Un final fericit? de Andrada Rezmuves – Editura Stylished – recenzie
Un final fericit?, de Andrada Rezmuves – Editura Stylished – recenzie
Un final fericit? de Andrada Rezmuves – Editura Stylished – #cartierotice
Un final fericit?
Andrada Rezmuves
Editura: Stylished
Anul aparitiei: 2019
Pagini: 368
Gen: romantic erotic
Prima carte din seria Secrete dezlănțuite
Sheryl.
Un singur nume.
O mie de temeri.
Un secret adânc înrădăcinat în suflet.
Relaţiile nepotrivite se împletesc cu viciile nocive şi nimic nu pare să o scoată la lumină din tenebrele sufleteşti în care a fost aruncată de la o vârstă mult prea fragedă. Lanţurile trecutului sunt strânse în jurul trupului fragil, iar o singură persoană are cheia pentru eliberare.
Iubirea nu se vede. Nu se atinge. Se simte! Îţi intră în suflet şi jură a poposi acolo pentru totdeauna. Îţi şopteşte la ureche cuvinte pe care visai să le auzi de o viaţă întreagă. Închizi ochii şi, pe sub pleoape, vizualizezi acel final fericit la care visăm cu toţii. Dar tu, vei avea parte de el?
Se pare că nu voi scăpa niciodată de emoții, temeri și frămantări… De fiecare dată când trebuie să scriu despre un autor care, prin intermediul cărții sale, reușește să mă răscolească, să mă bulverseze și să mă epuizeze psihic, mă simt invadată de atât de multe emoții, încât mă trezesc că nu pot lega două idei într-o singură frază. Simt că, în astfel de momente, cuvintele sunt de prisos. Sau, oricât aș încerca să-i scriu recenzia, tot n-aș putea să mă prezent în fața voastră cu ceva destul de calitativ. Trăiesc cu impresia că n-am să mă pot ridica la nivelul cărții, că n-am să pot reda magia pe care autorul a picurat-o cu atâta talent în romanul său, și că voi face o grămadă de greșeli. Din acest motiv nu am scris, de când fac recenzii pe Literatură pe tocuri, impresii la cărțile Norei Roberts, autoarea mea preferată. Și nici n-am putut să încropesc ceva care să aducă a recenzie la cărțile Andradei Rezmuves, nici la ,,Bătăile inimii mele frânte ”, nici la seria ,,Îmbrățișează-mi defectele”.
Acum, scriu despre ,,Un final fericit?” doar pentru că mi s-a lansat o provocare. Asta e adevărul. Pentru mine e un fel de test pe care îl dau în fața voastră. Dacă veți avea impresia că cele scrise nu-s decât o polologhie de neînțeles, vă rog să mă iertați. Sunt situații în care nu am cum să-mi adun gândurile. Prefer să scriu exact ceea ce gândesc, apoi să lansez mesajul în neant.
,,Finalul poveștii tale este consecința acțiunilor pe care le faci. Trăiește, iubește, simte! Ce ai de pierdut, în afară de propriul tău sine?”
Cu câteva luni în urmă, am vizitat o librărie doar pentru a răsfoi cărțile de la editura Stylished. Cu mare teamă, am deschis cartea ,,Un final fericit?”, și ce am citit acolo mi-a confirmat că Andrara Rezmuves este, după umila mea părere, unul dintre cei mai valoroși autori români contemporani de romance, secțiunea dramă. Dar și Nemesis-ul meu. Este Machiavelli renăscut, reîncărcat sau… versiunea lui feminină. De cărțile ei mă tem cel mai tare pentru că mă pot aștepta la orice. E ca la ruleta rusească. Ajung să mă rog ca povestea să aibă un final fericit.
Poveștile Andradei Rezmuves sunt adevărate lecții de viață. Te aruncă în realitatea crudă a vieții și te îndemână să îți schimbi mentalitatea.
Știu că romanele Andradei nu sunt pe placul tuturor, tocmai pentru că prezintă subiecte deranjante și relații defecte, prezintă partea întunecată a societății, ceva ce preferăm să ignorăm, să ne prefacem că nu există. Andrada dă impresia că nu are milă față de personajele ei, că alege, intenționat sau nu, să le bage în cele mai dure situații, tocmai pentru ca noi să stăm cu sufletul la gură până la final.
