istoria cuplurilor regale

Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini, de Jean-François Solnon – recenzie

Istoria cuplurilor regale

Autor: Jean-François Solnon

Titlul original: Les couples royaux dans l’histoire. Le pouvoir à quatre mains

Traducere din limba franceză: Mihaela Stan

Editura: Nemira

Anul apariției: 2018

Gen: Istorie, Non-ficțiune

Număr de pagini: 360

   Istoria cuplurilor regale – Jean-François Solnon – recenzie carte

      Jean-François Solnon, născut în 1947, este un cunoscut istoric francez. Doctor în istorie și în litere, este profesor emerit de istorie modernă la Universitatea din Besançon. Specializat în Vechiul Regim și în Imperiul Otoman, a publicat în decursul timpului o mulțime de eseuri, studii și biografii, pentru care a fost recompensat cu numeroase premii și distincții. Dintre scrierile sale, amintim: Le Goût des rois (2015), Louis XIV, vérités et légendes (2015), L’Empire Ottoman et l’Europe (2017). Este autorul mai multor volume despre Versailles, cel mai recent, Versailles. Vérités et légendes, apărând în 2017.

Este arta guvernării un privilegiu exclusiv masculin?

      Ce ar fi un suveran fără consoarta lui?

      Cum ar fi arătat istoria, dacă femeile nu ar fi stăpânit din umbră sau la vedere?

   Cu aceste întrebări în minte pornește cititorul volumului ,,Istoria cuplurilor regale” într-o fermecătoare călătorie în timp, ce are drept obiectiv familiarizarea sa cu cele 11 cupluri regale/imperiale pe care istoricul Jean-François alege să le descrie  în paginile cărții de față. Trei întrebări, la care am fi surprinși să aflăm răspunsuri diferite din partea unor interlocutori mai mult sau mai puțin obiectivi, dar pe care autorul le tratează cu seriozitate, bazându-se pe o documentare temeinică în încercarea de a ne oferi o viziune cât mai aproape posibil de cea veritabilă.

   ,,Istoria cuplurilor regale”, deși, la prima vedere, un manual de istorie al regalității și al femeilor cu fler de conducător, se dovedește a fi mai mult decât atât, și anume o lectură intrigantă, ce deschide apetitul pentru istorie, pentru secretele ascunse de ochii lumii, o lucrare scrisă într-un stil romanțat, accesibil publicului larg și, totodată, bine cântărit, astfel încât să nu se îndepărteze prea tare de rigoarea științifică.

   Solnon alege cu grijă cuplurile aduse în discuție, mizând, deopotrivă, pe celebritatea unora, respectiv pe relevanța altora pentru tema propusă. Așa cum recunoaște încă din introducere, regentele, reginele domnitoare ori simplele regine consoarte cu putere de decizie au existat într-o măsură semnificativă de-a lungul istoriei, atât în Europa, cât și în Orient, fie că ne referim la Imperiul Otoman ori la China. Însă volumul autorului francez nu se focalizează pe femeile conducătoare, ci reliefează cuplurile în care puterea a fost împărțită între soți, într-o mai mică sau mai mare măsură, încercându-se, pe cât posibil, ca niciunul dintre cei doi să nu fie neglijat, dat la o parte de condeiul istoricului.

   Incursiunea pe la marile Curți Regale ale bătrânului continent se dovedește a fi absolut încântătoare, autorul izbutind să surprindă atmosfera epocilor evocate cu mentalități, cu viziuni distincte asupra puterii și a vieții, să creioneze o culoare locală cu măiestria unui artist și, bineînțeles, să poziționeze cuplurile în contextul socio-politico-istoric, necesar înțelegerii poziției și rolului lor, raporturilor cu supușii, cu statele vecine ș.a.m.d.

  Cele 11 cupluri regale/imperiale abordate în ,,Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini” sunt în ordinea prezentării lor:

  • Iustinian și Teodora (împărații Imperiului Bizantin, căsătoriți în perioada 524-548)
  • Carol al VI-lea și Isabeau de Bavaria (regii Franței, 1385-1422)
  • Isabela de Castilia și Ferdinand de Aragon (regii Spaniei, 1469-1504)
  • Ludovic al XIII-lea și Ana de Austria (cuplul regal francez în perioada 1615-1643)
  • Ferdinand al IV-lea și Maria Carolina de Neapole (regatul Neapolelui, 1768-1814)
  • Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta (regii Franței până la Revoluția Franceză, 1770-1793)
  • Frederic Wilhelm al III-lea și Luiza a Prusiei (cuplul imperial prusac, 1793-1810)
  • Victoria I și Albert (cuplul regal britanic, 1840-1861)
  • Napoleon al III-lea și Eugenia (împărații Franței între 1853 și 1873)
  • Franz Joseph și Elisabeta de Austria, cunoscută ca și Sissi (Imperiul Habsburgic, 1854-1898)
  • Nicolae al II-lea și Aleksandra (ultimul cuplu țarist, 1894-1918)

Nicolae al II-lea și Alexandra

   În continuare, mă voi limita la a prezenta trei dintre cuplurile mai sus menționate, rămânând ca voi să le descoperiți și pe restul, fiecare mai surprinzător și mai deosebit decât celelalte.

