O poveste cam ciudată și alte două povestiri, de Horațiu Mălăele – Editura Bookzone – recenzie

Titlu: O poveste cam ciudată și alte  două povestiri

Autor: Horațiu Mălăele

An publicare: 2022

Editura: Bookzone

Număr pagini: 64

  Există cărți voluminoase, cărți în ale căror pagini te poți pierde ca într-un nesfârșit labirint, neînțelegând cum de autorul a avut nevoie de atâta spațiu pentru a alcătui circumstanțele de transmitere a mesajului său către cititor… și există cărți de dimensiuni mici, cărți pe care le citești repede, dar ale căror sensuri se revarsă în mintea ta neîncetat, mult timp după ce ai terminat lectura. Cartea „O poveste cam ciudată și alte două povestiri”, scrisă de Horațiu Mălăele, are această stranie proprietate de a se infiltra în minte și de a o iriga apoi cu multiple sensuri. Orice ai citi după aceea, vei face, neapărat, conexiuni, pentru că, deși are doar 64 de pagini, cartea este o adevărată bijuterie literară, o dovadă a faptului că esențele tari stau în sticluțe mici.

  Fără îndoială, Horațiu Mălăele nu mai are nevoie de prezentare. Aș putea doar să adaug la ceea ce știți deja, că din scrierile sale avem posibilitatea de a cunoaște un om complex, care nu este doar actor, nu este doar scriitor, ci un om complex, cu o gândire  elevată, care cunoaște și poate exploata la maxim natura umană în diferite contexte sociale sau personale.

  Dramele personajelor create de Horațiu Mălăele au rădăcini bine înfipte în stratul realității, dar, prin emoția și semnificațiile cu care sunt impregnate, prin gradul complex de percepție, încep să le crească ramuri ale fantasticului. De altfel, lumea creioantă de Horațiu Mălăele este una în care, elemente ale realului conviețuiesc cu cele ale fantasticului, într-un mod firesc.

„Era deja seară. Se așeză în scaunul mesei și încercă lucid să cântărească lucrurile. Amintirea zilei se întinse pe el materială și lipicioasă. Nu știa dacă, în situația lui, n-ar fi bine să meargă totuși la un doctor. Dar ce fel de doctor? Ortoped, neurolog, psihiatru? Sau poate ar fi mai bine să povestească totul la poliţie? Gândi, în cele din urmă, că noaptea e un sfetnic bun și că va hotărî dimineață ce și încotro. Merse la bucătărie, își făcu un ceai, își luă medicamentele, stinse lumina și, pentru că întunericul i se păru apăsător, lăsă becul aprins la baie și ușa întredeschisă. Se asigură că mâna e bine legată, se întinse în pat dezbrăcat, trase peste el pătura cea groasă și se culcă liniștit și într-un fel împăcat, fără a bănui nicio clipă că aceasta urma să fie cea mai halucinantă noapte a vieții lui.

Pereții camerei se apropiară, tavanul atinse podeaua, totul se adună într-un cerc rotitor care fugi într-un punct, apoi reveni imens, planetar, un Pământ între Pământuri, cu nemaivăzute plante, animale și păsări, iar cerul avea culoarea valàry, culoare rară, inaccesibilă oamenilor. Eliad plană prin aerul rarefiat al acestui univers edenic, intră apoi prin ochiul bogat împodobit al unei lucarne și se opri în mijlocul unei camere nemobilate.”

  Folosirea acestor elemente, ale realului și ale fantasticului, într-o narațiune care să își păstreze fluența, denotă nu doar o imaginație debordantă, ci și o măiestrie aparte, o abilitate fină, o cunoaștere minuțioasă a artei scrisului.

  Astfel, personajele lui Horațiu Mălăele sunt ca niște umbre solitare, prinse în capcana rutinei, dar tocmai această rutină, previzibilă prin esența sa, este terenul pe care se nasc elementele fantastice, cele care scot personajele din ritmul lor. Lumile acestora par la început sumbre, pentru ca apoi să fie animate de aspecte ieșite din matca realității.

  Mi-a plăcut foarte mult cartea, de la aspectul exterior, până la conținut, totul este o adevărată bijuterie. Iată câteva considerații din partea unor mari personalități, despre carte:

„Scriitorul Mălăele trebuie recuperat, smuls din sala cu aplauze și îmbrâncit în brațele literaturii, acolo unde talentul lui strălucește cel puțin la fel de tare.” – Doru Bucșu

„Desenează superb. Joacă genial. Recită fabulos. Regizează minununat….ca și când toate astea n-ar fi fost de ajuns… și scrie excepțional! Nu poți decât să-l iubești! N-ai scăpare… îl iubești și gata! Un Artist cât o lume! ” – Oana Pellea

„Nu te poți «plictisi» niciodată de «isprăvile» lui Horațiu, pentru că în aura lor te pierzi și te regăsești, te bucuri și oftezi, te amuzi și cazi pe gânduri. O experiență îmbogățitoare!”- Andrei Pleșu

„Horațiu Mălăele așterne trei povestiri kafkiene. Stranii și armonioase, tulburătoare și exacte, frumoase, simple și profunde. Scrise din vârful peniței, construite într-o cadență a scenariului de film, fiecare dintre ele ar fi putut deveni un roman.” – Doru Bucșu

Carte disponibilă pe site-ul Bookzone

Recenzii cărți