Nașterea speranței, de Zia Tyvis – Editura Stylished – recenzie

Nașterea speranței

Zia Tyvis

Editura: Stylished

Anul apariţiei: 2019

Pagini: 208

Gen: Romance

   Nașterea speranței de Zia Tyvis o poveste romantică cu substrat mistic.

Orice om are nevoie de o Speranță în viața sa. Tu ai găsit-o?

Implicată într-o relație toxică, Miruna încearcă să renunțe la vechiul „viciu”, dar tot ceea ce reușește să facă este să-l înfurie pe iubitul său, Lucifer. O fire foarte posesivă, acesta va face tot ce-i stă în putință pentru a recupera Speranța.

Legată în lațurile trecutului, aceasta nu-și aduce aminte nimic din viețile anterioare, însă vibrația pe care o simte pentru Darin e inexplicabilă.

Orice încercare eșuează, visele o conduc spre o călătorie regresivă temporal, iar iubirile de mult uitate se reîntorc. Oare cine va câștiga Speranța tuturor?

,,De cele mai multe ori, mintea descoperă sau acceptă mult mai târziu ceea ce inima știe deja.”

      Încerc să rezist în fața tuturor tentațiilor literare. Dau târcoale cărților și îmi spun că pușculița este goală. Dar când apare o carte de la Stylished, fac în așa fel încât să o am. Până și modul în care își face apariția mă îndeamnă hipnotic: Apropie-te, nu mușc! Nu ești curioasă să vezi ce se întâmplă? Iar când ajunge în mână mea, o devorez în mare viteză. Firește că nu am luat chiar toate cărțile de la ei, altfel intram în faliment, dar am încercat să fac o selecție în funcție de autor, descriere și copertă. Însă la ,,Nașterea speranței” m-am împotmolit pentru că nu eram ferm convinsă că va fi pe gustul meu. Totuși, mesajul pozitiv și optimist al titlului mi-a stârnit dorința de a avea cartea, așa că am trecut-o în lista de dorințe. Iar acum, după ce am citit-o, mă bucur că am mers pe intuiție și i-am dat o șansă, pentru că am avut parte de o imensă surpriză. Am constatat cu uimire și bucurie că autoarea Zia Tyvis mânuiește condeiul cu deosebit talent și îmbină armonios romantismul cu misticul.

Nașterea speranței – o poveste romantică cu substrat mistic

   ,,Nașterea speranței” este o carte stimulativă fiindcă se referă la oameni, situații și evenimente credibile. Este o poveste-pildă, un apel de trezire pentru femeile abuzate psihic. Autoarea ne împărtășește povestea Mirunei, pentru a servi cuiva drept învățătura sau drept termen de comparație. Vedem situațiile prin care trece protagonista, suferința și incertitudinea ei, dorința de a fi iubită și apreciată, dar și nevoia de redescoperire. Apariția lui Darin în viața ei îi deschide ochii, o face să se întrebe ce vrea cu adevărat de la viață. O face să-și amintească cum e să zâmbești (,,Undeva printre cuvintele tale mai găseam câte un ciob din ceea ce sunt”). Până la urmă, Miruna înțelege că ,,ea este singura care deține controlul asupra propriei vieți, iar în momentul în care oamenii scapă de temeri ajung sus, acolo unde își doresc. A mai înțeles că există și oameni care sunt dispuși să ajute și să ofere îndrumare, dar într-un final alegerea de a urca, de a coborî sau de rămâne pe loc, rămâne a celui care ia decizia’’. Cred că multe dintre femei se vor identifica cu Miruna.

,,Destinul îți dă lecțiile de care ai nevoie, până le înveți.”

 ,,Trecutul în sine nu e un loc în care să te întorci. Dar e bine să iei cu tine învățămintele lui.“

 ,,Schimbările nu sunt bune sau rele, sunt doar schimbări. Ceea ce percepi în momentul schimbării, definește cum o trăiești. Oamenilor le e frică de schimbare pentru că de cele mai multe ori aleg să sufere când e timpul să o facă. Atunci când ceva nu mai funcționează, ceva trebuie modificat. Uneori se mai poate repara. Alteori nu. Când nu mai poate fi reparat, e bine să nu mai stai să plângi, pentru că doar amâni momentul în care lași în urmă acel ceva. Uneori o schimbare poate însemna un sfârșit, alteori un început.”

