Umbra care ucide – Lucian Ciuchiță – recenzie

Umbra care ucide – Lucian Ciuchiță – recenzie

by -
0
Umbra care ucide - Lucian Ciuchiță - recenzie

Umbra care ucide – Lucian Ciuchiță – recenzie

Titlu: Umbra care ucide
Autor: Lucian Ciuchiță
Editura: Coresi
Anul publicării: 2021
Nr. pagini: 224

 „Umbra care ucide” este un roman polițist conceput prin tehnica „povestirii în ramă” (povestiri de sine stătătoare care compun o altă narațiune), unde umorul englezesc este ingredientul principal, iar intriga polițistă se combină cu politica la nivel înalt. Autorul, în stilul romanelor poliţiste, ne prezintă un criminal versat, care trebuie să-şi ducă misiunea până la capăt… Totuși, abordarea este diferită de romanele polițiste clasice, nu te va ţine cu sufletul la gură până la final ca să descoperi criminalul, ci vei fi martor ocular la toate grozăviile pe care le va face „umbra”.

 „Umbra care ucide”, ca și alte romane ale lui Lucian Ciuchiţă (vezi Copoiul din Cardiff şi Taifun în adâncuri), ne prezintă o radiografie a societăţii actuale, unde Răul s-a diversificat şi apare sub alte valenţe: atacuri energetice, crime provocate prin substanţe nedepistabile, accidente aviatice neelucidate, crime în spitale şi puşcării, virusuri „scăpaţi” intenţionat din laborator, fanatism religios…, până la crime împotriva umanităţii prin experimente şi chiar uciderea sentimentelor, ca oamenii să nu mai iubească… nimic!”.(Lucian Ciuchiţă).

  Cuvintele autorului m-au făcut și mai curioasă să citesc romanul “Umbra care ucide”, pentru că mi-era dor de Mark Preston (Copoiul din Cardiff), și voiam să văd în ce poveste se mai amestecă acum.

  Spre bucuria mea am “întâlnit” toată echipa reunită, toți prietenii și subalternii lui Mark, care au răspuns “fără zăbavă” chemării lui. Îi avem pe Patrick Clark, adjunctul de la Scotland Yard cu excentrica lui soție Vivian, apoi pe Gerald și Matilda, ambii în Serviciul Român de Informații, dar și pe simpaticii Trivette, Millner, Danforth, fiecare cu misiunea lui. Dar mai apare o blondă superbă, omul ministrului britanic, Melissa Thomas, care pe lângă frumusețe era și foarte deșteaptă, vorbea vreo zece limbi străine, cunoștea istoria și economia lumii. Aici avea datoria de a-i ajuta pe ceilalți cu tot ce putea.

  Guvernele și serviciile din toată lumea primiseră o mulțime de informații despre atacuri iminente asupra imigranților, a pravaliilor lor, a caselor de rugăciuni, a moscheelor. Oamenii erau mai ales instigaţi împotriva evreilor și a musulmanilor, cei responsabili de zvonuri și știri false urmăreau să arunce lumea în haos. Reapăruseră organizațiile naziste care racolau adepți în toată Europa. Două organizații naziste puternice își disputau oarecum supremația. De-o parte urmașii și adepții lui Bormann, care căutau butoaiele cu “apă grea” (se știa că ar fi dispărut înainte de terminarea războiului undeva în zona Roșia Montană) pentru a face o bombă nucleară și să înceapă atacul. De cealaltă parte Gudrun Burwitz, fiica lui Himler, care, deși știa de la tatăl ei despre inexistența butoaielor, avea planurile ei. Călătorea mult în Europa, înființa celule naziste care, la momentul ales de ea, urmau să-și trimită “lupii” în toate țările să arunce în aer diferite obiective, să ucidă imigranți, azvârlind lumea în haos.

  Ambele organizații foloseau câte un agent care a călătorit de-a lungul Europei până la Zwicau- Germania, luând legătura cu celule, pregătind terenul. Amândoi operau cu același nume pentru a crea o confuzie și mai mare. Sunt ucise mai multe persoane fără legătură între ele, ucigașul operează ca o “umbră care ucide”.

  Cel care își dă seama de cacealma este sergentul Millner de la Yard, care reușește să-l urmărească pe adevăratul ucigaș.

  Echipa lui Mark parcurge toate locurile de unde are informații: Anglia, Grecia, Germania, România, află adevărul despre butoaie, arestează oameni din gruparea lui Bormann, și ajutați de armată dejoacă planurile lui Gudrun. Așa că din “marele atac preconizat” nu rămâne nimic, dar pericolul nu poate fi anihilat total. Se pot doar urmări informațiile și încerca evitarea pericolelor.

“Politic și social vorbind, o vreme va fi liniște. “Lupii” se vor retrage în barloguri așteptând alte oportunități. Islamul puțintel speriat va primi intariri. Se estimează valuri de refugiați din Siria, Libia, zonele Kurde ale Irakului și Turciei. Având în vedere sporul lor demografic nu este departe ziua în care ne vor depăși numeric. Dar și până atunci vor căuta să inducă frică, nesiguranța. Europa continentală va suferi probabil cel mai mult.”

“Alarmă!
Amenințări! Atentate.
Viața tuturor era în primejdie!
Din fericire, undeva, neștiut, ajutat de prieteni de încredere “Copoiul din Cardiff” veghea.”

  Lucian Ciuchiţă ne avertizează și aici, ca și în celelalte romane, despre schimbările istorice, și politice ale societății, despre pericole, încercând să sensibilizeze lumea. Dar o face prin intermediul personajelor sale, care fac ce știu mai bine apărând planeta și locuitorii ei, dar păstrându-și aceleași caracteristici care au făcut să fie atât de îndrăgite.

  Conversațiile lor, deși serioase, sunt impregnate de umorul caracteristic fiecăruia, sunt “haioase”, amuzante, dar pline de informații. Lucrează bine împreună, iar Melissa se dovedește a fi la fel ca ei.

  După “salvarea lumii” epilogul se petrece la întâlnirea-picnic din Hyde Park, unde se discută despre reperele misiunii, se explică punctele de întrebare și se anunță viitorul personajelor. Deci…

  Ce planuri avuseseră naziștii? Cum racolau oamenii pe care-i foloseau? Ce le alimenta ura? Cum a reușit echipa lui Mark să dezamorseze pericolul? Ce vor face în continuare? Ce va face Melissa Thomas? Și mai ales ce va face Mark Preston?

  Romanul lui Lucian Ciuchiţă m-a prins în mreje, îmi place stilul lui, mă încântă că îmi oferă niște eroi atipici, că mă plimbă prin diferite locații, că inserează multă cultură generală și mult umor în poveste. Dar rămâne un avertisment puternic pe care cărțile lui îl dau oamenilor referitor la pericolele noii lumi.

  Ce m-a întristat puțin e că acest roman mi s-a părut a fi “cântecul de lebădă” al lui Mark Preston. Veți înțelege la ce mă refer dacă veți citi romanul.

  Felicitări Lucian Ciuchiță!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.