Pasiune și satin roșu, de Corina Cîndea – Editura Hathor -recenzie

Pasiune și satin roșu

Editura: Hathor

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 369

Nota mea: 10+

Seria Salem: 1. Dragoste și mătase albă; 2 Pasiune și satin roșu; 3. Iubire și catifea albastră

   Salem — Un oraș al cărui nume te duce cu gândul la vrăji și supranatural.

   Deși oficial se întoarce în Salem pentru a participa la nunta prietenului său, Quinn Carson are și altceva în plan. Dacă în urmă cu câteva luni o relație cu o anumită “vrăjitoare” din oraș părea ceva imposibil, acum totul s-a schimbat, însă nu așa cum se aștepta el.

   April Barnes nu mai este fata pe care o știa. Nimic nu mai este cum era, iar asta îl face să se îndoiască de planul său.

   Corina Cîndea înseamnă pentru mine mai mult decât o scriitoare de succes, o maestră a genului romantic contemporan și a comediei romantice. Ea este, și va rămâne pentru totdeauna, autoarea mea de suflet. Am multe preferințe, dar cărțile ei rămân undeva acolo în vârf, aproape de inima mea. Apreciez foarte mult stilul ei de scriere, amuzant, ironic, dar și plin de sensibilitate, modul în care reușește să transmită fiecare sentiment, emoție sau trăire. Și nu în ultimul rând, ador faptul că scriitura ei emană o stare de bine, tinerețe, bucurie, speranță. Adevărul e că, indiferent de ce se întâmplă într-o carte scrisă de Corina Cîndea, optimismul are mereu câștig de cauză. Și tocmai de aceea, de fiecare dată când mă simt tristă sau abătută, mă refugiez în minunatul univers creat de ea. Iar acest tratament pentru suflet îmi readuce zâmbetul pe buze.

   Dacă până în prezent, am afirmat de nenumărate ori că Triplu H vol. 1 este cartea mea preferată (dintre toate cărțile publicate de Corina), acum mă văd nevoită să fac o mărturisire. Cu părere de rău, vă anunț că ea a fost detronată din fruntea clasamentului de seria Salem. E drept că replicile spumoase, situațiile amuzante,  momentele înduioșătoare, scenele fierbinți, combinația explozivă de romantic, erotic și mistic, m-au făcut să iubesc seria, dar nu aceste lucruri m-au determinat să schimb clasamentul, ci modul de cum m-am manifestat sau reacționat. Astă-primăvară, după ce terminasem de citit “Dragoste și mătase albă”, în loc să mă apuc să îi scriu recenzia, am intrat pe wattpad ca să citesc câteva capitole din “Pasiune și satin roșu”. Iar zilele trecute, în loc să duc până la capăt lectura la cartea de față, m-am trezit că intru din nou pe platforma wattpad ca să citesc cele 27 de capitole din “Iubire și catifea albastră”, volum trei al seriei. Pentru mine nu conta ordinea cronologică a evenimentelor, ci înțepăturile, ironiile schimbate între personaje și delicioasele momente romantice. În capul meu era un adevărat cocktail de satin roșu, mătase albă și catifea albastră.

   “Pasiune și satin roșu” este un roman despre puterea magică a iubirii care înfruntă orice obstacol întâlnit în cale, demonstrând că este un miracol mai presus de orice. Este o poveste de dragoste minunat de senzuală, cu o acțiune extrem de captivantă, personaje minunate, amuzante și pline de viață, scene încărcate de erotism, clipe tensionate care se întrepătrund cu momente destul de înduioșătoare, foarte mult umor și, nu în ultimul rând, un strop de magie.

