Parisul e întotdeauna o idee bună de Nicolas Barreau – Editura Paralela 45 – recenzie
Parisul e întotdeauna o idee bună, de Nicolas Barreau – Editura Paralela 45 – recenzie
Parisul e întotdeauna o idee bună
Autor: Nicolas Barreau
Paris ist immer eine gute Idee
Editura Paralela 45
Număr pagini: 280
Traducere: Monica Grigore
Gen: romance
Nicolas Barreau s-a născut la Paris în 1980. Tatăl său este francez, iar mama de naționalitate germană. A studiat limbi romanice și literatură la Sorbona. Înainte să se dedice întru totul scrisului, a lucrat într-o librărie din zona Rive Gauche din Paris. Romanul Ingredientele iubirii, apărut în 2010, a fost tradus deja în douăsprezece ţări şi a devenit peste noapte bestseller internaţional. În anul 2014 a fost adaptat pentru televiziune ( ZDF).
Există unele speculații, precum cele lansate de criticul literar Elmar Krekeler de la ziarul german Die Welt, că Nicolas Barreau este un autor fictiv și prin urmare este pseudonimul autoarei germane Daniela Thiele (n. 1959 la Dusseldorf, traducător, jurnalist și editor la mai multe edituri importante).
Nu am știut despre acest autor nimic, spre rușinea mea nu am citit nici cărțile traduse înainte la noi. Am citit recenziile, știam că are abordează genul romantic, o afinitate puternică față de ,,orașul îndrăgostiților”, o scriere lejeră cu o tentă a situațiilor foarte amuzantă. Am pășit alături de autor prin eternul Paris al îndrăgostiților și prin situațiile hilare, dar și prin speranțele și visurile personajelor noastre. Speranța joacă un rol important în carte, iar după mine este cel mai puternic sentiment de care țin cont întotdeauna. Să nu uităm că speranța moare ultima și câteodată avem parte de împlinirile mult așteptate.
Să încep cu Rosalie Laurent, care nu vrea să urmeze visurile mamei sale și dorește să devină pictoriță. De mic copil încurajată de către tată, ea va desena în acuarelă foarte mult. Mama, o fire pragmatică, ar dori o altă situație pentru o tânăra domnișoară.
La câteva luni după moartea tatălui său, Rosalie, care avea practică câteva semestre de grafică și design, își va deschide un micuț magazin de cărți poștale. Chiria nu era deloc mică, iar Rosalie va suplimenta venitul din cărți poștale sau onomastice personalizate. Tânăra este o fire romantică, de modă veche. Culoarea sa preferată este albastru în toate nuanțele sale posibile.
Dacă ar fi după tânăra noastră emoția primirii unei scrisori sau vederi este inegalabilă.
,,Mirarea cu care descopereai dintr-odată o scrisoare personală la poștă, înfrigurarea de a întoarce pe verso o carte poștală, de a deschide cu atenție un plic sau de a-l rupe cu nerăbdare. Șansă de a ține o bucățică din ființă care s-a gândit la ține, de a-i studia scrisul, de a-i ghici starea de spirit, poate chiar de a surprinde mirosul de tutun sau de parfum.Toate lucrurile aste sunt extraordinar de vii. Și, chiar dacă oamenii de astăzi își scriu din ce în ce mai rar scrisori adevărate, motivând lipsa de timp. Rosalie nu cunoastea pe nimeni căruia să nu-i facă plăcere să primească o scrisoare personală sau o vedere scrisă de mâna. După ea, prezentul. Cu toate rețelele sociale și posibilități digitale, nu avea prea mult farmec.Toate astea puteau fi eficente, practice sau rapide, însă le lipsea farmecul.”
Pe plan personal Rosalie avea un prieten de trei ani, pe Rene. Un bărbat înalt, brunet, preocupat de sănătate și extrem de sportiv. Acesta se ocupa de femeile din lumea bună a Parisului să afișeze o silueta de invidiat. Degeaba încearcă să o convertească pe iubita lui la un trăi sănătos de viață, croasanții sunt slăbiciunea ei.Tânăra avea propria imagine despre o viață fericită, iar insistențele prietenului ei deveneau zadarnice. Firea romantică a lui Rosalie o va purta în fiecare an în Turnul Eiffel de unde va da drumul la câte o felicitare pe care avea scrisă o dorință. Chiar dacă până acum nu se va împlini nici o dorința, Rosalie va spera în continuare.
