Mary și… keea ke pare

   Se spune că fiecare om pe care-l întâlnești în existența aceasta, vine cu o lecție de viață pentru tine, te ajută, într-un fel sau altul, să evoluezi. Desigur, până la această vârstă am întâlnit destul de mulți oameni care au avut un rol important în viața mea, care au avut o lecție de transmis.

   Nu știu ce lecție are de transmis Mary, dar, cu siguranță nu e lecția de română. Am întâlnit-o într-o după-amiază de sâmbătă. Căuta un cadou pentru o prietenă de-a sa. Fire sociabilă, Mary a început să comunice instant cu cei din jurul său. Așa am aflat că era în căutarea unei cărți pe care să o ofere prietenei sale, cu ocazia zilei onomastice.

Am încercat să-i sugerez câteva titluri, însă nimic nu părea pe placul lui Mary:

-Nuuuu… asta are decât test, eu caut ceva care să aibe și pozici…

   Atunci am înțeles că Mary era o persoană adaptată la trendul actual de distrugere a limbii române, însă nu am îndrăznit să o corectez. Siguranța cu care pronunța fiecare cuvânt și expresia de satisfacție pe care o avea atunci când își auzea cuvintele răspândindu-se cu ecou în sală, m-au pus într-un soi de transă, de spectator incapabil să reacționez la numeroasele incidente gramaticale cauzate de tânăra cu diploma universitară și cu pretențiile aferente.

  Am schimbat și id-urile de Facebook, dar Mary s-a arătat iritată de faptul că eu aveam „decât Facebook”, nu și Instagram, Twitter sau alte rețele sociale.

   Conversând cu Mary pe Facebook, au fost multe momente în care a ales să se confeseze. Mi-a spus că foarte multă lume o percepe ca fiind superficială… și ea nu e. Mi-a spus că e decât o fată care vrea să facă ceva cu viața sa, că nu vrea să se plaftoneze. Nu știam ce înseamnă „a te plaftona”, dar i-am urat succes.

   În fiecare zi, postările lui Mary aveau numeroase aprecieri. Într-o seară, a postat o fotografie cu ea împreună cu o vedetă de muzică pop din țara noastră, iar la status a scris: „Am avut oroarea să-l cunosc pe marele star… știu că multe fete mă invidiește, dar astae viatza”. În mesaj privat m-a rugat să-i dau like, astfel ca postarea sa să devină cât mai vizibilă în fluxul general.

   În altă zi, a postat o fotografie în care se săruta cu un băiat, iar la status a scris: „Nu e keea ke pare… santem decât prieteni”. La această postare s-au iscat valuri. La comentarii, o altă fată i-a scris: „Nu e frumos k să te săruți cu el, săți fie rushine te sărutzi cu bărbatul altei”. Vizibil enervată, Mary i-a răspuns: „Dak tu nu shtii sal tzii langa tine, este fix problema ta, eu am facut decât keea ke am simțit și el”.

   În fine… cineva a pus punct disputei la un moment dat, scriind câteva vorbe pline de duh și înțelepciune: „Cnd viatza dă lamaie, vă limonadă pe aman2”.

   A urmat ziua lui Mary. Un admirator i-a scris pe  pagină: „La Mulț An celor care azi poartă numele Maria”, iar Mary a fost fascinată de bunul simț al băiatului (păcat – am gândit eu – că nu are și simțul limbii române).

   În încheiere, nu pot să nu mă întreb dacă keea ke se vede e keea ke pare… și mă mai întreb dacă limba română e pe mâini bune…

    Atențiune! Acest material este decât un pamflet!

 

 

Rodica Pușcașu-Redactor/ Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

14 COMMENTS

  1. Articolul tau reflecta realitatea a ceea ce se intampla pe Facebook. Am vazut multe astfel de exprimari si cuvinte stalcite. Mai grav este faptul ca foarte multi din cei care scriu asa au niste diplome in buzunar.

    • Așa este, Iasmy! Am întâlnit și eu multe persoane cu diplome și chiar cu funcții importante și mm-au frapat cu modul în care foloseau limba română… sau o stâlceau mai bine zis.

  2. O realitate in care traim si din pacate ea tinde sa se amplifice. Nu stiu cine poarta vina, dar este la moda sa fii “keea ke pare”, in cazul in care iesi din format, deja esti dat la o parte.

    • Din păcate, așa este. Dar trebuie să credem că se vor găsi oameni și resurse cu ajutorul cărora limba română va fi respectată la adevărata sa valoare.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.