   Povestea celor trei “extratereștrii” (așa cum au fost porecliți de “vrăjitoarele” Faith, April și Piper) -Logan Savage, Quinn Carson, Declan Grant – am aflat-o încă din primul volum. În urmă cu cinci ani, pe vremea când erau studenți, au spart serverele mai multor agenții guvernamentale americane, printre care și NASA, au fost arestați, dar Collin Danford, un fost agent FBI, le-a oferit o altă opțiune decât aceea de a face închisoare. I-a convins să semneze un contract pe termen nelimitat cu agenția secretă pe care o conducea și de care știa foarte puțină lume. Un contract prin care erau obligați să meargă oriunde li se cerea, să acționeze din umbră și să nu spună nimănui nimic. Timp de patru ani, toți trei au format o echipă bine sudată și s-au avut ca frații. Au dus o viață de nomazi, cu extrem de multe nopți nedormite și cu mutări la fiecare câteva săptămâni sau luni. Regula lor de bază era să nu se atașeze de nimeni, așa că s-au descurcat fiecare cu câte o legătură scurtă în orașele prin care au trecut. Totul părea frumos. Până au ajuns în Salem și le-au cunoscut pe fete. Logan și Faith s-au îndrăgostit și au fost nevoiți să înfrunte multe piedici până să rămână împreună. El și-a riscat libertatea pentru cea pe care o iubea și a câștigat. Ceilalți doi tineri, Quinn și Declan, au preferat să rămână legați de contractul cu agenția și au plecat din oraș. Nu au vrut, sau nu au putut, să țină cont de ce le șoptea inima și s-au făcut că nu simt nimic pentru April și Piper.

   Încă de când am citit “Dragoste și mătase albă”, am remarcat tensiunea sexuală care exista între Quinn și April. Au fost atrași unul de altul de la bun început și toată această atracție n-a făcut decât să crească  de-a lungul timpului, oricât de mult au încercat amândoi să o nege. Adevărul e că, oricât de tentat a fost de April, Quinn nu și-a dorit o simplă aventură cu ea și știa că nu putea să îi ofere mai mult. Contractul cu agenția nu îi lăsa prea multe opțiuni. În plus, el s-a temut că April va fi rănită de plecarea lui, așa că a încercat să păstreze distanța și să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic între ei.

“Da, am plecat, dar n-o să știe niciodată cât de greu mi-a fost s-o fac și nici de câte ori mi-au regretat plecarea. Știu că purtarea mea a rănit-o, dar aș fi rănit-o și mai mult dacă mergeam mai departe când eu știam că n-aveam nicio șansă să rămân.”

   Acțiunea din “Pasiune și satin roșu” are loc la șase luni de la evenimentele petrecute la finalul primului volum, povestea fiind spusă din perspectiva celor două personaje principale, Quinn Carson și April Barnes. Astfel, avem posibilitatea să asistăm la toate momentele tensionate prin care au fost nevoiți să treacă.

“Pentru o clipă, îmi amintesc de doi ochi verzi și niște buze moi și senzuale. De un chip pe care l-am visat de prea multe ori în ultimul timp. Alung imaginile cât pot de repede și încerc să uit, dar vorbele lui Declan îmi arată că și el gândește ca și mine.

  – Oare mai scăpăm și de data asta?”

  Quinn și Declan revin în Salem pentru a participa la nunta prietenului lor, Logan. Însă, spre marea consternare a mirilor, nu vin singuri, ci însoțiți de două femei uluitor de frumoase. Iubita lui Quinn atrage toate privirile celor din jur, dar ea nu are ochi decât pentru el.

“Cu părul negru ca tăciunele, ochi albaștri strălucitori și un corp apetisant, Megan atrage privirile oriunde s-ar duce. Are o frumusețe ieșită din comun, asta mi-a și atras atenția la ea. Are  un magazin de lux și este pe propriile ei picioare, afacerea mergandu-i foarte bine. Este isteață și glumeață.

  Însă ceva lipsește.

   Nu știu, poate că m-am tâmpit de tot, dar pentru mine nu e suficient. Mi se pare rece, lipsită de căldura pe care încerc să o regăsesc. Un foc pe care l-am văzut cândva în doi ochi verzi și pe care l-am tot căutat de atunci încoace, dar nu l-am găsit la nimeni.”