Max Marchais este un foarte cunoscut autor de cărți pentru copii. Când la vârsta de aproape șaptezeci de ani va fi rugat insistent de către editorul sau să mai scrie o carte și să o publice, nu va ști ce surprize îi va rezervă viitorul.Văduv de ceva timp el va dori doar liniște și pace, dar…
Când apare la editura cu povestea Tigrul albatru și va semna pentru publicare, editorul său îl va îndruma pentru ilustrații la un mic magazin de cărți poștale și la tânăra care îl conduce.
Întâlnirea dintre celebrul autor și Rosalie este foarte haioasă și nu pornise chiar cu dreptul.Totul s-a rezumat la cățelușul adorabil, la un baston pus unde nu trebuie, la o sperietură zdravănă și o cădere pe cinste a autorului.
,,Când făcuse un pas înapoi, își puse bastonul în coșulețul lui William Morris, fără să observe. Câinele, care cu o secundă înainte stătea pasnis și cuminte ca un ghem de lână, urlă de durere și începu să latre ca un nebun – lucru care puse în mișcare o reacție în lanț extrem de fatală.Când William Morris începu să latre, bătrânul se sperie și se împiedică de stativul cu cărți poștale, de care i se agață geanta de umăr, apoi își pierdu bastonul. Lucrurile se întâmplară atât de repede, că Rosalie nu avu nici o șansă să oprească opera de distrugere care se abatu asupra lor ca un domino.Totul se încheie cu scenă în care domnul cu șal persan se prăbușea cât era de lung pe podeaua de piatră cu un zgomot asurzitor, în timp ce, încă în căutarea echilibrului, se încleșta de stativul de cărți poștale, care se goli, și care, la rândul lui, se răsturnă antrenând și cel de-al doilea stativ. Cărțile ilustrate plutiră prin aer ca după o explozie, până când, în cele din urmă, aterizară fluturând ușor pe podea.O clipă se lasă o liniște mormântală. De spaimă, până și William Morris încetă să latre.”
Rosalie îngrozită, țesea scenarii despre rudele omului căzut la podea. Ce se va întâmpla dacă nu își revine și va trebui să dea socoteală?Totul se va încheia cu un schimb spumos de replici, cu o vizită la un medic chiropracticean și cu un contract pentru ilustrarea noi cărți a autorului. Rosalie va fi foarte bucuroasă, mai ales că a crescut cu cărțile celebrului autor pe de o parte, iar pe de altă parte venitul câștigat îi va da posibilitatea să plătească mărirea de chirie a magazinului.
Apariția Tigrului albatru va fi o mândrie pentru Rosalie. Bătrânul și tânăra vor lega o prietenie frumoasă. Când un tânăr vădit străin va intra în magazin pretinzând că această poveste este furată de la el, lucrurile se precipită întru cu totul alt mod.
Robert Sheriman, un tânăr avocat din tată în fiu, este de așteptat să preia firma tatălui său de avocatură din New-York. Chiar dacă și-a pierdut tatăl la doisprezece ani, unchiul său tot avocat a condus firma, doar că vârsta își va spune cuvântul și în privința lui. Robert a studiat dreptul,dar va studia și Literele și va hotărî să lucreze la universitate ca lector de literatură engleză și va părăsi firma de avocatură. De această dată este presat să ia o decizie în privința viitorului său, dar și în privința relației pe care o are cu o frumoasă economistă, Rachel. Aceasta este o fire pragmatică și își va dori alături un avocat de succes nu un profesor.
În urmă cu câteva luni mama lui Robert a murit, iar ultimele sale cuvinte au fost părerea de rău că nu a reușit să se reîntoarcă încă o dată la Turnul Eiffel din Paris. Mama sa era dintr-o familie de francezi, iar când după moartea tatălui său pe Robert la dus în Franța, l-a marcat foarte tare oameni și locurile pe care le-au vizitat împreună. Oferta de profesor invitat pe timp de un an la Sorbona se va ivi ca o ocazie de a se decide ce va face pe viitor.
Reîntoarcerea unui american la Paris este neapărat necesar de urmărit. Întotdeauna un străin va rămâne fascinat de acest oraș cu legende puternice. Robert va calca cu stângul în orașul îndrăgostiților, parcă toate vor complota împotriva sa. Rachel i-a dat un ultimatul în privința relației lor dacă va pleca, cazarea lasă de dorit, iar când din întâmplare va da peste micul magazin de cărți poștale și peste cărțile din vitrină cu ,,Tigrul auriu,,, tânărul va răbufni și va isca o ceartă cu tânăra Rachel. Întâlnirea dintre ,,o scorpie, franțuzoaică tâmpită” și ,,babatul înalt, cu părul blond-închis” va ieși cu scântei.Totul va începe cu un deja-vu.
