Patimi de Sofia Nădejde - Editura Publisol – recenzie

Patimi, de Sofia Nădejde – Editura Publisol – recenzie

Patimi

Autor: Sofia Nădejde

Editura: Publisol

Anul: 2021

Număr pagini: 544

  Sofia Nădejde s-a născut la Botoșani, la data de 14 septembrie 1856, Botoșani și a părăsit lumea aceasta pe 11 iunie 1946, la București. Întreaga sa viață a avut alura unei lupte. A demonstrat că și femeile pot excela în diverse domenii, despre care se credea că sunt destinate exclusiv bărbaților, căpătând astfel, admirația unui segment important de populație. În același timp, ideile sale neobișnuit de îndrăznețe pentru epoca sa au condus la atragerea de animozități. Nu e ușor ca oamenii cu credințe clădite de sute de ani, să accepte cu ușurință schimbarea. Sofia Nădejde a fost scriitoare și  publicistă, membră a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România. A fost sora celebrului pictor Octav Băncilă. S-a căsătorit cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România.

  Cu caracterul său de neclintit, Sofia Nădejde a convins autoritățile vremii să i se permită susținerea examenului de bacalaureat într-un liceu de băieţi, aceasta fiind o premieră, una din cărămizile dure pe care tânăra avea să le spulbere din zidul impozant al vechilor credințe. Mai târziu a devenit primul  lider feminin al unei reviste literare, iar lupta sa pentru restabilirea echilibrului a culminat cu scrierea primului roman feminist din istoria literaturii române.

  Este important de adăugat faptul că în ciuda perpetuei sale lupte pentru egalitatea dintre sexe, Sofia Nădejde a fost și o mama de succes. A avut șase copii. S-a căsătorit la 18 ani cu Ioan Nădejde, iar în anul 1897 a fost numită președinta Congresului al IV-lea al PSDMR.

  Din pasiunea sa pentru scris s-au născut numeroase schițe, nuvele, romane, teatru. Iată câteva dintre acestea: „O iubire la țară, dramă” (1881); „Din chinurile vieții, nuvele” (1895); „Robia banului, roman” (1906); „Părinți și copii, roman” (1907); și romanul „Patimi”, publicat în 1903. La apariția acestuia, criticii au fost de părere că tocmai se publicase primului roman feminist din literatura română.

  Romanul „Patimi” a apărut la editura Publisol, în colecția „Biblioteca secolului 20”. În cele 544 de pagini, tabloul cu parfumul nostalgiei unei epoci nu demult apuse, transpune o pleiadă de emoții plasate în valuri mai mult sau mai puțin învolburate, descriind o existență impregnată cu ideile societății care suprimă în loc să încurajeze și stopează vise, în loc să le ajute să devină realități. Într-o astfel de lume, construită cu abilitatea și minuțiozitatea unei adevărate maestre a scrisului, personajele sale se luptă între depășirea propriilor limitări și schimbarea vechilor tipare de gândire ale unei societăți menite să stagneze și să respingă schimbările.

  Însăși alegerea subiectului pentru romanul „Patimi” este – pentru circumstanțele epocii respective – un act de curaj, romanul fiind motivul a numeroase polemici în lumea literară a vremii. Nu doar povestea adulterului a fost temeinic analizată de către criticii literari de atunci, ci și aspectele societății, aflate la un punct decisiv, între trecut și acceptarea unor schimbări menite să stabilească echilibru. Discrimarea rasială, moravurile, sărăcia, toate acestea sunt aspectele unor vremuri pe care autoarea le descrie în amănunt, infuzând personajele cu neputinte, cu frustrări, cu traume, cu iluzii, cu speranțe deșarte. În acest context, aș putea spune că adulterul e doar pretextul pentru expunerea detaliată a unui tablou amplu în care societatea e pictată cu transparență maximă, adică exact așa cum este, fără să aibă parte de modificări. Această pictură realistă se regăsește și astăzi în societatea românească. Aceleași moravuri, aceeași falsitate și aceeași dorință hulpavă pentru valoarea materială sunt și astăzi prezente, chiar dacă decorul poartă nuanțe diferite… Cu alte cuvinte, scenariul e identic, doar personajele sunt diferite.

  Personajul principal, Matilda, căsătorită cu boierul Mustea, duce o existență liniștită la țară, într-un loc aparent armonios, însă toate aceste elemente ale unei vieți cu o doză considerabilă de banalitate, îngrădesc idealurile Matildei. Frustrările sale devin arme implacabile cu care îi atacă zilnic pe membrii familiei. Neîmplinirile sale devin un acid periculos cu care Matilda îi stropește zilnic pe cei din jur, revărsându-și tensiunea acumulată. Ce vrea Matilda, de fapt? Ea e simbolul unei societăți ipocrite care vrea imposibilul și, aflată în incapacitatea de a-l atinge, devine un dezastru și atrage în groapa nimicniciei pe cei mai slabi.

  „Patimi” nu e doar un roman social și psihologic, ci e o scriere complexă, cu o încărcătură simbolistică impresionantă, care nu vorbește doar de natura umană supusă mereu greșelii, ci face și referiri mai mult sau mai puțin subtile la înstrăinarea pământului românesc, proces care – din păcate – a continuat și continuă și astăzi.

  Revenind la Matilda… ea duce o viață tihnită alături de conul Todiriță, însă tocmai această tihnă pare să o ducă pe femeie la dorința de a ieși din plictiseală și de a complota împreună cu Iliescu la ruinarea soțului ei.

Cum se va țese totul și ce caracteristici ale personajelor vor ieși la iveală în acest proces, veți afla citind cartea.

  „De multe ori dramatic, uneori crud, savuros pe alocuri, Patimi e un roman despre iubire, bani, moșii, morală și religie, xenofobie, femei și statutul lor, despre familie și valori tradiționale, dar și despre noile valori, despre exploatare, capitalism și amurgul unei lumi care avea să se dezintegreze în scurt timp în tranșeele Marelui Război.”

  În ciuda faptului că are 544 de pagini, cartea se citește foarte repede. De vină e tehnica narativă impecabilă, stilul atât de cizelat al autoarei și iscusința cu care aceasta își construiește personajele îmbrăcându-le în fel de fel de emoții și gânduri.

Iată câteva citate:

Fericirea și reușita îmbată mai grozav decât șampania. Am luat banii, mai rămân de orânduit creditorii mici și dăm, draga mea, grijile pe foc.

La auzul veștii, Matilda se îngălbeni. Cât pe ce s-o apuce un tremur de frica nereușitei și cu glas tremurător, întrebă:

  • În ce sunt banii? În bonuri sau hârtii?
  • Cincizeci de hârtii de câte o mie, una și una, noi-nouțe.
  • La acest răspuns, Matilda simți bucuria, dar și frica hoțului: va putea ori nu reuși?
  • Tu parcă nu te bucuri, Matildo. Curioase sunteți voi, femeile. Vă emoționați de necazuri și dureri, dar rămâneți reci la fericiri.”

Deseori, în vis, nu ne putem stăpâni nici gândurile, nici patimile: sentimentele cele mai ascunse ies, plutesc ca picătura ușoară de untdelemn în apă.”

Carte disponibilă pe site-ul Publisol

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.