Ora fantomelor - Fragment din volumul “Triunghiul de foc” de Nicoleta Tudor - Cadranul autorului

Ora fantomelor – Fragment din volumul “Triunghiul de foc” de Nicoleta Tudor – Cadranul autorului

Ora fantomelor

  În mansarda casei toate femeile erau adunate pentru a pregăti ritualul. Erau îmbrăcate în haine deschise la culoare și lejere, așa cerea ritualul. Aprinseră tămâie în toate colțurile mansardei, și începuseră cu rugăciune. Așa cum le promisese Eleonora, tinerele erau îndrumate pentru a executa ele ritualul, începând de la pregătirea acestuia, până la sfârșit.

  – Avem cele trei lumânări pentru ritual, începu Eleonora, arătându-le fetelor lumânările de pe măsuță. Erau trei lumânări mari, jumătate albe, jumătate negre.

  – De ce sunt albe cu negru? Întrebă Claudia, care era cea mai curioasă dintre toate.

  – Pentru că negrul izgonește răul și albul atrage pozitivitatea, îi răspunse Eleonora.

  – Și de ce triunghi? Eu aș fi ales cercul, de exemplu, continuă Claudia cu întrebările.

  – Pentru că triunghiul amplifică energia într-un mod unic, îi răspunse de data aceasta Anastasia. Cifra trei, este simbolul multiplicării, a puterii creative, a creșterii și mișcării continue. Vom face și cercul de protecție, bineînțeles. Dar înaintașii noștrii știau mai bine cum să protejeze meleagurile și poporul, căci nu le păsa doar de soarta familiilor lor.

  – Să continuăm, zise, înmânâdu-le fetelor și lui Sebastian câte un prosop alb și moale din bumbac. Veți șterge pe rând și cu răbdare fiecare lumânare, de sus în jos, ținând-o de fitil. În tot acest timp, goliți-vă mintea de gânduri și concentrați-va pe ceea ce faceți. Asigurați-vă că nu a rămas nici un loc din lumânare necurățat.

  Tinerii se concentrară pe curățarea lumânărilor. Acestea treceau din mâna în mâna, pe la fiecare, sub supravegherea strictă a celorlalte femei, care priveau cu atenție, pentru ca ritualul să fie făcut cum trebuie.

După ce le înmână un alt rând de prosoape albe de bumbac, Eleonora le zise:

  – Acum, ungem lumânările cu ulei de pin, pentru alungarea energiilor negative, definitiv. La fel procedați. Fiecare face asta, astfel, la sfârșit să nu fie loc din lumânare neuns.

  Tinerii purceseră la ungerea lumânărilor, concentrați pe ceea ce aveau de făcut. Fetele erau încântate acum, le ieșise din cap ideea de a nu participa la ritual. Acum era ritualul lor și erau foarte serioase în ceea ce făceau.

  Apoi Anastasia și Sulfina, care țineau câte un bol de sticlă transparentă în mână, plin cu ulei, trecu pe la fiecare, și înmuindu-și degetul arătător în ulei, le unse pe frunte o cruce cu acesta.

  – Ulei de coada șoricelului, pentru alungarea spiritelor rele, și ulei de salvie pentru întărirea scutului psihic, le zise Eleonora, în timp ce surorile ei ungea fruntea acestora.

  – Acum sunteți pregătiți să începeți ritualul, le zise Eleonora, privindu-i, mândră. De fapt, toate femeile erau mândre de ei, privindu-i cu lacrimi în ochi, acesta fiind primul ritual la care le asista ele pe fete, și nu invers.

  – Cine va conduce ritualul? Întrebă Anastasia.

  – Natalia, că este cea mai mare, zise repede Claudia.

  – Eu zic să îl conducă Sebastian, fiind singurul bărbat dintre noi, zise timid Natalia, privind către Sebastian și așteptând confirmare.

  – Asta e, zise Eleonora ca și când ar fi avut o revelație. Poate asta ne lipsea. Energia masculină.

  • Dacă trebuie, trebuie, îi zise Sebastian, râzând.

  – Atunci, să mergem, interveni Claudia, care era nerăbdătoarea grupului. Ea fusese întotdeauna cea mai studioasă dintre cele trei, într-ale ritualurilor.

  La parterul casei, îi aștepta Andrei, care în parte era curios și în parte amuzat, dar nu participase niciodată  alături de soția sa la ritualurile pe care le făceau de două ori pe an, o dată de echinoctiu și o dată la solstițiu.

