La vest de răsărit, de Violeta Ungureanu – Editura UP – recenzie

La vest de răsărit

Violeta Ungureanu

Editura UP

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 304

    „-Știi că ți-am povestit […] despre acel loc, al predării totale în tenebrele din tine, pentru ca de acolo să ieși o altă persoană? Eu îl numesc la vest de răsărit. Acolo unde toate oximoroanele se întâlnesc și se disipă unul în altul și unde oricât ai vrea pe cineva lângă tine, poți rătăci doar tu, pus în fața a două opțiuni: să te dizolvi de prea multă ardere sau, după ce arzi de tot, să ieși de acolo tot tu, dar fundamental diferit.”

   Romanul de debut, lansat de curând, al Violetei Ungureanu poartă în cuvintele lui multe emoții. Tânăra autoare are puterea de a-ți vorbi pentru 300 de pagini cu o voce care nu doar te fascinează și te captivează, ci te face să și simți cu fiecare nerv și por o poveste ce atârnă greu pe suflet, te întristează, te bucură. „La vest de răsărit” intrigă în primul rând prin alegerea foarte muzicală a titlului, o alăturare de cuvinte care te face să reflectezi: poate acel punct cardinal este mai mult decât atât, iar noi am fost de multe ori orbi semnificației lui, poate acele locuri luminate sunt surse, pe care le-am ignorat, ale unei puteri intrinsece. Însă, în esență, cartea este un colț de viață pe care îl trăiești în profunzimea lui, o viață cu laturile ei bune și mai puțin bune, un drum pavat de soartă cu iubire, tragedie, durere, regret, dar și fericire. Romanul Violetei Ungureanu nu este o singură poveste, a unui singur personaj; împletește cumpenele și suspinele unor categorii de persoane cu care empatizezi într-un mod puternic, asociază întâmplări care compun o poveste cu multe puncte care te emoționează și, în același timp, te țin în suspans, neștiind la ce final să te aștepți.

   „La vest de răsărit” poartă încă din primele rânduri un sentiment apăsător, de tristețe și durere. Personajul principal, Gabriel Stancu, are secrete care instalează un mister de pe urma căruia cu greu răsufli ușurat. Construcția romanului este una de așa natură încât te păcălește să crezi o anume traiectorie a poveștii, să prevezi punctul culminant, însă acțiunea este îmbrăcată într-o iluzie pe cât de frumoasă, pe atât de neașteptată. Autoarea s-a folosit de detalii care sporesc cu fiecare pagină anticipația, plăcerea de a descoperi mai mult, elemente de scriere dramatică, romantică – ușor erotică -, care se leagă armonios. Fiecare personaj sau scenă are un rol bine definit și nu este lăsat la voia întâmplării, plusând de fiecare dată cu imagini care vibrează.

„Când am văzut-o pentru prima oară, nu a fost o explozie a universului, Pământul nu a început să se rotească mai repede în jurul Soarelui, ci dimpotrivă. Timpul parcă s-a oprit în loc.”

   Gabriel Stancu este unul din puținele personaje masculine, care jucând rol principal, transmite o colecție de trăiri ce te lasă cu ochii înlăcrimați. Bărbatul de aproape 30 de ani nu ai crede că prin viața lui prezent monotonă, cu aceeași rutină de a merge la locul de muncă și de a reveni în apartamentul auster, riguros ordonat, înconjurat de o singurătate apăsătoare, poate să ascundă o latură întunecată, un secret dureros, un suflet sfâșiat. A părăsit orașul natal – Clujul – în urmă cu zece ani și a ales Bucureștiul, la sute de kilometri distanță de un trecut care, totuși, îl urmărește necontenit. S-a înstrăinat de mama sa, fratele lui geamăn – Mihail – este de negăsit, fantoma unei tinereți jucată pe muchie de cuțit îl bântuie, iar amintirile iubitei vor să evadeze din Cutia Pandorei. Gabriel își renegă iertarea pentru un gest necugetat care l-a marcat pe viață, însă când o întâlnește pe Alexia Soare înfruntarea trecutului este iminentă.

„-Mi-a spus că ai un magnetism ciudat, dar nu a știut cum să descrie exact felul ăsta în care te uiți la toți invitații, de parcă le spui fără cuvinte că acasă, în pivnița ta, te așteaptă o fată legată și dezbrăcată. Iar tu de abia aștepţi să scapi de toată lumea din jurul tău și să ajungi la ea, nu pentru sex, ci doar să stai să o privești cum suferă, fără să faci nimic, fără măcar să te excite chestia asta! Tu doar îi faci poze, în timp ce ea te imploră din priviri să o eliberezi de acolo, dar nu vrei asta. Pentru că știi că acolo e locul ei.”

   Relația lui cu Alexia îl scoate din rutină, iar exuberanța femeii îl face din nou să se îndrăgostească, să trăiască. Alexia îl citește pe Gabriel ca pe o carte deschisă, vede dincolo de negura cu care s-a aliat și îl pune față în față cu fricile lui. Însă pe câte ascunde Gabriel, tot pe atât ascunde și Alexia, două suflete pe care destinul le-a adus împreună pentru a găsi salvare unul în privirea celuilalt. Dar cât de puternici sunt demonii lor, cum vor izbuti provocării vieții?

   Gabriel flirtează, cucerește, dar nu se dăruiește niciunei femei. Elena, colega de la muncă, Ioana, barmanița care îl servește cu cafea în fiecare zi, sunt considerate doar prietene, singurele persoane cu care, de altfel, își petrece parte din timp. Alexia este ca o furtună de vară, dă buzna în viața lui, iar apoi dispare la fel de repede precum a apărut. Timpul petrecut alături de ea este intens, dar persoana ei este de nedeslușit. Cei doi pornesc un fel de joc la două capete, o misiune de a dezvălui tainele Cutiilor Pandorei pe care cei doi le feresc de ochii celorlalți – un trecut și un viitor.

   „La vest de răsărit” este o călătorie a descoperirii, a iertării, a acceptării și a vieții, un urcuș periculos pe meterezele iubirii, un sentiment care te doboară dar te și ridică. Povestea lui Gabriel, a Alexiei, dar și a celorlalte personaje care îmbogățesc acțiunea, este tristă și fericită în același timp. Fiecare a învățat și a găsit acel „la vest de răsărit” unde s-au împăcat cu sinele și au găsit puterea de a continua, câte o scurtă lecție de luat în seamă. Cartea are o intrigă ce se întrepătrunde cu trăirile fiecăruia – autor, cititor, personaj – și transmite prea multe pentru a o reduce la doar câteva idei principale. Pe cât de simplu ar părea că este o poveste de iubire, o dramă, pe atât se complică și devine mai mult prin emoțiile pe care le transmite, misterul intens, secretele personajelor, pasiunea.

Violeta Ungureanu scrie din suflet pentru suflet. Experimentezi în scrierea ei și ascensiunea, și declinul, lacrimi și zâmbete, înflăcărare și durere, speranță și curaj.

Cartea La vest de răsărit, de Violeta Ungureanu o găsiţi pe site-ul Editura UP.

Autori români

Recenzii cărţi