Cu toate că prezintă subiecte dureroase și sensibile, precum consumul de droguri, alcool și multe alte vicii, dar și probleme sociale, ar trebui ca toate cărțile ei să fie citite de către adolescenți, doar așa pot lua aminte unde pot duce toate acestea. Ce ar avea de pierdut? Măcar le-ar ridica niște semne de întrebare.
,,Un final fericit?”, prima carte din seria Secrete dezlănțuite, ne prezintă o poveste profundă, covârșitoare, intensă și frapant de sinceră, despre iubire și suferință, despre teamă, disperare și trădare, cu personaje vulcanice care au nevoie de ceva sau cineva în viața lor, ca să le alunge demonii din sufletul lor.
Este o poveste cu mare impact emoțional, plină de scene dramatice și intense, tocmai pentru că Andrada Rezmuves ne arată realitatea vieții cotidiene și, totodată, ne trage puțin de mânecă. Atâta timp cât noi nu am trecut prin așa ceva, nu avem dreptul să îi judecăm. Da, e mai ușor să judecăm sau să criticăm decât să analizăm sau să descoperim cât de grea este viața unor adolescenți pe care anturajul sau problemele familiale i-au făcut să ia decizii greșite, tineri cărora le lipsesc atât îndrumarea, cât și dragostea.
Până acum, toate cărțile Andradei au avut un final fericit (menționez acest aspect pentru cititorii care ar putea avea tendința să se ferească de romanele ei), dar până am ajuns la acel deznodământ mult dorit, am suferit cumplit. Iar acum, la ,,Un final fericit?”, am stat ca pe butuci, așteptând deznodământul acestui prim volum, cu toate că bănuiam direcția spre care se îndreaptă povestea de viață și de dragoste a lui Sheryl, protagonista din seria Secrete dezlănțuite. De altfel, acțiunea are loc în paralel cu seria Îmbrățișează-mi defectele, unde Sheryl este personaj secundar. Veți avea astfel ocazia să vedeți prin ochii ei povestea lui Hades și a Mariei, dar și drama lui Dolores.
Trebuie să recunosc că mi-a fost frică să mă apuc de această carte și am amânat-o cât am putut de mult. Având în vedere că făcusem cunoștință cu Sheryl în ,,Îmbrățișează-mă defectele”, îmi formasem deja o părere proastă despre ea. Fata cu părul de un roz țipător, ras într-o parte a capului, cea care preferă să se afunde în alcool în loc să dea piept cu realitatea, mi-a displăcut din primul moment și am ajuns să o antipatizez dintr-un anumit motiv. Abia când am ajuns să îi citesc povestea, în ,,Un final fericit?”, am început să o percep puțin diferit, să înțeleg suferința ei, să văd de ce nu poate zări și părțile bune din ea. Își vede doar defectele, se compară tot timpul cu mama ei – o persoană dependentă de droguri, predispusă la relații bolnăvicioase cu bărbați violenți -, se teme profund de singurătate și are o frică teribilă că Chase, cel mai bun prieten al ei, dar și băiatul pe care și-l dorește cum n-a dorit pe nimeni niciodată, i-ar putea descoperi secretele. Sufletul ei este practic zdruncitat. Simte nevoia de cineva care să îi aline inima însângerată și care să îi domolească caracterul vulcanic.
,,Să iubeşti este incredibil de greu, mai ales atunci când persoana de lângă tine îți oferă totul, iar tu-i oferi frânturi din tine.”
M-a durut sufletul să o văd cum se chinuie atunci când o are în preajmă pe mama ei, să îi percep dorul de a avea un părinte bun și iubitor. În puținele momente de luciditate, femeia se comportă ca o mamă, pentru ca mai apoi să o gonească, deoarece un bărbat pe care abia l-a cunoscut vine ,,în vizită”. Din nefericire, viața plină de vicii a mamei sale s-a reflectat și în viața fiicei sale. La vârsta de șaisprezece ani, Sheryl a avut surpriza de a găsi câteva seringi aruncate la întâmplare prin casă, iar interesul pentru droguri i-a crescut.
