O prietenie neobișnuită

O prietenie neobișnuită, de Gabriela Maria Ionescu – Creaţie Literară

   O prietenie neobișnuită

   Domnica Dinu împlinise 6 ani în iarna aceea. Pentru că tăticu’ fusese convins să își ia concediul de odihnă în decembrie ea nu a mai fost trimisă la bunici, ci a stat acasă cu tati. Zilele treceau frumos, tata meșterea tot felul de lucruri din lemn și ea stătea pe lângă el curioasă.Tatăl fetiței era maistru lemnar, dar avea talent deosebit la desen și știa să execute după propriile schițe imagini decorative, cu furnir divers ca textură și culoare, apoi le asambla și le dădea cu lac. Avea acum două comenzi de terminat până de revelion: o masă joasă de servit cafeaua cu model de furnir în centru și un chenar cu frunze și flori …iar a doua comandă era o veioză tot din lemn cu motive florale.

   Domnica mergea la grădiniță și după-amiază dormea două ore. După serbarea de final de trimestru a rămas în vacanță. Încă nu ninsese deloc în iarna aceea.Tata îi lustruise tălpicii saniei și îi promisese că vor construi împreună un om de zăpadă dacă va ninge. Domnica sau Ica cum îi spunea bunica și bunicul de la țară, îl iscodea pe tati cum va fi omul de zăpadă și din ce îi vor face nasul, ochii, gura și căciula de pe cap …În mintea ei, știa că desenase la grădiniță un astfel de om, dar ar fi vrut ca acesta pe care urma să îl construiască împreună cu tati să fie unul deosebit. Și mama îi promisese că îi va da un fular roșu să i-l pună la gât.

   Pe 17 decembrie tata a fost la Obor și a cumpărat un purcel de aproape 90 kg. Trei zile au lucrat părinții să pregătească carnea, șunca și cârnații. Apoi, în patru zile urma să fie Crăciunul! Domnica se ruga seară de seară la culcare ca să ningă. Pe 24 decembrie a început să ningă, încă din zori până pe la prânz zăpada ajunsese de vreo 30 cm …
Tata a ieșit cu lopata să dea zăpada din fața casei, iar fetița să se joace în curte. După o oră și jumate au intrat în casă pentru că li se udaseră mănușile și încălțămintea. La prânz s-au odihnit și pe la ora 16 au ieșit din nou la zăpadă. Era prea afânată pentru a putea construi omul mult visat de copilă. Dar au curățat calea de acces și au adunat-o într-o grămadă.Tata a tras fata cu sania și s-au jucat cu bulgării. Când s-a inserat, luminile de pe stradă făceau să strălucească minunat albul întins peste case și în curțile oamenilor. Casele păreau date cu frișcă şi arătau precum prăjiturile …

  A doua zi au ieșit, în sfârșit, pregătiți să facă un om de zăpadă. A fost foarte interesant tot procesul. Au făcut la început împreună doi bulgări uriași. Cel mare a fost baza, al doilea corpul. Capul l-au făcut ușor și l-au pus peste al doilea. O mătură veche a fost montată ca și mână. Pe cap i-au pus o cutie de tablă fără mâner ce o foloseau părinții să pună apă la găini. Nasul, un morcov și ochii din cărbuni rotunzi tip brichetă. În locul gurii au pus felii de portocală …parcă zâmbea acest omuleț construit cu mare drag de fată și tatăl ei, fularul cel roșu se vedea foarte frumos pe zăpada cea albă.

   Patru zile la rând Ica s-a jucat și dimineața și seara în jurul omului de zăpadă, îi pusese chiar și un nume, Sandu, cum se numea unul dintre colegii de la grădiniță. Vorbea cu el și dansa în jurul lui. Îi mai aranja fularul, mătura sau cutia de pe cap. În aceste 4 zile a fost foarte fericită de acest dar al iernii. Seara se gândea ce povești să îi povestească lui Sandu a doua zi .

   După câteva zile, însă,  timpul s-a încălzit cam brusc și omul de zăpadă s-a topit, acest lucru a întristat-o pe copilă.Tata a strâns matura, cutia, morcovul și cărbunii și i-au pus într-o cutie în beci. I-a promis fetei că vor construi un altul la prima ninsoare.
Multe nopți a vorbit cu el în visele ei de copil și apoi l-a desenat pe foi albe date de mama, împreună cu creioanele colorate.

Au urmat multe alte ninsori, dar Sandu a rămas unic în mintea ei.

Gabriela Maria Ionescu

Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Oameni consacraţi sau tineri debutanţi au şansa de a-şi face cunoscut glasul inimii prin rubrica de creaţie. 

Orașul-zăpadă de Cristina Winters

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.