Nu putem să pierdem timpul şi să-l furăm din altă parte fără să plătim furtişagul căci vine un moment când nu ne mai rezultă.

Copyright by UJMAG.ro

Pledoarie pentru mami şi tati, de Mirela Retegan

recenzie

       Cartea Mirelei Retegan “Pledoarie pentru mami şi tati” a apărut la Editura Evrika Publishing în anul 2016, multe din textele ce compun cartea fiind deja publicate de-a lungul anilor în reviste ca “Avantaje” sau “Tango” sau pe blogul personal al autoarei.
    Mirela Retegan este un nume binecunoscut în lumea presei şi a mass-mediei în general. S-a născut la 24 iulie 1970 în oraşul Dej. La 19 ani a plecat la Satul Mare urmându-şi cu mult curaj prima mare iubire din viaţă ei renunţând să dea viaţă visului bunicii ei de a deveni profesoară de istorie şi soţie de preot. În acest oraş din nordul îndepărtat al ţării îşi va începe cariera de jurnalistă. Aici a condus staţiile locale ale Radio Transilvania. Aici a lucrat ca ziarist de investigaţii. Aici l-a cunoscut pe Cornel Sorian de la trupa Sigma, a doua mare iubire a vieţii ei şi tot aici s-a născut fiica ei, Maya, pe 24 mai 2001. Apoi s-a mutat la Bucureşti unde a ajuns şefa la Naţional FM. A fost timp de cinci ani corespondent BBC, dar şi corespondent PROTV şi Mediafax.

     Aşa cum au observat mulţi, Mirela Retegan “a dus dragostea pentru copilul ei la rang de fenomen naţional”. Pentru că de foarte mult timp îşi creşte singură fiica, tatăl Mayei, de care s-a despărţit fiind în Marea Britanie, Mirela Retegan a descoperit că a creşte un copil este poate cea mai mare responsabilitate a unui om, fie el bărbat sau femeie şi pentru a face faţă acestei responsabilităţi nu trebuie niciodată să uiţi dragostea. Din această preocuparea şi dragoste pentru fiica ei s-au născut rând pe rând trupa Zurli, Mayateca, cartea recenzată aici şi, de anul acesta, programul “Antrenorul părinţilor”. Putem pe bună dreptate să vorbim de un fenomen! Şi de o anume generozitate în a împărtaşi cu cât mai mulţi din experienţă inerentă a creşterii unui copil, trecută de la întâmplări de care îţi aduci aminte cu drag, la teorii şi experimente reuşite.

     Dar iată ce spune Mirela Retegan despre ea însăşi:” Sunt puternică şi plângăreaţă, inodoră, incoloră şi un curcubeu imens, toate în acelaşi timp – nu pot să fiu obiectivă când vorbesc despre mine. Mă ador şi mă cert, aşa um facem toţi cu cei pe care-i iubim.” ( PANDO+RA’S) şi mai putem adaugă în continuare “cred în prietenie,, loialitate, cred că nimic nu e întâmplător şi mai cred că fiecare putem fi buni la ceva…trebuie doar să descoperim ce e acel ceva,” ( sătmăreanul.net./ 2011/05/8) cu alte cuvinte o presonalitate foarte interesantă şi complexă care sigur are ceva de spus când scrie o carte.

     Am citit cartea “Pledoarie pentru mami şi tati” într-o singură zi. Cuceritoare, interesantă, plină de umor, de râs printre lacrimi şi mai ales plină de adevăruri pe care toţi le-am trăit şi le-am simţit în calitate de părinţi doar că nu le-am scris pe hârtie O face pentru noi Mirela Retegan în această carte frumoasă. Nu o cunoşteam pe autoare în nici una din calităţile ei profesionale. Aparţin generaţiei părinţilor ei aşa că sfera mea de interes se intersectează mai greu cu generaţia copiilor mei din care face autoarea parte. Şi nu cred că aş fi avut plăcerea şi privilegiul de a citi cartea Mirelei Retegan dacă nu aş fi fost primită într-un grup de foarte tineri iubitori ai cărţilor cum sunt cei care formează Literatură pe tocuri. Pentru a o cunoaşte mai bine pe autoare am parcurs toate informaţiile pe care internetul le poate oferi şi mi-am dat seama că “Pledoarie pentru mami şi tati” este ceva la care trebuia să ne aşteptăm când e vorba de omul de presă, omul iniţiativelor îndrăzneţe, omul deciziilor dureroase, dar corecte, omul care are puterea să se gândească şi la ceilalţi atunci când se gândeşte la ea însăşi, adică, în două cuvinte, Mirela Retegan.

     Ce mi-a plăcut cel mai mult în această carte este sinceritatea. Nu simţi nici un moment că cele scrise sunt căutate ci simţi că ţi se împărtăşeşte cu maximă deschidere o experienţă de viaţă cu suişuri şi coborâşuri aşa cum este viaţa pentru oricine. Fiecare idee este argumentată cu momente din viaţă proprie,povestite cu o dezarmantă şi cuceritoare deschidere.
Primul capitol este intitulat “Un copil = o mama şi un tată”. Este de fapt un îndemn de a nu uita acest adevăr exiomatic nici măcar în focul unei despărţiri dureroase când, aşa cum spune autoarea, “pe frontul pe care se lupta o mamă şi un tată să câştige mai multe zile de vizită, mai multă vacanţă, pensie alimentară mai mare…de fapt mai multă putere asupra destinului copilului lor, NU CÂŞTIGă NIMENI”. (p.13). Pentru că cel mai mult pierde copilul. Această este ideea cheie a cărţii.

