Mör, de Johana Gustawsson – Editura Tritonic – recenzie

 Mör 

Autor: Johana Gustawsson

Editura: Tritonic

Data apariției: 2021

Număr de pagini: 356

  Născută în 1978 la Marsilia și licențiată în științe politice, Johana Gustawsson a lucrat ca jurnalist pentru presa și televiziunea franceză. S-a căsătorit cu un suedez și acum locuiește la Londra. A fost co-autor al unui bestseller, On se retrouvera, publicat de Fayard Noir în Franța, a cărui adaptare la televiziune a atras peste 7 milioane de telespectatori în iunie 2015. Lucrează la următoarea carte din seria Roy & Castells. Romanul de debut al autoarei, Block 46, reprezintă o incursiune în inima măcelului nebunesc și reînvie trista amintire a Holocaustului. Block 46 a fost distins cu Premiul Nouvelle Plume d’Argent. Mör este al doilea volum din seria Roy & Castells.

”O fată dezbrăcată era așezată pe pământ, rezemată de trunchiul mort, cu picioarele desfăcute, cu brațele de-o parte și de alta a corpului și cu palmele spre cer. Capul îi era aplecat în față și bărbia, îndoită din cauza poziției, aproape-i atingea pieptul. Părul ei lung și blond, murdar de noroi, pieptănat cu cărare pe mijloc, era dat pe spate, dezgolindu-i astfel bustul unde două cratere roșu-închis îi înlocuiau sânii. Criminalul decupase, de asemenea, două bucăți mari de carne de pe șolduri și coapse.”

  Atunci când detectivii descoperă cadavrul unei tinere cu bucăți lipsă din ea, încep să caute indicii care i-ar duce spre criminal. Dar tot ce găsesc sunt similitudini cu câteva crime din perioada secolului al 19 din Anglia, când pe străzile Londrei bântuia un asasin în serie numit Jack Spintecătorul. Doar el mai avea la activ cazuri de o asemenea cruzime, luând bucăți din victimele sale. Iar acum, când una din victime e răpită și dispărută, este esențial să o găsească înainte să fie ucisă.

  Cartea se încadrează în categoria thriller, însă fără a avea ceva deosebit. Personal, nu m-a dat pe spate cam deloc, nu a avut ceva wow în componență. Este mai degrabă un roman calculat, deși personajele sunt destul de diferite și interesante în esența lor. Dar acțiunea e lină, nu există răsturnări spectaculoase de situație sau ceva similar. Acțiunea pur și simplu… curge.

”-Faptul că, în primul rând, victimele erau toate o pradă ușoară, femei nestatornice, petrecărețe; că, ulterior, infracțiunile inițiale au avut loc în cartierul Tower Hamlets; și că, în sfârșit, Maria Paulsson, locuia în Torslanda.

-Ei, și? Olofsson își pierdu răbdarea.

-Ei, și victimele lui Jack Spintecătorul erau toate prostituate, deci femei de moravuri ușoare; el le omora în Whitechapel, în cartierul Tower Hamlets; iar a treia victimă a lui Jack Spintecătorul, Elizabeth Gustafsdotter, mai cunoscută sub numele de Elizabeth Stride sau Liz Stride, era născută în Torslanda.”

  Sunt atât de multe similitudini, încât te întrebi dacă timpul a trecut vreun pic de la crimele din Whitechapel. În plus, găsim și elementul surpriză – canibalismul.

”-Așadar, după părerea ta, Jack Spintecătorul era canibal?

-Da, exact asta urma să spun,detectiv Olufsson. Într-una din scrisorile care i-au fost atribuite, intitulată ”From Hell” și trimisă pe 15 octombrie 1888 lui George Lusk, președintele Comitetului de Vigilență din Whitechapel, Jack Spintecătorul zice să a prăjit și a mâncat jumătate din rinichiul aparținând uneia din victimele sale. Cealaltă jumătatea îi însoțea scrisoarea.”

  Această întrepătrundere a celor două planuri e destul de interesantă, deși uneori poate deveni obositoare. Zilele noastre, Suedia, anii 2015, pe de-o parte, și Londra, 1988, pe de cealaltă. Doar că anumite lucruri se leagă în timp, așa că atenția este necesară. Roy și Alexis au mai lucrat înainte, asta fiind o deducție logică provenind din primul volum. Însă apare și un personaj interesant, Alienor, o tipă ce suferă de sindromul Asperger, o fată foarte inteligentă, dar cu anumite probleme de comportament.

  Poliția este în gardă pentru a salva viața actriței Julianne Bell, pentru a o găsi și o salva. Dar fiecare moment care trece scade șansele de reușită ale operațiunii, așa cum se întâmplă de fel în cazul răpirilor. Finalul mi s-a părut un pic prea pe repede înainte, totuși. După ce toată cartea a fost extrem de documentată, nu prea am înțeles cum au ajuns la deducțiile finale. Sau poate nu am fost eu extrem de atentă…

  De obicei, romanele nordice îmi plac la nebunie, mă țin în suspans și chiar mă uimesc. De data asta, însă, faptul că doar acțiunea e plasată în Europa de Nord, nu prea ajută cu nimic. Stilul nu e absolut deloc unul nordic, iar asta se vede prin lipsa entuziasmului. Nu contest talentul autorilor francezi, dar aici, strict vorbind de această carte, niciodată nu se va compara Johana Gustawsson cu Lackberg, Holt sau Marklund. Pur și simplu nu e același stil, aceeași scriitură. În schimb, dacă acțiunea mi s-a părut că nu e wow, mi-au plăcut personajele. Ciudate, diferite, ieșite din tipare. Cu totul altfel față de ce mă așteptam. Asta a salvat întreaga situație, te bucuri un pic de o analiză psihologică și a traumelor fiecăruia dintre ei. Și afli destul de multe lucruri despre fiecare în parte.

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Mör de Johana Gustawsson – Editura Tritonic – recenzie