   Însă Quinn nu își poate lua privirea de la April, femeia care îi bântuie visele de aproape un an. A crezut că atunci când o va revedea, o să îi dispară obsesia pe care a avut-o cu ea în tot acest timp, însă s-a înșelat amarnic.

“Chiar dacă nu am vrut să recunosc nici față de mine însumi, adevărul mă lovește acum cu forța unui pumn în plină față. Poate că am susținut că venirea mea în Salem are ca singur motiv nunta lui Logan și Faith însă, în acest moment, îmi dau seama că a fost doar un pretext. Un pretext pentru întoarcerea mea în acest oraș.

Iar adevăratul motiv… Ei bine, adevăratul motiv al reîntoarcerii ele nu este altul decât șatena din fața mea. Șatena ai cărei ochi verzi nu i-am putut uita niciodată și care îmi bântuie visele de aproape un an. Femeia de care m-am simțit atras așa cum nu m-am mai simțit atras de nimeni altcineva și de a cărei amintire nu pot să scap orice aș încerca…” 

   Din păcate, Quinn constată destul de repede că April nu mai este așa cum și-o aducea el aminte. Dacă înainte îi putuse vedea pe față tot ce gândea sau ce simțea, acum pare că poartă o mască. E rece, iar  chipul ei nu arată decât indiferență. Glumele ei au dispărut complet și se abține de la orice remarcă ironică.

“Da,  April trecea cu repeziciune de la o stare la alta, când veselă, când furioasă sau ironică și niciodată nu-și cenzura cuvintele. Obișnuia să spună tot ce îi trecea prin minte, oricât de caraghios era. Sau de ironic. Însă acum nu pot citi nimic pe chipul ei. E ca și cum, în cele șase luni de când nu ne-am văzut, ar fi învățat să ascundă tot ceea ce simte sau gândește.“

   Vestea că April s-a combinat cu un fost coleg de facultate, cam la o lună de la plecarea lui, și că s-a logodit cu acesta cu o seară înainte de cununia prietenilor săi, îl șochează și îl înfurie. Oare chiar atât de repede să-l fi uitat? De unde apăruse acest bărbat și cum de a reușit să o convingă atât de repede să se mărite cu el?

 “- Justin este logodnicul meu.

   Doar câteva cuvinte spuse de April pe un ton moale în timp ce îl privește zâmbind, dar fiecare mușchi mi se încordează. Una e să bănuiesc ce reprezintă acel inel și alta să o aud spunând cu voce tare ce înseamnă bărbatul pentru ea.” 

   La rândul ei, April nu e pregătită să recunoască nici față de ea însăși cât de mult a întors-o pe dos revederea lui Quinn. Bărbatul apăruse brusc în viața ei și dispăruse la fel, fără nicio explicație, în ciuda atracției dintre ei. Își amintea și acum acel moment care a bulversat-o complet. O sărutase ca și cum așteptase să facă asta întreaga viață, iar ea era singurul lucru pe care și-l dorea, apoi îi murmurase un “nu pot să fac asta” și plecase, pentru ca pe urmă să devină distant. Iar acum se întorsese, cu o brunetă la brațul lui, ba chiar i-o prezentase drept iubita lui.

“În urmă cu șase luni a plecat fără să-mi dea nicio explicație, iar acum s-a întors, cu o brunetă la brațul lui. Și nu orice fel de brunetă! Nu, trebuia să fie una care arată de parcă ar fi unul dintre îngerii de la Victoria‘s Secrets! Una de al cărei fund și piept s-au lipit ochii tuturor bărbaților de pe o rază de un kilometru, indiferent de vârsta pe care o aveau.

Iar ea, Megan-știu-cât-de-sexi-sunt, s-a cățărat toată pe Quinn, palpându-i inima la propriu și verificându-i amigdalele cât de des a putut. Cu limba. Tot la propriu. 