      Mirela Retegan este o mamă care îşi creşte singură fetiţa, pe Maya, încă de la început. Şi timp de un deceniu şi jumătate grija ei şi lupta ei a fost să nu ajungă să-l transforme pe tatăl fetiţei într-un duşman, ci să-l păstreze la dimensiunea la care a rămas după despărţirea lor, adică aceea de tată îndepărtat în spaţiu , dar prezent în mod activ în viaţa copilului lor.

     “Pledoarie pentru mami şi tati” nu este o carte care poate fi povestită, este o carte care merită să fie citită atât de mame cât şi de taţi. Pentru că nu este o peldoarie pentru feminism, nu are nimic propagandistic ci este scrisă negru pe alb o experienţă de viaţă ponind de la aceea de a fi ea însăşi copilul părinţilor ei, trecând prin adolescenţa plină de iluzii, tinereţea plină de curaj, vârsta matură plină de responsabilităţi şi poziţia singulară pentru care nu te simţi niciodată suficient pregătită, cea de mama.

    Mi-a plăcut foarte mult observaţia şi recunoaşterea sinceră că o mama oricât de mult şi-ar iubi copilul, oricât de implicată este în viaţa acestuia, niciodată nu va şti cu exactitate ce vrea copilul ei, ce-i place cu adevărat acestui copil şi de aceea trebuie acţionat de fiecare dată cu multă delicateţe. Chiar dacă un copil este atât de mult copilul mamei lui, el are propria să individualitate, propriile sale idei, gusturi, preferinţe. Nu este copia mamei sau al tatălui ci este câte ceva din amândoi şi ceva în plus.

    Foarte multe din textele care alcătuiesc cartea au fost publicate de-a lungul timpului în revistele “Avantaje” şi “Tango” şi pe blogul personal al autoarei ceea ce arată că este vorba de o carte îndelung gândită şi lucrată. Nu este uşor mai ales când eşti persoană publică precum Mirela Retegan, să-ţi etalezi experienţa de viaţă în faţă unor necunoscuţi, viitorii tăi cititori. Autoarea o face însă în mod simplu, deschis, cuceritor. Ne îndeamnă să gândim pozitiv, să nu luăm decizii emoţionale şi să fim echilibraţi şi fără orgolii atunci când la mijloc este viaţa copiilor.

     În cartea “Pledoarie pentru mami şi tati” se vorbeşte foarte mult despre dragoste. Cred că acesta este şi secretul plăcerii cu care se citesc paginile cărţii. Indiferent de toate întâmplările din trecut o femeie nu renunţă niciodată la ideea de dragoste. Mi-a plăcut foarte mult în acest sens răspunsul dat de Mirela Retegan la o întrebare dintr-un interviu apărut în revista “Tango”: “La un moment dat ne dăm seama ce aşteptări avem, ce ne lipseşte, şi ce ne dorim de la bărbatul de lângă noi. Dar cât timp eşti foarte îndrăgostit, nu-ţi dai seama. Atunci totul este perfect.” Perfect adevărat!

    Finalul cărţii ne aduce aminte un adevăr dureros de care nu prea ţinem cont şi anume: “nu avem timp cât vrem noi. Avem doar timpul pe care îl avem. Şi el nu se măsoară în ani, ci în momente. Iar ele, momentele, au ritmul lor, la timpul lor. Nu putem să pierdem timpul şi să-l furăm din altă parte fără să plătim furtişagul căci vine un moment când nu ne mai rezultă. Când, în loc să ne amintim cum ne-am trăit viaţa, ne plângem că am pierdut….TIMPUL”
Recomand cu căldură lectura cărţii Mirelei Retegan “Pledoarie pentru mami şi tati” editura Evrika Publishing.evrika-publishing

Cartea Pledoarie pentru mami şi tati, de Mirela Retegan, a fost oferită pentru recenzie de Editura Evrika Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul  Editura Evrika Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de  Facebook

6 COMMENTS

  1. Hmm. Subiectul pare unul delicat, dar nu sunt suficient de sigura daca este ceea ce-mi doresc sa citesc pe moment. Multumim pentru ca ati adus aceasta carte in atentia cititorilor, cu siguranta adeptii acestor genuri de carti vor fi incantati 🙂

  2. O prezentare frumoasa, sunt sigura ca si cartea este nu doar interesanta, ci, posibil, si utila. Insa eu nu am rabdarea necesara sa citesc asemenea carti.

  3. Frumoasa si interesanta recenzia ta Dana. Cand am auzut prima data de aceasta carte mi-am spus ca nu e pentru mine. Acum citind cele spuse de tine cred ca este o carte buna si utila pentru toata lumea. Nu am copii dar banuiesc ca poate fi interesanta si pentru mine 🙂

  4. Imi place mult cum suna subiectul. Cred ca as avea neboie de ea pe viitor, cine stie.. poate chiar si acum, cu toate ca nu sunt nici pe aproape adult. :))) Dar orice carte ascunde ceva, si eu mereu vreau sa descopar ce. 😀 Felicitari pentru recenzie! locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.