   Iustinian și Teodora au format un cuplu imperial exemplar, am putea spune. În ciuda originii ei îndoielnice și a diferenței imense de clasă socială dintre cei doi, nimic și nimeni nu l-a împiedicat pe Iustinian să se însoare cu frumoasa Teodora, devenită soție și tovarășă a sa. La vremuri de nevoie, Revolta Nika spre exemplu, Teodora a dat dovadă de o tărie de caracter impresionantă pentru o femeie, demonstrându-i împăratului și posteriorității faptul că-și merită noul statut, acela de împărăteasă, și puterea de conducere. Fie că vorbim de politică, fie de probleme și conflicte religioase, Teodora nu s-a limitat la un rol ceremonial. Nu degeaba istoria îi consemnează pe Iustinian și Teodora laolaltă, inseparabili, așa cum au fost și în timpul mariajului lor de aproape un sfert de veac.

   Povestea Isabelei de Castilia și a lui Ferdinand de Aragon constituie, în opinia mea, una dintre cele mai frumoase și interesante, punând cititorul pe gânduri. În urma mariajului lor, bazat cel mai probabil pe interese politice și pe dorința Isabelei de a-și păstra și consolida autoritatea în calitate de regină domnitoare a Castiliei, a luat naștere, cel puțin în chip simbolic, statul medieval spaniol, strămoșul celui de astăzi. Fără a ține seama de părerile celor din jur, Isabela și Ferdinand s-au căsătorit și au domnit în cele două regate, fără a le unifica în adevăratul sens al cuvântului. Deși, aparent, rolul politic al ei era predominant, nici al lui nu poate fi dat la o parte, cuplul împărțindu-și sarcinile și prerogativele și dovedind o capacitate extraordinară de a colabora. Uimitor, din perspectiva cititorului secolului al XXI-lea!

   Nu în cele din urmă, se cuvine să-i pomenim pe Victoria și pe Albert, reprezentanții unei epoci, al cărei model l-au constituit, stârnind și astăzi interesul istoricilor și al opiniei publice, așa cum o dovedesc numeroasele filme/seriale și cărți realizate și popularizate în ultimii ani. Victoria l-a dominat pe Albert, descendent al familiei de Saxa-Coburg și Gotha, grație  poziției sale de Regină a Angliei, de stăpână asupra unui imperiu colonial? Sau Albert e cel care a condus-o, în mod abil, pe tânăra și neexperimentata regină? Părerile sunt împărțite, însă nu există niciun dubiu că cei doi s-au iubit extrem de mult, că au cooperat și că, împreună, au înfăptuit lucruri mărețe. Pentru țara lor, dar și pentru lumea modernă. Căsnicia lor poate fi asemănată  cu un concert de pian… la patru mâini!

Victoria I și Albert, înconjurați de copiii cuplului

   La finalul acestei cărți, în mintea cititorului se schițează câteva răspunsuri la întrebările sub auspiciile cărora s-a realizat lectura. Poate fi considerată greșită impresia conform căreia guvernarea și tot ce ține de ea sunt destinate exclusiv bărbaților. De asemenea, se dovedește necesar ca analiza unui monarh și a unui om politic în general să aibă în vedere și poziția/influența partenerului de viață, căci de foarte multe ori, de-a lungul timpului, viața personală a conducătorilor și-a pus vizibil amprenta asupra deciziilor, comportamentului lor. Cum ar fi arătat istoria fără femeile care au stăpânit din umbră sau la vedere? Hmm, fadă, aș putea spune în primă instanță. Dar, de fapt, ar fi fost imposibil, căci, la urma urmei, orice rege își are regina, la fel cum orice naș își are nașul.

   Vă recomand cu mare drag ,,Istoria cuplurilor regale”, o scriere solicitantă, dar nespus de plăcută și de atrăgătoare! Vă invit să descoperiți cele 11 cupluri și să vă aventurați într-o lume marcată de elementul politic, de intrigi, de putere, de patima iubirii, în care timpul și-a spus cuvântul.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Istoria cuplurilor regale. Puterea la patru mâini, de Jean-François Solnon poate fi comandată de pe site-ul Editura NEMIRA

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.