Povestea unui emigrant în UK - impresii despre schimbare

Povestea unui emigrant în UK – impresii despre schimbare

   Tot mai mult români aleg să emigreze anual și să se mute în Regatul Unit. Conform Oficiului Național de Statistică (ONS) în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2018 s-au înregistrat – 415.000 cetățeni români în Regatul Unit, iar din aceștia 395.000 locuiesc în Anglia, Scoția – 10.000, Țara Galilor – 7.000 și Irlanda de Nord – 3.000. Fiecare are povestea lui despre acomodare și sigur nu le-a fost ușor când au lăsat totul în urmă, dar când se ajunge la limită și luminița de la capătul tunelului întârzie să apară… iei măsuri. 

   Astăzi demarăm campania – români peste granițe, întâmplări adevărate despre emigrare. Vom sparge gheața cu povestea unui emigrant în UK – A – un tânăr care locuiește de câțiva ani în Anglia. 

  1. De ce ai ales să imigrezi?

   Un răspuns sincer și scurt? Din cauza corupției și mizeriei în care ne-am născut.

   Poate că nu aș fi plecat în viața mea din țară, aveam mai mult decât necesarul de zi de zi. Prieteni, relație, viață de noapte, petreceri și o echipă de fotbal pe care o urmam oriunde.

   Bula asta de săpun s-a spart după ce am terminat cea de-a 2 a facultate “Inginerie în Petrol și Gaze”, la Ploiești. Era o industrie super șmecheră, bani mulți, mai ales că îl aveam exemplu pe socrul meu care câștigă pe luna cât tata într-un an. Povestea unui emigrant în UK

   În fine, am terminat 4 ani la fără plata și aveam de gând să încep și Masteratul, doar că am apucat să mă duc la niște interviuri prin țară, 6 la număr… și atunci mi-am dat seama în ce jeg de țară m-am născut.

   Am dat și luat toate interviurile la care am participat (Videle, Caiova, Constanța, Băicoi și Compet) dar “Guess What?” la finalul fiecărui interviu mi s-a cerut o suma modestă de bani 2000 euro sau prin unele locuri 100 milioane (să nu mai piardă băieții timp să schimbe valută!)

  Am fost la un pas să plec în Arabia, am luat un interviu la o firmă din Dubai, dar oamenii mi-au cerut un minim de 6 luni experiență (ceea ce mi se pare și corect). Am mers la PETROM București, să cer voluntariat la mine în oraș, că sunt 2310 sonde de unde aș fi putut să culeg informații, tot ce îmi trebuia era o semnătură după 6 luni că sunt apt de lucru în afara țării (de reținut că această experiență era din banii mei și pe muzica mea). M-am lovit de un mare perete de refuzuri (cu toate că un unchi mai depărtat era nu știu ce Director pe acolo). Nu s-a putut, nu am primit voluntariat și după vreo 3 luni de stat acasă, m-am angajat ospătar la o piscină a unui prieten mai vechi (să pot strânge 400 euro în 3 luni, pentru a-mi face și eu o vacanță decentă în Grecia).

  Apoi, cu Diploma de inginer în buzunar m-am angajat la o pizzerie locală, ulterior la un alt PUB din Moreni, până în Noiembrie când am zis că “mă cac în ea de țară” și am decis să plec în Anglia.

   Mi-am vândut telefonul și am schimbat banii în lire și în mai puțin de o lună, am coborât din avion pe Luton. Deci, la întrebarea “De ce ai ales să emigrezi?” pot răspunde simplu : Corupție!

  2. Cum ai resimțit schimbarea ?

   Încă de mic am fost obișnuit să mă “descurc”, ai mei nu prea mă alimentau cu bani, deși aveau o grămadă, dar am fost obișnuit să mă descurc și impactul nu a fost așa puternic pentru mine. Plus că, știam ce am de făcut… știam de ce și unde am venit.

   Într-adevăr a fost cam aiurea la început cu cazarea și locul de muncă, dar repetându-mă un pic “m-am descurcat” și în mai puțin de 2 luni am reușit să închiriez singur o cameră, în casa unor prieteni mai vechi, ulterior, la nici 6 luni am închiriat casă singur.

   Schimbarea a fost doar în bine, îți permiți orice, oricând. Știi de ce muncești până la urmă.

   3. Ai regretat că ai plecat din România?

   Nici un moment!!! De multe ori regret când mă întorc acolo. Dacă stau mai mult de 5 zile, întru în depresie. Toată lumea e săracă, nu au bani de “o bere” și nici să zâmbească nu mai au curaj, că se taxează dacă ești fericit.

   Mi-e scârbă să îmi văd părinții cum se chinuie, mi-e scârbă să îmi văd prietenii cum lucrează pe 1000 Ron / lună , mi-e frică să merg pe stradă că mă aleargă câinii sau cad în gropi.

   Deci, nu regret nici o secundă, pentru că în România… totul o ia invers. Privești în sus, totul merge în jos!

   4. Te-ai mai întoarce?

     Nu. Niciodată!!!

  Dacă și voi ați trăit acest sentiment și ați văzut diferența, atunci nu ezitați să vă exteriorizați. Fiecare om are dreptul la fericire.

#romanipestegranite

Povestea unui emigrant în UK

9 COMMENTS

    • Da, dar o poveste adevarata. Sigur schimbarea nu a fost usoara, insa in timp fiecare roman isi seama cate poate face daca ramane o perioada departe de Romania. Faptul ca nu duce grija zilei de maine este un bonus.
      A este o picatura in ocean, dar una autentica.

    • Daca nu indraznesti, n-ai de unde sa stii daca vei castiga sau pierde. A – s-a gandit sa riste.

    • Cos, las pe altii sa se manifeste, cei care locuiesc aici de ani intregi. Au trait si au comparat mai mult.

  1. Viata e plina de surprize, iar eu n-am putut rezista sa nu intreb ce simt cu adevarat.
    Daca tot sunt alegerile in Diaspora, atunci sa le dam voie sa se exprime.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.