Ne dați ori nu ne dați? de Stelian Țurlea – Editura Integral...

Ne dați ori nu ne dați? de Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie

by -
5
Ne dați ori nu ne dați de Stelian Țurlea - Editura Integral - recenzie

Ne dați ori nu ne dați?, de Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie

Ne dați ori nu ne dați?

Autor: Stelian Țurlea

 Editura Integral – 2021

Număr pagini: 143

O seară de Halloween în Bucureștiul lovit de pandemie. Seara amenințărilor jucăușe exprimate în deja universalul Trick-or-treat, „Ne dați ori nu ne dați!”,  devenită scena unei crime.

Cine s-a aflat în spatele măștilor care l-au asaltat pe Horia, scriitorul ucis în această seară, care dintre ele a profitat, și de ce, de această sărbătoare spre a înfige lama care i-a curmat viața?

Trei încercări de dezlegare a misterului, a trei personaje care l-au iubit, fiecare în felul său, pe cel ucis.

Ingenioasă soluția lui Stelian Țurlea, fiecare este nevoit să o facă smulgându-și propria, banala, „mască” purtată zi de zi peste suflet. Trei confesiuni, trei „autodemascări”, pentru aflarea adevărului.”

„repetă speriat: ce vreți? cine sunteți?

cred că ne-a zis și numele câtorva, hai nu vă prostiți, măi, băieți!

noi continuam să-l împingem de la unul la altul, să-l bruscăm, cu forță din ce în ce mai mare

n-a durat mult până s-a întâmplat

s-a înmuiat, s-a lăsat la pământ, ne-am speriat, l-am ridicat, l-am dus în casă

cineva a sunat la 112

ne-am risipit înainte să apară poliția, îl duseseră deja la spital”

  Astfel este descris momentul uciderii lui Horia, scriitorul, un om  caracterizat și perceput diferit de toți cunoscuții lui.

  Era un tip cameleonic, acum cald acum rece, tăcut sau vocal, prietenos sau răutăcios, introvertit sau extrovertit, uneori empatic și charismatic, dar și egocentric, totdeauna urmărindu-și propriul interes.

  Îl vom cunoaște prin prisma celor trei personaje principale ,o adolescentă și două femei care la rândul lor își vor spune povestea vieții.

  Prima poveste este a Mariei, adolescenta de 14 ani care învăța foarte bine, dar iubea și desenul și pictura. Vecină de apartament cu Horia, îl vizita des încercând să-l deseneze, dar parcă nu avea încredere că va putea să-l redea fidel. Horia era singurul care o trata ca pe un adult, era interesat de părerile ei și-i cerea mereu să-i facă portretul.

  În viața Mariei, care pendula în jurul mamei ei și a prietenelor, el era elementul inedit și era mândră de prietenia lor. Îi cunoștea prietenii, îi ascultase vorbind, le observase interacțiunile cu Horia, prinsese chiar și elemente de amantlâc, scriitorul având faimă de afemeiat.

  În  seara morții lui Horia ea era prin complex cu prietenele la colindat, văzuse cum măștile, prietenii lui îl înconjuraseră, remarcase în noapte sclipirea unui cercel cu diamante, la urechea uneia dintre măști, și apoi parcă lucirea unei lame de cuțit.

  Urmează Roza, cea pe care toată lumea o știa ca menajera lui Horia, dar prea puțini îi cunoșteau cu adevărat povestea.

  Roza, o femeie, care toată viața  l-a iubit în taină, trăindu-și toți anii în umbra lui. Venise în casa lui cu prietena ei cea mai bună, Sidonia, care se căsătorise cu Horia, și rămăsese chiar și după despărțirea lor, și mutarea în noua locuință. Avea grijă de el, de casă, de musafirii lui și deși suferea la fiecare nouă aventură, nu avea puterea să se desprindă de el și să-și construiască o nouă viață.

  Și în final Betty, sora vitregă a Rozei. Adoptată la 12  ani, viața ei avusese suișuri și coborâșuri, droguri, amantlâcuri, întreruperea școlii. Apoi întâlnise întâmplător un escroc rasat și inteligent, care-i văzuse potențialul pentru afacerea lui. O educase, o şcolise, o transformase într-o femeie sofisticată, pentru că asta slujise scopurilor lui.

  “Afacerea” le mersese bine, dar la un momentdat el renunțase și dispăruse. E adevărat că îi pusese mulți bani în conturi, dar Betty se simte singură, își amintește de sora ei și se decide s-o caute.

Vizitând-o pe Roza îi cunoaște pe Horia și soția lui, de care încă nu divorțase.

Totul va duce la o aventură cu Horia, aventură din partea lui, dar dragoste din partea ei.

  Dezamăgirea lui Betty este mare, pentru că el era singurul bărbat pe care ea l-a iubit și l-a vrut, iar indiferența lui o doare cumplit. Acceptase doar un singur cadou de la el (nu rezista la diamante), nu avea nevoie decât de singurul lucru pe care el nu i-l putea da – dragostea.

  Betty, Roza, sau chiar alte femei, care trecuseră prin patul lui, sau  bărbați cu care a avut conflicte de-a lungul anilor, ar fi avut motive să-i facă rău, poate o bătaie bună, dar pentru a-l ucide trebuia să fie o ură extrem de puternică. Ură care putea proveni și din prea multă dragoste!

Întrebarea care se pune este:

Cine l-a urât  atât de  mult pe Horia încât să-l ucidă?

  Stelian Țurlea ne spune poveștile protagoniștilor, ne dă și amănuntul definitoriu, dar ne lasă să intuim singuri cine este vinovatul.

  Confesiunile și poveștile personajelor se îmbină ca un puzzle, la care trebuie să punem doar piesa finală – identitatea ucigașului.

Așa că citiți cartea !!!!

  Scrisă deja în bine cunoscutul stil abordat de Stelian Țurlea în ultimele  romane, cartea ne descrie viețile personajelor incluse în climatul social, cultural chiar politic al vremurilor, dar și o relaxare a moravurilor, o ciocnire între educație și nesimțire, între bun simț și obrăznicie, între valori și nonvalori.

Felicitări Domnule Stelian Țurlea pentru încă “o mică bijuterie” și mulțumiri!

Carte disponibilă pe site-ul Editura Integral

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

5 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.