Iar el, Quinn-extraterestrul-îngâmfat, i-a acceptat fiecare atingere, pentru ca mai apoi să aibă tupeul  să-mi spună că m-am schimbat și că nu-mi iubesc logodnicul. Că simt ceva pentru el și că o să mă facă să și recunosc asta.

La dracu’, n-are decât să încerce, nu se va întâmpla!” 

   Lucrurile încep să se complice atunci când Collin, șeful lui Quinn, îi cere acestuia să se ocupe de campania de publicitate a viitorului posibil primar al Salemului, care nu este nimeni altul decât  actualul logodnic al lui April, Justin Price. Iar asta înseamnă că el și April nu pot fi văzuți împreună până la alegeri.

   Quinn este mai decis ca niciodată să o recucerească pe April, însă ea nu mai are încredere în el. Știe care îi este stilul de a trăi, cu câte o aventură. Nimic serios, nimic care să-l lege de cineva. Nu vrea să ajungă una dintre multele lui cuceriri. Nici măcar nu știe cu ce se ocupă și nici unde a dispărut în urmă cu șase luni. În plus, nu știe niciodată când glumește sau când vorbește serios. Totul pare pentru el doar o glumă. Quinn e derutant. A făcut-o să creadă că nu o vrea, iar acum îi spune că i-a lipsit. Dacă are deja o iubită, de ce vrea să o recucerească? De ce o vrea acum? De ce joaca asta de-a șoarecele și pisica? Oare atracția dintre ei se datorează vreunei vrăji? Ce legătură există între ei și Simone Dupont, cea mai cunoscută vrăjitoare din Salem, Oregon, o tânără mulatră care a trăit în secolul al XVIII-lea? Simone era renumită pentru vrăjile de dragoste pe care le făcea și pentru faptul că îi ajuta pe oameni să își găsească sufletul pereche. Oare viețile lor au fost influențate de spiritului vrăjitoarei Simone sau de vreo vrajă ? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

 “-Dar știi care e cel mai înfricoșător lucru? Că unele vise nu arată ca și cum ar fi vise, ci amintiri. La naiba, am visat-o pe April în rochia aia de satin roșu de la nunta voastră, înainte chiar ca tu să fi împreună cu Faith! Cum naiba e posibil așa ceva?”

 “- Bine ai venit în club! mă bate el prietenește pe umăr, iar eu îl privesc nedumerit.

  – Ce club?

  – Clubul vrăjitoarelor! hohotește el din nou. Dacă te consolează cu ceva, și eu am fost la fel de obsedat de Faith și am visat-o noapte de noapte. La naiba, i-am visat dormitorul înainte să fi pus măcar piciorul în casa ei și, în cazul meu, era vorba de mătase albă. Nu întreba! mi-o tăie scurt când vreau să-l întrerup. Există vrăji și supranatural? Habar n-am! Are Simone vreo legătură cu tot ce ni se întâmplă? Puțin îmi pasă! Știu doar că sunt mai fericit decât am fost vreodată și n-aș schimba nimic. Dar, dacă e să ne luăm după”semne”, mimează el cu degetele două ghilimele în aer, aș zice că soarta ta a fost hotărâtă de când ai pus piciorul în Salem…”

  “E clar, sunt un tâmpit! Iar la cum m-am purtat, nu m-aș mira dacă omul și-ar scoate acum o cruce dintr-un buzunar ascuns și ar începe să bolborosească vreo slujbă de demonizat în timp ce mă stropește cu apă sfințită.”

  “De când l-am cunoscut pe Quinn, am avut adeseori vise cu el și majoritatea dintre ele s-au împlinit. Cu lux de amănunte. Oricât de ciudat ar părea, așa cum a spus și el, e ca și cum sufletele noastre ar fi legate între ele de ceva mai presus de noi.”

 

NOTA 10+