disperați să-și asigure libertatea și o călătorie sigură plătind o sumă de bani unor traficanți? Răspunsul este nu, pentru că odată ajunși pe mâna traficanților, intrau într-un fel proces ciclic aproape fără sfârșit în care erau vânduți și răpiți de nenumărate ori până ce reușeau în final să scape (asta dacă aveau puțin noroc).

„Crezusem că voi călători de la Sudan la Kufra, de la Kufra la Tripoli și apoi în Italia. […] Însă în loc să ajung în Italia, am fost plimbat de pe coasta libiană la Kufra, fiind cumpărat și vândut de cinci ori și răpit de șapte ori.”

  Traficul de persoane și răpirile constituie o adevărată industrie pentru grupări jihadiste precum ISIS, fiind organizată ca o piramidă a crimei. La baza ei se găsesc proprietarii de taxiuri care aduc migranții la locurile de îmbarcare, proprietarii de prăvălii aflate de-a lungul rutele străbătute (care sunt adesea la fel de amărâți precum emigranții economici) și polițiștii și militarii care îi jefuiesc pe emigranți la punctele de control. La vârf se află negustorii de oameni și traficanții de droguri care se ascund în camioanele ponosite umplute până la refuz cu oameni disperați. Pe lângă acest caracter organizat al întregului fenomen, care ajută la evoluția sa, există alte trei aspecte importante ce îl alimentează. În primul rând, politica statelor de a negocia cu teroriștii și de a plăti răscumpărările, punând astfel un preț pe viața unor oameni. Puteți crede că aceasta ar fi singura alternativă pentru victime de a se întoarce în siguranță acasă, dar de fapt lucrurile nu stau așa.

„Guvernele îi clasifică într-adevăr pe ostatici în ordinea importanței și stabilește răscumpărarea pe care sunt dispuse să o plătească pentru viețile lor. Cu alte cuvinte, nu numai răpitorii, ci și guvernele atribuie prețuri diferite unor ostatici diferiți, considerând o viață mai importantă decât alta.”

   Organizații precum DRC (Danish Refugee Council) vin cu soluții alternative, care ar putea fi mult mai eficiente decât cele practicate de guverne. Spre exemplu, „abordarea DRC, care poate fi definită ca flexibilă comparativ cu protoculul pentru răpiri al guvernelor, se bazează pe câteva principii vitale: viața unui om nu are preț, misiunile înarmate de eliberare trebuie evitate și o soluție pașnică în cazul unei răpiri poate fi adesea găsită prin implicarea în negocieri a populației locale.” În al doilea rând, jurnaliștii și turiștii în special ar trebui să asculte sfaturile persoanelor autorizate și să nu mai viziteze zonele periculoase din dorința de a surprinde evenimente senzaționale pe care să le relateze ulterior. Siguranța lor ar trebui să fie pe primul loc și nu potențiala știre. Mulți jurnaliști freelanceri nu au ascultat sfaturile de a nu petrece noaptea în Siria și au sfârșit prin a fi răpiți.

„Risc ridicat, bani puțini și niciun beneficiu: acestea sunt caracteristicile principale ale reportajelor de război făcute de freelanceri în Orientul Mijlociu.”

   Nu în ultimul rând, grupările jihadiste profită de tinerii care se simt inadaptați, neînțeleși în societățile din care provin și îi atrag cu promisiunea unei vieți pline de satisfacții și un scop măreț, iar mai apoi îi îndoctrinează pentru a-i determina să lupte de partea lor. Din păcate, cei ce realizează pericolele, reușesc cu greu să mai scape și să se întoarcă acasă.

„De mulți ani, tineri sunt răpiți în Siria, atât cu trupul cât și cu mintea. Ei au intrat în vizuina leului fără nicio cunoștință asupra pericolelor ce-i așteaptă, cu ideea absurdă că o asemenea călătorie le-ar putea oferi salvarea de la o viață în Occident care nu le plăcea sau pe care n-o doreau. Ei acționaseră, crezând că demonstrarea propriilor competențe în colțul cel mai întunecat al satului global nu este doar posibilă, ci chiar necesară pentru a se reinventa.”

   Așadar, „ISIS: Negustorii de oameni” este o carte care m-a șocat și m-a făcut să înțeleg că fenomenul răpirilor și al traficului de persoane nu poartă doar vina organizațiilor extremiste, ci și a noastră, a țărilor care prin negocierile și politicile practicate reușesc să-l alimenteze și să-l încurajeze să meargă mai departe și a oamenilor care prin inconștiența lor se transformă singuri în carne de tun. O recomand tuturor celor care sunt interesați să afle mai mult despre această industrie, care vor să înțeleagă ceea ce se întâmplă în realitate în țări precum Siria (și nu ceea ce ni se prezintă în presă) și de ce tot mai mulți oameni fug din calea pericolelor și vor să refugieze în Europa. Noi vrem să ne închidem porțile, dar ne gândim oare prin ce orori trec ei până reușesc să ajungă aici?

Cartea ISIS: Negustorii de oameni de Loretta Napoleoni a fost oferită de Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti