Moartea tăcută, de Volker Kutscher – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Moartea tăcută

Volker Kutscher

Editura Lebăda Neagră 

DER  STUMME  TOD. GEREON  RATHS   ZWEITER  FALL

Traducere din germană: Mădălina Tvardochlib

Numar de pagini: 680

  “Volker Kutscher (n. 26 decembrie 1962) este un romancier german născut în Lindlar, Renania de Nord‑Westfalia. A studiat limba ger­mană, filosofie și istorie, iar mai târziu, înainte de a‑și începe cariera de romancier, a lucrat ca redactor de ziar.

  În 1996, a publicat primul său thriller, Bullenmord, urmat de alte două cărți apărute în 1998 și în 2003. Este cunoscut mai ales pentru seria Gereon Rath, care a constituit sursa de inspirație a serialului de televiziune Babylon Berlin. Gereon Rath, la care a început să lucreze în 2000, a avut succes imediat. A fost distins cu Premiul Berlin Krimi‑Fuchs Crime Writers Prize în 2011 și a vândut peste un milion de exemplare în întreaga lume. Publicată de Kiepenheuer & Witsch, seria este alcătuită în prezent din opt romane, primul fiind Der nasse Fisch (Peștele ud) (2007), ), a cărui acțiune se petrece în 1929. În curând, la Editura Lebăda Neagră va apărea ,,Der stumme Tod” (,,Moartea tăcută”), următorul roman al lui Volker Kutscher din seria ,,Gereon Rath”.”

“Berlin, martie 1930. Moartea unei actrițe îl conduce pe comisarul Rath la studiourile cinematografice din Berlin. Betty Winter a fost ucisă de un reflector în timp ce filma un film sonor. Rath descoperă curând dovezi care sugerează o crimă. Presupunerile sale nu sunt agreate de colegi, astfel încât el se vede nevoit să investigheze cazul singur. Când o a doua actriță este găsită moartă, lucrurile devin și mai încurcate. Cadavrului îi lipsesc corzile vocale.

Astfel, comisarul Gereon Rath face cunoștință cu latura întunecată a strălucirii unei industrii cinematografice aflată într-un moment de criză. Filmul sonor cucerește din ce în ce mai mult marele ecran, lăsând pe dinafară mulți producători, proprietari de cinematografe și actori de film mut.”

  Volker Kutscher ne surprinde cu  o nouă carte, un roman cu o multitudine de crime petrecute în Berlin, în perioada apariției filmului cu sonor.

  Studiourile mai mici încercau să dea lovitura și să se remarce cu primele filme  cu sonor. Nu era ușor să treacă de la filmul mut la o nouă etapă:trebuia ca vocea actorului să fie potrivită, scenariul făcut cu ajustările de rigoare, aparatura modificată, modul de filmare și redare, locațiile izolate și spațiul folosit judicios, ca să se evite ecoul. Unele companii  mici fie fuseseră vândute fie se aliaseră cu un gigant, dar mai erau și din cei care nu voiau să renunțe și încercau să răzbească, chiar căutând sponsori.

  Nu era destul zbaterea acestora pentru a face filme și a supraviețui, mai trebuiau să riposteze și să încerce să țină piept sau să-i lămurească pe cei care voiau să existe în continuare filmul mut, pentru că ei considerau că asta înseamnă artă adevărată:

“Va servi filmul sonor celor neînsufletiti?  Dragul meu public, doar de noi depinde cui îi va servi” (Fritz von  Unruh-1929)

“Vocea artistului se auzea foarte bine prin difuzor, iar particularitățile lingvistice nepotrivite filmului sonor pot fi cu ușurință remediate”(  Film- Kurier-1929)

  Pe fundalul concurenței dintre Bellmann-de la Casa de Producție La Belle și a lui Oppenberg- de la Casa de Film Montana, încep să se întâmple tot felul de evenimente. La început totul  pare sabotaj, dar cercetările aduc noi date.

  Prima victimă moare pe platoul de filmare, un reflector care cade, un soț care aruncă apă, o electrocutare, și Betty Winter, un mare star, moare.

  Încep cercetările, Bellmann învinuind cealaltă casă de filme, dar cel considerat vinovat va fi exonerat. Da urmărise și voise să saboteze aparatul de filmat, sperând să încetinească filmările, dar cineva profitase, reconectase instalația și omorâse actrița.

Cine și de ce? Veți afla citind.

  Oppenberg, care-l cunoștea pe  Gereon Rath, îi cere să facă cercetări în secret și pentru el, să afle ce s-a întâmplat cu actrița și iubirea lui Vivian Franck, care dispăruse înainte de începerea filmărilor.  Nu-i stătea în fire să nu fie prezentă pe platouri, chiar dacă mai avea mici aventuri, așa că Oppenberg anunțase  dispariția, dar poliția se amuzase și nu-l luase în serios. În fond era o frumusețe care poate avea o aventură, doar era o actrița!!!

  Este găsit cadavrul lui Vivian într-un cinematograf închis, se constată că fusese ucisă cam în perioada când murise și Betty.

  La propunerea lui Rath poliția cercetează cinematografele închise și găsesc cadavrul unei alte actrițe Jeanette Fastre. Acasă la ea găsesc un cățel, care va deveni companionul lui Rath.

Ce le lega oare pe cele trei actrițe?

  Preferința pentru  Kiwi (fruct exotic găsibil în acea perioadă doar la chinezi), iar la ultimele două moartea fusese cauzată de hipoglicemie, datorată unei supradoze cu insulină, mai mult le fuseseră îndepărtate chirurgical coardele vocale.

  Moartea maşinistului clarifică unele lucruri în primul caz, vinovatul în cazul lui Betty fiind cineva din anturajul ei și veți vedea citind cartea cum și de ce a ucis.

  În cazul celorlalte două actrițe era altcineva. Cineva care iubea filmele fără sonor și arta  mută, cineva complet neașteptat.

De ce  le ucide ? De ce le scoate corzile vocale? De ce folosea insulină?

  Autorul ne dă unele indicii pe parcursul cărții intercalând mici capitole din care vom înțelege evoluția criminalului și motivele lui, o adevărată tragedie și nebunie.

  Toate evenimentele, cercetările, căutările, se petrec pe fondul relațiilor explozive dintre colegi, simplii polițiști sau șefi.

  Tatăl lui Rath, șef la Criminalistică în Koln, îi cere să descopere și un șantajist, care-l amenința pe primarul lor, ceea ce el va rezolva.

  Mai mult, Rath nu e obișnuit să suporte ordine date cu rea credință,îi place să cerceteze de unul singur, dar are mereu probleme cu unii colegi și chiar cu comisarul șef Bohm, care nu-l suportă  pentru  că-și dă seama că este un detectiv valoros,  care i-ar putea lua locul.

  Apoi șefii  mari inclusiv tatăl lui, sunt aproape subordonați politicului, iar intruziunea și minciunile ziariștilor strică și ele mai rău nebunia deja existentă.

  Grupul de polițiști loiali lui Bohm și acesta îi “bagă bețe în roate” lui Rath până când acesta este atacat și aproape ucis.

Asta va duce însă la aflarea adevărului și  rezolvarea cazurilor.

  Cartea este scrisă pe capitole, unele vorbesc despre criminal, altele despre viețile private ale polițiștilor, despre iubirile și eșecurile  lor, despre obediența șefilor în fața politicului, altele despre crime, urmăriri, motivații.

Toate piesele se unesc într-un puzzle uriaș și aflăm deznodământul și rezolvarea.

  Romanul deși plin de crime, urmăriri, adrenalină, sentimente umane, trăiri, motivații, trebuie citit cu multă atenție și chiar răbdare pentru a putea prinde toate nuanțele.

  Câteodată am avut senzația că autorul “se joacă” cu mintea cititorului, dar mie îmi place să citesc acest gen de cărți.

Doar că trebuie să vă faceți timp pentru că nu veți putea lăsa romanul din mâna până la final.

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră