Cum să prinzi un spion. Arta contraspionajului, de James M Olson – Meteor Press – recenzie

Cum să prinzi un spion. Arta contraspionajului

Autor: James M Olson

Limba: Română

Data publicării: 2020

Editura: Meteor Press

Nr Pagini: 368

  Romanul de față prezintă experiența autorului dobândită în decursul multor ani de activitate în serviciul de contrainformații și cuprinde în mare parte, recomandările acestuia legate de modul în care poate fi înbunătățită activitatea de contraspionaj, în special investigațiile de fond, cu precizarea că toate concepțiile prezentate sunt strict personale și trebuie tratate ca atare.

  Magnitudinea spionajului îndreptat împotriva Statelor Unite este reliefat cu o serie de argumente și concluzii ce derivă dintr-o multitudine de cazuri, unele soluționate promt, altele rămase cu întrebări ale căror răspunsuri au deschis noi perspective și direcții de analiză neluate în seamă până atunci.

  Ideea de la care a pornit autorul în redactarea acestui roman este aceea că revizuirea metodologiilor contraspionajului poate fi de folos nu numai profesioniștilor, ci și publicului larg, care devine astfel mai bine informat, mai vigilent și poate juca un rol important în identificarea comportamentelor anormale întâlnite, având ca rezultat alertarea autoritățiilor competente și aducând o serie de indicii atât de necesare soluționării cazurilor

  Din cele peste 80 de țări care au spionat cu succes împotriva Statelor Unite sau au încercat să o facă, cele mai agresive și cu rezultate notabile în decursul celor 30 de ani sunt China, Rusia și Cuba. Pentru fiecare dintre aceste țări, autorul dedică un capitol în care prezintă amenințarea acestora prin intermediul acțiunilor de spionaj, cibernetice și sub acoperire, schimbând în multe cazuri ordinea firească a lucrurilor și aducând pierderi însemnate.

  “Spionajul împotriva Statelor Unite este generalizat, extrem de dăunător și se intensifică. Ceea ce fac aceste trei țări în materie de spionaj și acțiunile sub acoperire în interiorul SUA este strigător la cer și trebuie să înceteze,” spune autorul cu sentimentul unei imense pierderi, sentiment ce persistă pe întreg parcursul cărții, regăsit în diverse contexte care prezintă greșelile făcute în timp de serviciul de contrainformații. Motivele din spatele acestor greșeli sunt variate, prezentarea lor prin studii de caz și măsurile luate oferă o lectură captivantă și plină de lecții utile pentru o posibilă preîntâmpinare a acestora în eventualitatea în care istoria tinde să se repete.

   “Contraspionajul pasiv și defensiv eșuează. Nu ne putem ascunde, așteptând evenimente într-o manieră defensivă. Cred că risipim prea mulți bani pe gârduri, seifuri, alarme și alte măsuri defensive menite să ne protejeze secretele. Nu așa am fost atacați în ultimii ani. Ci cei care ne-au atacat au fost spionii.“ Insistența autorului pentru intensificarea activității factorului uman în procedeele folosite în contraspionaj, este argumentată prin diverse cazuri întâlnite, multe dintre ele cu urmări grave, argumente ce prezintă posibile schimbări de situație dacă adordarea pornea de la repere și metodologii diferite.

  “Contraspionajul nu eșuează niciodată în a stimula mintea, îi atrage pe cei cărora le place să rezolve puzzle-uri, să descâlcească noduri și să navigheze prin labirinturi. Există totodată o frumusețe inerentă în a-ți dedica viața prinderii spionilor și trădătorilor și în a zădărnici mașinațiile unor adversari vicleni. ”

  O completare a acestei definiții este în optica autorului, deviza conform căreia cea mai bună aplicabilitate a contraspionajului va fi întotdeauna infiltrarea, reprezentând conceptul prioritar al tuturor serviciilor de informare. Rezultatele nu se lasă așteptate și aduc acel plus de care este nevoie pentru a preîntâmpina furtul de tehnologie americană secretă pentru o plajă extinsă de elemente dintre care voi menționa doar câteva: arme nucleare, sisteme de ghidare militare, rachete, comunicații prin satelit, radare tip phased-array, camera de termoviziune, submarine și amplificatoare cu microunde.

  “O anumită cantitate de teorie și doctrină este bună, însă esența contrainformațiilor se află în detalii,“ mai spune autorul, devenind conceptul de bază al întregului roman și dovedind prin studiuri de caz cât de mult contează să cunoști în amănunt, să analizezi din toate unghiurile aspectele acestora, să vrei să vezi acele detalii care contează și pot schimba datele și implicit rezultatele investigațiilor.

   În cea de-a doua parte a cărții, James M Olson aduce în atenția cititorului douăsprezece  studii de caz care atrag atenția prin duplicitatea întâlnită la agenții al căror comportament uneori ireprosabil și structura mentală corespunzatoare activității dovedite în decursul multor ani de experiență cu rezultate notabile în contraspionaj, nu denotă și justifică trecerea într-o tabără adversă implicând acele consecințe bine știute și împotriva cărora activaseră cu succes. Lecțiile învățate cum le numește autorul, sunt concluziile rezultate din întreaga activitate a acestora și modurile cum aceste situații puteau fi evitate dacă regulile erau respectate cu strictețe și micile abateri evaluate după alte criterii.

“Este ușor să apelezi la responsabilitatea individuală, dar să torni un prieten sau un coleg este o treabă grea. Atunci când comportamentul în cauză este ambiguu și nu neapărat o amenințare la adresa securității, tendința omenească a majorității angajaților guvernamentali este să nu-i facă probleme colegului respectiv. Eliminăm din ecuație datoria de a raporta, spunându-ne că nu este treaba noastră, că acel comportament suspect poate avea o explicație benignă, că a fi informator este împotriva firii noastre și că reputația personală și profesională a unui om nu ar trebui pusă la îndoială de ceva ce s-ar putea dovedi lipsit de substanță. Această reținere justificată de a-i raport pe alți este neobișnuit de puternică în rândul grupurilor înghegate, bazate pe sentimentul de fraternitate, cum sunt armata, FBI, CIA. În aceste organizații, exprimarea opiniilor este un act contractual. În lumea contraspionajului trebuie să rupem barierele și să vorbim. “

   Finalul cărții vine cu o referire elocventă a locului pe care îl merită cei care trădează cu bună știință semenii, țara, și anume “cel de-al nouălea și cel mai de jos cerc al iadului este rezervat trădătorilor “ Dante în Infernul.

  Pierzi atunci când câștigi sau dublu gândit sunt două dintre conceptele care mi-au stârnit curiozitatea și am vrut să înțeleg ce se află în spatele acestora. Rezultatul este uimitor. Nu dau detalii, vă las să le aflați singuri, merită!

Carte disponibilă pe site-ul Metor Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Cum să prinzi un spion. Arta contraspionajului de James M Olson – Meteor Press