   În romanul ,,Nașterea speranței” partea sentimentală capătă o latură mistică, personajele principale, Miruna, Darin și Victor, nu sunt simple suflete care au venit pe Pământ pentru a învăța, ci au un rol esențial în confruntarea dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric. Latura fantastică este redată într-un mod foarte subtil, autoarea făcând trimiteri la reîncarnare, purtători de suflete, ritualuri, superstiții, vise, premoniții și telepatie. Vorbește despre facerea lumii și îngerii căzuți, despre lupta supremă dintre îngerii lui Lucifer și cei ai lui Dumnezeu, despre sufletele trimise să se încarneze pe pământ. Nu am să ofer detalii despre toate aceste aspecte, dar țin să precizez că povestea de dragoste dintre Miruna și Darin, legătura invizibilă care-i unește pe cei doi, mi-a amintit, într-o oarecare măsură, de tematica seriei Fallen de Lauren Kate: ,,Trăia să o întâlnească și murea imediat după ce ajungea la ea”.

,,- Ce însemnă pentru noi nașterea Speranței?

    – Înseamnă că dacă vom reuși să rămânem împreună până la sfârșitul acestei vieți, ne vom putea întrerupe ciclul reîncarnărilor 〈…〉 Dar ceea ce reprezintă pentru oameni, în general, e mult mai important. Reprezintă exact ceea ce înseamnă numele, adică speranța omenirii. Poate ai observat că oamenii în ultima perioadă și-au pierdut încrederea în ei înșiși, în semenii lor, în divinitate… Acest lucru s-a întâmplat tocmai din cauză că Speranța nu s-a reîncarnat de-a lungul ciclurilor noastre de viață, iar astfel și speranța din inimile oamenilor a scăzut treptat. Dar acum Speranța va renaște din nou și în suflete lor. Iar din Speranță se naște și încrederea în ei înșiși.”

   Povestea se desfășoară într-o manieră aparte, misterul își face simțit prezența de la prima pagină. Curiozitatea ne este stârnită odată cu apariția lui Darin (26 de ani), un bărbat care pare că o cunoaște foarte bine pe Miruna, cu toate că femeia nu-și poate aminti cine este el.

,,Inima lui jubila. Știa că va reuși s-o facă să-și amintească tot ceea ce-a uitat. Sufletul nu uită, doar mintea uită. Dar sufletul își amintește și transmite și creierului ceea ce-și amintește.”

,,Am știut din prima clipă în care am văzut-o că este ea. Și ea a știut, doar că n-a înțeles. Dar va înțelege. Sper doar să mă creadă.”

   Când l-a văzut prima oară pe tânărul cu ochi verzi și gropițe, Miruna a avut impresia că îl cunoaște. Dar, indiferent cât de mult a încercat să-și aducă aminte de unde îl cunoaște, nu a reușit să găsească un răspuns. Iar atunci când descoperă că bărbatul s-a angajat ca arhitect la firma unde lucra ea ca designer de interior, Miruna simte nevoia să îl cunoască mai bine. Totuși, prea multe cuvinte nu și-au spus în primele lui zile, poate pentru că se simțea vinovată c-ar fi putut să-i transmită un mesaj greșit. În fond, ea se afla deja într-o relație cu cineva.

   Era împreună cu Victor de un an și locuiau de opt luni în apartamentul pe care îl închiriase ea. Reușise în acest timp doar să se obișnuiască cu tabieturile și obiceiurile lui. I-a iertat toate ieșirile și a încercat să nu transforme orice situație sau discuție care nu îi convenea într-un conflict. Obișnuită să fie criticată și acuzată de tot felul de lucruri, cele mai multe imaginare, Miruna începuse să creadă că este vinovată, că într-adevăr îi dăduse motive să fie îngrijorat.