,,Ușa se deschise, micul clopoțel scoase un sunet ușor, apoi căzu la podea, nu înainte de a face mai întâi o aterizare pe capul străinului, care tresări oarecum uimit, ridică instinctiv mâinile și se feri într-o parte. Nimeri direct în coșul câinelui de lângă ușă. William Morris urlă îngrozit, străinul strigă surprins și se întoarse clătinându-se drept spre standul de cărți poștale.Uimită, Rosalie îl văzu cum începe să se clatine puternic și avu senzația unui deja-vu, doar că de data asta lucrurile se desfășurau mai rapid.”
De la o acuzație de plagiat nu mai e decât un pas, iar cearta va degenera între cei doi tineri. Rachel îi va ține parte prietenului său Max, iar Robert este ferm convins că această poveste i-a fost furată. De mic copil mama sa i-a spus povestea de nenumărate ori cu dragoste, iar după moartea sa i-a lăsat într-un plic maro manuscrisul vechi al povești.
Cine minte? Cine are dreptate? Rachel va dori să descopere adevărul și va face front comun în a descoperi ce ascunde Max. Rene va pleca în America la un seminar de fitness și va anunța că s-a îndrăgostit de o blondă pasionată de sport.
Ce va decide Robert în privința carierei sale? Ce secrete vor descoperi cei doi tineri și care vor fi urmările ?
Titlul cărții ,,Parisul e întotdeauna o idee bună” este sugestiv în carte. Vă las să descoperiți ce se ascunde în spatele cuvintelor.
Eu am descris doar o parte din acest romance spumos, restul vă invit pe voi să descoperiți.
,,La fel ca în romanele precedente ale lui Barreau, destinul se hrăneşte cu întâmplări, iar iubirea, contrariată la început, triumfă din neînţelegeri şi quiproquouri. Regal de suspans şi emoţie, Parisul e întotdeauna o idee bună este o poveste al cărei farmec te incită să savurezi în tihnă micile bucurii ale vieţii.”
,,Rosalie Laurent are o mică papetărie cochetă în Paris, pe Rue du Dragon, unde confecţionează şi vinde cărţi poştale pline de lirism. Într-o zi, un bătrân intră în papetăria ei şi îi răstoarnă standurile de cărţi poştale. Spre surpriza eroinei, necunoscutul nu e nimeni altul decât Max Marchais, ale cărui cărţi pentru copii i-au bucurat copilăria. Sedus de talentul ei, acesta îi propune să îi ilustreze celebrul lui basm Tigrul albastru. Încântată peste măsură de această colaborare, Rosalie expune cartea publicată în vitrina papetăriei. Dar într-o zi, un profesor de literatură anglo-saxonă proaspăt sosit din Statele Unite dă buzna în magazinul ei, susținând cu încăpăţânare că povestea îi aparţine. Să fie Max Marchait un plagiator? Cei doi tineri, la început ostili unul faţă de celălalt, fac cauză comună pentru a investiga şi a scoate la lumină un secret care îi va lega pentru totdeauna.”
Carte disponibilă pe site-ul Editura Paralela 45
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărți de dragoste
Parisul e întotdeauna o idee bună de Nicolas Barreau – Editura Paralela 45 – recenzie
Frumoasa poveste,sunt sigura ca mi-ar placea si mie.
Felicitari Nicol!
Cu siguranta te va bine dispune aceasta poveste romantică!
Pare interesanta povestea. Mulțumesc pentru recomandare
Cu multă plăcere Vero!
O poveste interesantă prezentată frumos ! Felicitări! Am trecut cartea pe listă! Imi place mult! Mulțumesc pentru recomandare!
Ma bucur nespus ca ai trecut cartea pe lista ta! Sper sa o citesti curând!
Am citit cu mare placere aceasta carte. Sunt fana autorului 😀
Acum imi place și mie autorul acesta!
Multumim pentru recomandare, Nicoleta!
Cu multă plăcere Iasmy!
Nicol, felicitări pentru recenzie!
Așa cum ai descris-o, cred că e o carte pe care aș citi-o cu drag!
Cu siguranta îți va place cartea!