  Ieșiră cu toții în curte, și merseră în spatele casei, acolo unde se țineau în fiecare an ritualurile. Era spațiu destul, plus că nu erau văzuți din stradă, și astfel se puteau desfășura liniștiți.

  Femeile în vârstă le arată tinerelor unde să așeze lumânările, în suporturile special create și înfipte bine în pământ, astfel încât dacă uneai cele trei lumânări se forma un triunghi echilateral.

 – Acum, în dreptul fiecărei lumânări, vă așezați câte doi, astfel încât triunghiul să fie complet.

  • Tu stai cu mine, îi zise Natalia lui Sebastian.
  • Nici nu mă gândeam altfel, iubito, îi răspunse acesta, luând-o de mână și așezându-se de-o parte și de alta a lumânării.

Claudia făcu echipa cu Mirela, iar Angela se așeza lângă Eliza, în locul rămas liber.

  • Din acest moment, voi nu vă mai părăsiți pozițiile, le zise Eleonora. Noi vom face cercul.

  Și fiecare dintre cele trei femei în vârstă, cu câte o nuia de alun în mână, una după alta trasară cercul pe aceiași linie, zicând în același timp:

«  Pământ deschis, plin de mister,

Puterea se duce drept în cer »

  Închiseră cercul și își ocupară pozițiile pe cerc, alături de Ioana, Tania, Sofia și Andrei, având toți în mână lumânări asemănătoare cu cele din triunghi, dar mai mici, pe care le aprinseră.

Tinerii erau pregățiți, erau emoționați, erau gata să înceapă ritualul.

Sebastian aprinse prima lumânare, în timp ce spunea:

“Aprind prima lampă a spiritului.

Fie că lumina sa să treacă

Dincolo de limitele acestei lumi”

  Când aprinse lumânarea, flacăra se înalță într-o vălvătaie de aproape jumătate de metru, după care reveni la dimensiuni normale.

  Eleonora, Sulfina și Anastasia schimbară priviri între ele. Ăsta era semn bun. Când flacăra unei lumânări crește spectaculos în timpul unei vrăji, e semn că vraja se va îndeplini.

A două lumânare o aprinse Angela, care incantă și ea:

“ Aprind a două lampă a spiritului.

Fie ca lumina sa să treacă

Dincolo de limitele acestei lumi”.

  Același lucru se întâmplă și cu lumânarea lor, flacăra se înălță într-o vâlvătae roșie-albăstrie, după care se retrase.

Veni rândul echipei Claudia-Mirela, și Claudia aprinse ultima lumânare spunând:

“ Aprind a treia lampă a spiritului.

Fie ca lumina sa să treacă

Dincolo de limitele acestei lumi”.

  Când flacăra lor se înălță zgomotos, flacările celorlalte lumânări făcu același lucru. Ca niște făclii în vânt, cele trei lumânări își înălțau mesajul către cer, purtând lumina lor dincolo de limitele acestei lumi.

  Liniștea era atât de profundă, încât se auzeau lumânările arzând ca niște candele în noapte, iar cei șase din triunghi și cei șapte din cerc respirau încet pentru a nu tulbura această liniște.

  Când flacăra lumânărilor se domoli, Sebastian își drese glasul, pregătindu-se să ducă ritualul la bun sfârșit, căci sarcina lui era cea mai importantă. Cu glas puternic, care răsună în noapte, Sebastian începu:

“Triunghi de lumină,

Triunghi de foc,

Cerem protecție

Acestui loc.

Cu case și păduri

Cu oameni și-animale,

Să fie protejați

De-a răului chemare.

Triunghi de lumină,

Triunghi de foc

Dă-ne puterea,

În cerc s-avem loc.

Să ardă focul

Până la cer

S-ajungă triunghiul

Pân-la eter.

Triunghi de lumină

Triunghi de foc,

Arată-ți puterea

Chiar în acest loc”.

  Liniște. Liniște profundă. Câteva secunde. Apoi se simți o trepidație a pământului și apăru triunghiul de lumină care unea cele trei lumânări, în timp ce lumânările celor șapte de pe margine aveau flacăra puternică, înăltându-se spre cer ca și cum ar fi fost atrasă de un magnet.

asupra puterilor acestora.

(Fragment din volumul “Triunghiul de foc”)

Autori români

Carte disponibilă pe Librex

 

 

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.