,,În ultimul an își pierduse încrederea în ea, în abilitățile ei sociale, în puterea de a face fericit pe cineva, de a avea o relație care s-o facă să se simtă împlinită. Își pierduse speranța că acel tip de legătură chiar există și a început să se obișnuiască cu ideea că relația ei era una normală. Că așa sunt toate. Că acele subtile abuzuri verbale din partea lui Victor, când îi spunea că nu face nimic bine sau că nu e suficient de bună ca să facă ceva bun, erau normale. Deși intuiția îi spunea că nu e în regulă să se simtă subapreciată.”

   Între ea și Victor nu a fost niciodată o relație pasională, dar a fost una suficient de confortabilă cât să nu o determine să iasă din ea. Uneori se întreba dacă mai simțea cu adevărat ceva pentru el, dar nu reușea să găsească un răspuns. Adesea își spunea că toate problemele sunt în imaginația ei, că de fapt, acestea nu există.

,,Când erau împreună, parcă i se punea un văl peste ochi și peste minte. Se simțea atașată de el, dar în același timp își dorea mai mult decât atât. Era mulțumită, dar acel sentiment dispărea o dată cu plecarea lui Victor. Când nu era lângă el și când nu lucra, avea timp să-și analizeze gândurile. Și chiar reușea să-și imagineze că poate avea curajul de a lupta pentru ceea ce-și dorea, pentru iubire în mod special. Își dorea acea poveste de dragoste pe care n-o trăise până atunci.“

   Spre deosebire de iubitul ei, Darin părea un bărbat perfect – arăta bine, era politicos cu cei din jur, era amuzant, sărea în ajutorul colegilor la nevoie. Toată această perfecțiune aparentă îi stârnea curiozitatea. Voia să-l cunoască mai bine, să-i descopere temperamentul, să scape mai repede de obsesia pentru el. Credea că sub toată această politețe există de fapt un om fără scrupule, un prefăcut. În același timp, apărea și o licărire de speranță că ,,s-ar fi putut să existe și oameni autentici, cărora să nu le fie frică să arate că sunt buni, calzi sau timizi”. Dar, cu cât se apropia mai mult de el, cu atât simțea cum vibrația dintre ei devenea tot mai puternică. Bărbatul avea puterea de a-i citi gândurile. Pur și simplu știa ce e în mintea ei.

  ,,Uneori, oamenii au nevoie doar să se descarce, pentru că de cele mai multe ori, fiecare om își cunoaște răspunsurile la propriile întrebări, precum și rezolvările la propriile probleme.”

   Miruna era conștientă de situația în care se afla, dar nu se simțea pregătită să iasă din relația toxică cu Victor. Doar atunci când îl vede sărutându-se cu șefa lui în fața apartamentului ei, își dă seama că e timpul să rupă legătura cu el, să își facă ordine în viață și s-o ia de la început. Însă Victor nu are de gând să renunțe la ea, vrea pur și simplu să o țină sub influența lui. E convins că Miruna avea să rămână a lui, dar apariția lui Darian a schimbat jocul. De unde îl știe pe Darian? Cine sunt ei cu adevărat? Ce vor de la Miruna? Va putea scăpa Miruna de sub influența lui Victor? Își va da seama ce reprezintă ea pentru umanitate?  Va reuși binele să învingă rău? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile! O recomand cu drag pentru că merită!

,,- Universul găsește întotdeauna căi să aducă împreună persoanele potrivite. Dar asta nu înseamnă că totul trebuie să fie ușor. Dacă ar fi totul prea ușor, nu am mai aprecia ce avem. Și atunci apar acele lucruri insignifiante pe care le numim piedici. Oamenii le percep ca fiind piedici, dar numai din frică. Frica de nou, frica de a fi altfel și de a fi judecăți. Nu toți oamenii sunt la fel și nu toți au aceleași lecții de învățat. Unii au de învățat cum să treacă peste obstacole și cum să persevereze, pe când alții au de învățat cum să renunțe. Deși de multe ori renunțarea e asociată cu lașitatea, în aceeași măsură renunțarea poate însemna putere.”

NOTA 9,5

Cartea disponibilă pe site-ul Cartepedia.

Citeşte Recenzii cărţi