,,Eliberare. Asta înseamnă pentru mine să nu fiu în preajma mamei mele. Să nu aud gemetele înfundate care se strecoară prin pereții noștri subțiri până în camera mea. În fiecare săptămână, este altul. De fiecare dată, se termină la fel. O găsesc plângând într-o baltă de sânge. Îşi cere scuze și îmi promite că aceasta va fi ultima dată când lucrurile se petrec astfel, dar nu este… Niciodată nu este ultima oară!”
Adevărul e că lui Sheryl îi place distracția, alcoolul, drogurile, iar dacă adunătura de adolescenți rebeli cu care se însoțește îi oferă ,,alinare”, ea este decisă să o primească cu brațele deschise. În prezența prietenilor ei păstrează masca indiferenței, jonglând cu minciunile, determinându-i să creadă că nu-i decât un copil dornic să exploreze și să cunoască viața.
Sheryl are aproape optsprezece ani și cea mai mare parte a timpului și-l pierde în compania celor mai buni prieteni ai ei, gemenii Chase și Chad, dar și a vărul lor, Yarris, liderul grupului. I-a cunoscut prin intermediul petrecerilor și, de îndată ce a descoperit cu ce se ocupă și cât de ușor poate face bani, s-a alăturat lor. Cu toții își îneacă amarul în băutură, droguri și sex.
,,Dragostea e pentru fraieri, iar eu am încetat să fiu una cu mult timp în urmă. Nu iubesc nici soarele, nici luna, nici ziua, nici noaptea. Nu mă iubesc pe mine și cu siguranță nu iubesc pe altcineva. Cel puțin, nu vreau să o fac. Îmi doresc o viață lipsită de griji, dar mi se pare că mă cufund în necunoscut și incapacitatea de a mă ridica la suprafață mă înghite.”
Sherryl obișnuiește să greșească, să se arunce în cele mai mari probleme, pentru că măcar atunci primește un gram de atenție. Chase e singurul care o apreciază și îi este alături, nu încearcă să se culce cu ea, chiar dacă, de cele mai multe ori, Sheryl își dorește să o facă. Este convinsă că el nu este genul de băiat care să pună suflet, că trăieste după formula iubește și părăsește. Așa că ea preferă să se arunce în brațele altor bărbați, decât să se îndrepte spre Chase.
Ajunge să-l cunoască pe Christopher, medicul rezident pe care l-a cunoscut la spital, acolo unde mama ei a fost adusă din cauza unei supradoze, crezând că are nevoie de o distragere. Devin prieteni cu beneficii, având partide de amor lipsite de obligații, dar în scurt timp își dă seama că i-a permis acestuia să i se strecoare pe sub piele. Din păcate, și el o dezamăgeste, ba chiar îi aruncă în față vorbe grele: ,,De fapt, nu te-am plăcut niciodată. Dar presupun că ești conștientă de asta, nu-i așa? Pentru că nici măcar mama ta nu te place îndeajuns. Ești doar gunoiul de sub preș, mereu vei fi gunoiul de sub preșul tuturor persoanelor care se află în viața ta.”
,,Iubirea este o formă de atașament, se spune. O simți, te împresoară și te face să crezi că trăiești doar pentru ea când sunt atât de multe lucruri pentru care ai putea trăi. Te simți sigură, nesigură, frustrată. Ți-ai dori să fii în locul ei, a persoanei care te-a înlocuit, și adevărul este că, dintre toate lucrurile, acesta este cel mai dureros. Faptul că ai vrea să fii altcineva.
Te întrebi de ce este ea mai bụnă. Ce are ea și nu ai tu?”
Sheryl e conștientă că îl dorește numai pe Chase, dar vrea să-l țină la distanță de ea și de nefericirea ei. El se consideră cel mai bun prieten al ei, iar ea nici măcar nu își dă seama că este îndrăgostită de el. Se teme de ceea ce simte. Îi este greu să îl privească în fiecare zi flirtând cu alte fețe. Prietenia este nimic în comparație cu ce își dorește de la el. Și tânărul habar nu are cât de tare o rănesc barierele pe care le impune între ei.
,,Conştientizarea faptului că niciodată nu vei fi de ajuns pentru o persoană, că mereu va exista cineva mai bun, că inima ta se sfâşie și țipă, dar el nu o aude… este de-a dreptul terifiantă.”
Bucuria ei este fără margini atunci când ajunge să aibă o relație cu Chase, însă nu are curajul să se destăinuie, să îi spună care îi sunt secrete, iar Chase o ia ca pe o lipsă de încredere. Dar care va fi deciza lui la aflarea adevărului? Ce schimbări se vor produce în viața lui Shery? Citiți cartea și veți primi răspunsurile!
,,Încredere. Caut prin mintea mea definiția acestui cuvânt, Chase, dar tot ce găsesc este un gol imens. Am avut încredere în persoane care m-au călcat în picioare. Mi-au furat bucăți din inimă, de fiecare dată când le-am primit înapoi, oferindu-le ceea ce tu îmi ceri. Dacă ți-aş permite să intri încălțat în sufletul meu, mi-ai lăsa pete de noroi la plecare.
M-ai distruge, Chase, mai tare decât sunt deja! Și aș vrea, la naiba, să îți pot mărturisi totul, dar ceva mă sugrumă de fiecare dată când încerc să îți vorbesc. Incertitudinea că vei rămâne după ce îmi vei cunoaște secretul mă roade pe dinăuntru, iubitule. Rupe din mine, se hrănește și-mi suflă aerul putrezit al trecutului meu în față. Nu vreau ca tu să simți acea miasmă, Chase. Nu vreau ca tu să descoperi monstrul dinăuntrul meu, cel care m-a făcut să devin cine sunt astăzi.”
,,Adevărul este prea crunt de acceptat, Chase. Chiar și eu evit să mă gândesc la ceea ce m-a transformat în monstrul care sunt acum. Monstrul care luptă doar pentru el și pentru nimeni altcineva. Sunt lacomă. Sunt egoistă Sunt atât de singură încât simt că înnebunesc cu fiecare clipă petrecută departe de tine, dar, cu toate acestea, nu o pot face. Nu îți pot spune, pentru că nu vei înțelege. Nu mă vei mai vedea la fel și urma aceea de bunătate pe care doar tu ai găsit-o în mine, va dispărea întru totul. Imi este teamă de mine, de tine, de ceea ce simt. Îmi este teamă că, într-o zi, iubirea mă va distruge. Nu am mai iubit de atat de mult timp încât nu știu cum să mai fac acest lucru… Nu știu cum să demonstrez că iubesc o persoană căreia-i ascund trecutul. Te vreau! Te vreau atât de tare încất uit să respir de fiecare dată când mă gândesc la tine, doar că… Încă nu sunt pregătită.
Pentru asta şi pentru toate celelalte, iartă-mă!”
,,Dragostea doare. Doare atât de tare încât te lasă fără aer. Iți macină măruntaiele și le înghite nesătulă. Astăzi, ai impresia că totul este bine, dar mâine, când te trezești, va mai fi oare la fel? Poate că, în acest moment, adormi în brațele celui iubit, dar ce ai face dacă l-ai pierde mâine? Sentimentele se joacă pe muchie de cuțit, iar viitorul este unul incert. Poți crede că ai totul și tu să nu ai nimic. Am crezut că Chase îmi aparține. Am crezut că vom fi fericiți pentru totdeauna, așa cum se întâmplă în fiecare film sau roman de dragoste.”
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Autori români
Cărți erotice
#autoriromani #recenziicarti #literaturapetocuri #cartierotice
Chiar ca pare interesantă! Mulțumesc pentru recomandare. Sper sa reușesc si eu sa o iau.
Cu mare drag, Geo!
Sensibila si impresionanta recenzia.Felicitari Alina!Felicitari Andrada!
Multumesc mult, Arci!
Multumim, Alina!
Cu mare drag, iasmy!
Frumoasa recenzia, am citit Imbratiseaza.mi defectele, doamne, cartea e scrisa foarte bine, dar pe atat de mult am urat personajul feminin. Felicitari tie si autoarei. Andrada scrie foarte bine, doar ca isi face personajele feminine prea dramatice, imature, ( alcool, droguri,etc) nu ma descurc foarte bine cu astfel de personaje…
Roxy, asa este. personajele ei feminine au o caracter defectuos, iar Andrada le arunca in fata o gramada de obstacole.
Interesant subiect! Felicitări autoarei. Merci de recomandare, Alina
Mulțumesc mult pentru aprecieri, Vero!